Plângere contravenţională. Sentința nr. 97/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 97/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 97/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 97
Ședința publică de la 13.01.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul M. A. F. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI POLIȚIA SECTOR 6 – SECȚIA 22.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- din verificările efectuate s-a constatat că mai există dosarul nr._/303/2014 având același obiect, părți și cauză și care a fost anulat.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 113, art. 94 pct. 4 C. și art. 32 al. 1 din OG nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază că termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei este de 6 luni.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru contestator și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată imposibilitatea de încuviințare a probei cu martorul B. R., având în vedere că potrivit rezoluției de la f. 12 dosar, deși s-a pus în vedere contestatorului să indice adresa martorului, acesta nu a indicat-o.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 04.09.2014, sub nr._, contestatorul M. A. F. în contradictoriu cu intimata DGPMB – Secția 22 Poliție, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.09.2014, prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în timp ce stătea pe o bancă în parcul de pe ., lângă stația RATB, fără să consume băuturi alcoolice sau non alcoolice, a fost rugat de un agent de poliție să prezinte buletinul. S-a legitimat, iar agentul constatator a plecat fără să îi aducă la cunoștință întocmirea vreunui proces verbal, ceea ce i se pare a fi un abuz. În procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina sa faptul că a refuzat să semneze procesul verbal, plecând de la fața locului, fapt neadevărat.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție . nr._/13.09.2014, cartea de identitate, plicul cu care a fost comunicat procesul verbal de contravenție.
Plângerea contravențională este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 de lei fila 5.
La data de 27.10.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare la plângerea formulată de petentul M. A. F. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.08.2014 întocmit de Secția 22 Poliție.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că, la data de 13.09.2014, în București, ., sector 6, ora 04:10, “A fost depistat în timp ce consuma băuturi alcoolice în apropierea stației RATB, loc neautorizat în acest scop.”
Potrivit dispozițiilor art.3 pct. 23 din Legea nr.61/1991 (republicată) constituie contravenție “consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege.”
După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzută de textul normativ redat anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii ” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter ”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-vebal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Intimata a solicitat să se aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fata instanței". Totodată, vă rugăm să observați că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: ..autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii. Intimata a menționat astfel Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavănd obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională. prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei venale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum total de 200 de lei.
Față de cele expuse mai sus, intimata consideră că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul M. A. F. ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/13.08.2014, ca legal și temeinic întocmit.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă ar rezulta din dezbateri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută în art. 315 C. pr. civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/13.08.2014, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (republicată), reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 13.08.2014, în jurul orei 0410, a fost depistat în București, ., sector 6, în timp ce consuma băuturi alcoolice în apropierea stației RATB, loc neautorizat în acest scop.
În procesul verbal s-a menționat că fapta a fost constatată nemijlocit de agentul de poliție de ordine publică care l-a întocmit în prezența contestatorului la data de 13.08.2014, acesta din urmă refuzând să semneze procesul verbal.
Cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoria Sectorului 6 este competentă, întrucât locul săvârșirii faptei este în sectorul 6, iar litigiul este de competența judecătoriei.
De asemenea, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, în raport cu probele administrate și susținerile părților, intanța constată că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16, 17 și 18 din OG nr. 2/2001 neexistând cauze nulitate absolută care să îi afecteze valabilitatea, după cum nici petentul nu a invocat vreo cauză de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumție relativă le legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (cauza A. contra României, par. 58 și 59).
Este adevărat că petentul beneficiază de garanțiile în materie penală consacrate de art 6 CEDO întrucât fapta reținută în sarcina sa poate fi calificată ca aparținând materiei penale prin aplicarea criteriilor E. pe care Curtea de la Strasburg le-a instituit, în special cele referitoare la faptul că prin sancționarea ei se urmărește protecția unui interes general și sancțiunea aplicată are un caracter preventiv și represiv.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c. Franța/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolga și Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la aprecierea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul – cauza Bosoni c. Franța/7.09.1999.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde adevărului, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (republicată) constituie contravenție “consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege.”Sancțiunea aplicabilă acestei contravenții este cea prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. e din Legea nr. 61/1991, conform căruia fapta menționată mai sus constituie contravenție și se sancționează cu amenda contraventională între 100 și 500 lei.
Instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba faptului că petentul a fost depistat în București, ., sector 6, în timp ce consuma băuturi alcoolice în apropierea stației RATB, loc neautorizat în acest scop, fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.
În concret, petentul a consumat băuturi alcoolice în zona amintită mai sus aducând astfel atingere normelor de conviețuire socială.
Prezumția relativă de autenticitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție poate fi răsturnată prin proba contrară de petent, însă, în cauza dedusă judecății, acest fapt nu s-a realizat.
Mai mult, potrivit leguitorului intern OG nr. 2/2001 se completează cu regulile codului de procedură civilă. Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu a încălcat regulile de conviețuire socială, întrucât se consideră nevinovat, nu sunt susținute de nicio probă astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
Având în vedere că în speță petentul a avut ocazia să dovedească netemeinicia celor constatate în procesul verbal de contravenție, dreptul său la apărare a fost respectat, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
În aceste condiții, instanța va reține că evenimentele s-au desfășurat în sensul în care ele sunt descrise în cuprinsul procesului verbal.
Față de dispozițiile legale amintite anterior, instanța urmează să rețină că sancțiunile aplicate contestatorului sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, așa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere că petentului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 200 lei.
Având în vedere considerentele arătate, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, pentru care în temeiul art. 34 din OG 2/2001 urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul M. A. F., CNP_3, domiciliat în București, ..18, ., sector 3 în contradictoriu cu intimata DGPMB – Secția 22 Poliție, cu sediul în București, .-5, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud T.E.A. / Thred. MM
Ex./22.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 100/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 138/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
