Pretenţii. Sentința nr. 1382/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1382/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1382/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1382
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . cu pârâta Ț. V. C. și chemații în garanție M. A., Z. D.-Ș.-I., C. I., ILYEȘ A..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea inițial pentru data de 05.02.2015 și ulterior pentru data de 12.02.2015 și 19.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.07.2013, sub numărul_, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ., în contradictoriu cu pârâta Ț. V. C., să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 36.281,27 lei reprezentând lipsă în gestiunea pe care a administrat-o în baza contractului de prestări servicii încheiat cu Asociația de proprietari . la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această acțiune și efectuate în vederea formulării cererii în sumă de 2.208,26 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 2.063 lei, timbru judiciar în sumă de 5 lei, cheltuieli privind legalizarea și multiplicarea documentelor depuse la dosar în sumă de 140,26 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta Ț. V., în perioada 01.02._12, a îndeplinit funcția de casier al ASOCIAȚIEI DE P. . contractelor de prestări servicii încheiate anual, ultimul contract fiind încheiat în anul 2007. Pentru activitatea desfășurată în perioada 01.02._07 pârâta a beneficiat lunar de remunerația prevăzută în contractele de prestări servicii, iar pentru perioada 01.01._12 a beneficiat lunar de suma prevăzută în contractul încheiat în anul 2007.
La data de 18.05.2012, cu ocazia Adunării Generale, au fost alese noile organe de conducere și administrare, precum și Comisia de cenzori ale ASOCIAȚIEI DE P. .-verbal înregistrat la nr. 01/18.05.2012.
Pe data de 19.08.2012 comisia de cenzori a procedat la verificarea gestiunii casieriei și a constatat o lipsă în gestiunea pârâtei în sumă de 34.844,78 lei, conform raportului înregistrat sub nr. 11/20.08.2012. Pe timpul verificării, comisia de cenzori a solicitat pârâtei, conform prevederilor legale privind inventarierea bunurilor și mijloacelor financiare, o declarație de inventar din care reiese că pârâta a eliberat valori bănești fără documente legale, dar nu a precizat beneficiarul (pct. 5), precum și documentele care nu au fost operate în registrul de casă, respectiv chitanțele nr. 339, 340 și 348 la încasări, respectiv bonul fiscal 0042 și chitanța nr. 2901 la plăți (pct.7).
Datorită modului defectuos în care și-a desfășurat activitatea, comitetul executiv a hotărât schimbarea din funcție a pârâtei și predarea gestiunii dl. D. G..
Pe data de 20.09.2012, conform procesului-verbal de predare-primire nr. 16/20.09.2012, pârâta a predat gestiunea d-lui D. G. și s-a constatat o lipsă de numerar în sumă de 36.698,27 lei, din care s-a scăzut suma de 417,00 lei, reprezentând valoarea justificată cu documente (bon fiscal nr. 42 în sumă de 17,00 lei, respectiv chitanța nr. 2901 în sumă de 400,00 lei), rezultând o lipsă efectivă de 36.281,27 lei.
La data de 10.12.2012 reclamanta a transmis prin poștă cu confirmare de primire, către pârâtă, notificarea nr. 19/26.11.2012 prin care a solicitat ca, în baza prevederilor actelor normative în vigoare, să justifice cu celeritate pe bază de documente legale suma de 36.281,27 lei sau să o depună la casierie ori în contul asociației. Cu toate că a fost avizată pe 11.12.2012 și din nou, pe 14.12.2012, pârâta nu s-a prezentat la Oficiul poștal 66 să ridice notificarea.
Pentru a soluționa litigiul în cauză pe cale amiabilă, pe data de 05.04.2013 notificarea a fost afișată la loc public, respectiv la avizierul de la . la scara 2.
D. fiind faptul că pârâta nu a înțeles să justifice cu documente legale suma lipsă sau să o depună la casierie ori în contul asociației, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 36.281,27 lei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de această acțiune și efectuate până în prezent în sumă de 2.208,26 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat cererii, în copie, următoarele documente: încheierea dată în dosarul 149/PJ/2002; certificatul de înregistrare fiscală cu nr._; procesul-verbal nr. 01/18.05.2012,; contractul de prestări servicii; file registru de casă,; declarația de inventar înregistrată la nr. 12/20.08.2012; raportul cenzorilor înregistrat la nr. 11/20.08.2012; emailul către Primăria Sectorului 6 din data de 11.09.2012; răspunsul Primăriei Sectorului 6 nr. D.G.L. 12-2/_/11.10.2012; procesul-verbal de predare-primire nr. 16/20.09.2012; notificarea nr. 19/26.11.2012; dovada transmiterii notificării (plicul cu înscrisurile poștale); chitanța emisă de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6.
La data de 06.01.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a arătat că, în raport de atribuțiile care i-au revenit în calitate de casier nu a contribuit în niciun fel la producerea eventualului prejudiciu pe care reclamanta încearcă să i-l impute.
În fapt, pârâta a arătat că în anul 2004 a avut loc o adunare generală a proprietarilor în cadrul căreia s-au ales organele de conducere ale asociației, respectiv comitetul executiv format din președinte, membri și cenzori. Președintă a comitetului executiv a fost aleasă Z. C., decedată în aprilie 2009, perioadă în care îndeplinea încă această funcție. La puțină vreme după constituirea comitetului, sub diferite pretexte, unii membri și cenzori s-au retras, iar adunarea de proprietari nu a organizat alegeri pentru înlocuirea acestora. Asociația nu a avut un administrator, această activitate fiind desfășurată de președinta asociației.
Din anul 2004, la solicitarea președintei asociației, pârâta a încheiat un contract civil cu asociația pentru calitatea de casier, convenție care a fost reînnoită mai apoi. În același timp, asociația avea un contabil în persoana dnei Ilyeș A..
Prin această convenție intitulată Contract de prestări servicii pârâta se angaja să presteze "‘activități de casieră”, iar obligațiile acesteia, în acea calitate, erau consemnate de o manieră extrem de vagă în art. III, alin. (2) al convenției ca fiind: “Prestatorul se obligă să presteze activitatea în termenii convenției, în condițiile convenite și cu bună credință, iar dacă este cazul să respecte normele de protecția muncii specific activității prestate”. Evident că în contextul acestor mențiuni cu totul generale și în condițiile în care pârâta nu era angajată cu un contract de muncă care ar fi presupus o fișă a postului, sarcinile concrete ale pârâtei au fost clarificate prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari care a stabilit conținutul activității de administrare a imobilelor: “include activități de administrare tehnică, de contabilitate și casierie”, precum și prin art. 22 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr, 230/1997 din 19.12.2007, referitor la art. 35 din Legea nr. 230/2007 și care arată la pct. (8) care sunt atribuțiunile casierului: “În situația în care asociația de proprietari angajează un casier, acesta răspunde de efectuarea operațiunilor de încasări și plăți în numerar, cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiunilor de casă. ... Pentru încasările în numerar, asociația de proprietari are obligația să emită chitanțe, care vor cuprinde obligatoriu următoarele date: numărul de ordine, în baza unei serii, care identifică chitanța în mod unic; data emiterii facturii; denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare fiscal al asociației de proprietari pentru care se emite chitanța ”.
Este important de subliniat că în art. 22, pct. (6) și (7) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230 din 19.12.2007, referindu-se la aplicarea art. 35 din Legea citată stabilește atribuțiunile distincte ale contabilului și ale administratorului legate de evidența contabilă și de întocmirea documentelor necesare în acest domeniu.
Astfel, pct. (6) stabilește atribuțiile contabilului asociației, “Contabilul răspunde de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii. La asociațiile de proprietari care optează pentru conducerea contabilității în partidă simplă, administratorii de imobile pot cumula și funcția de contabil ”, iar pct. (7) a art. 22 din Norma menționată stabilește obligațiile administratorului în acest domeniu: “Administratorul care îndeplinește și funcția de contabil în partidă simplă are obligația să întocmească și să completeze registrul jurnal, registrul inventar, registrul pentru evidența, fondului de reparații, registrul pentru evidența fondului de rulment, registrul pentru evidența sumelor speciale, registrul pentru evidența fondului de penalizări, precum și alte formulare specifice activității de contabilitate, prevăzute prin ordin al ministrului economiei și finanțelor ”,
În conformitate cu atribuțiunile care i-au revenit pârâta s-a ocupat exclusiv de operațiunile cu numerar ale asociației, în sensul că, pe de o parte, a încasat de la proprietarii sau chiriașii din blocul respectiv sumele reprezentând cotele de întreținere care reveneau fiecăruia dintre ei, iar pe de altă parte, la cererea contabilului sau președintelui asociației a efectuat din sumele strânse cu titlu de întreținere, plăți în numerar către furnizori. Pentru încasarea întreținerii a emis fiecărui plătitor chitanțe, iar pentru facturile achitate a primit chitanțe descărcătoare emise de furnizori. Documentele astfel întocmite au fost predate lunar contabilei sau președintei care au întocmit documentele contabile, inclusiv registrul de casă.
În numeroase situații pârâta a pus la dispoziția contabilei sau președintei, la cererea acestora, unele sume de bani din numerarul pe care l-a încasat pentru ca acestea să facă, potrivit susținerilor lor, plata unora dintre facturile asociației. Evident că pârâta nu avea controlul asupra modului în care sumele respective erau folosite deoarece toate documentele contabile erau arhivate la contabilitate.
Cu excepția ultimului caiet registru de casă pe care pârâta l-a semnat la cererea expresă a noii administrații, nu există niciun document de natură contabilă semnat de pârâtă.
Este important de subliniat de asemenea faptul că pârâta nu a avut drept de semnătură sau acces la conturile bancare ale asociației și nu a efectuat operațiuni privind acele conturi. Sursele financiare ale asociației au fost constituite din sumele care se strângeau în numerar ca întreținere, pe de o parte, iar pe de altă parte, din sumele care se colectau direct în conturile bancare ale asociației ca de pildă costurile achitate de una dintre companiile de telefonie mobile pentru amplasarea unei antene de retransmisie pe blocul respectiv.
Pârâta a mai arătat că, după cum se poate constata din procesul verbal din data de 18 mai 2012, adunarea generală a asociației de proprietari a reconfirmat-o în calitatea de casier, dat fiind faptul că din toate verificările anterior efectuate nu a rezultat faptul că aceasta și-a încălcat obligațiile asumate prin convenție.
La data de 19.08.2012 un control al documentelor contabile efectuat de comisia de cenzori a evidențiat o discrepanță majoră între situația faptică din casierie și sumele care apăreau ca aflându-se în casierie în evidențele contabile, diferență pe care pârâta o contestă și nu se consideră vinovată pentru aceasta.
În ceea ce o privește, pârâta a predat persoanei care a înlocuit-o toate documentele aflate în posesia sa la data de 15 septembrie 2012, cu care prilej a precizat că nu recunoaște soldul casei care rezultă din evidențele contabile ale asociației.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele excepții:
Pârâta apreciază că declanșarea acestei acțiuni în fața instanței de judecată s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 220 alin. (1) și3 din Codul civil care arată că:“(1) Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor și a altor persoane care au acționat în calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceștia prin încălcarea îndatoririlor stabilite în sarcina lor, aparține, în numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de lege, iar în lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare. ... (3) Organul de conducere competent desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție. ”
La data depunerii acestei acțiuni la instanța de judecată, 30.07.2013, nu exista o hotărâre a adunării generale care să decidă promovarea acestui proces. Mai mult, lipsa acestei hotărâri, deci implicit a desemnării persoanei care să reprezinte asociația în fața instanței de judecată, face că semnătura aplicată pe acțiune de către d-na G. M. să nu fie valabilă.
S-a mai arătat că acțiunea nu este întemeiată în drept pe un text legal aplicabil în această acțiune în pretenții.
Mai întâi de toate, a arătat pârâta, este de observat că textul legal indicat este unul generic - Legea 22/1969 - fără precizarea exactă a articolului din legea menționată care ar fi eventual aplicabil în cauză.
În al doilea rând, pârâta a învederat instanței că majoritatea articolelor legii respective sunt căzute în desuetudine făcând trimitere la “unități socialiste” cărora legea le-ar fi aplicabilă, fiind astfel abrogate implicit de texte legale edictate după 1989.
În al treilea rând, legea respectivă nu ar putea fi aplicată în situația de față pentru faptul că există o lege specială, Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și care cuprinde prevederi legale la care se referă și Legea nr. 22/1996, dar care sunt adaptate situației actuale. Legea nr. 230/2007 prin faptul că se referă inclusiv la situația angajării răspunderii organelor de conducere ale asociației, președinte, membri ai comitetului executiv, cenzori, precum și celor care sunt în legături contractuale cu asociațiile de proprietari, cum este cazul administratorului, contabilului, casierului, etc., constituirea garanțiilor, acoperă și problematica gestiunii asociaților de proprietari.
În acest context, pârâta a solicitat instanței să pună în discuție, potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) C. pr. civ. introducerea forțată în cauză a persoanelor care au avut în perioada 2004-2012 calitatea de președinte a asociației de proprietari (a succesorilor aceleia), a membrilor comitetului executiv, precum și a contabilei societății a cărei răspundere este angajată prin prevederile convenției încheiate cu asociația, precum și de cele ale art. 22 din Normele de aplicare din 19.12.2007 ale Legii nr. 230/2007, respectiv, M. A. și Z. Ș., C. C. și Ilyeș A..
Pârata a mai invocat excepția prescripției dreptului la acțiune privind o parte a sumei solicitate prin acțiunea introductivă de instanță.
Se pretinde de către asociația de proprietari că suma de 36.281,27 lei ar fi rezultatul încălcării obligațiilor sale contractuale în perioada 01.02._13.
În raport de împrejurarea că acțiunea a fost depusă la instanța de judecată la data de 30.07.2013, iar potrivit art. 2.517 C. civ. termenul general de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani, reclamanta nu poate să solicite sume care sunt mai vechi de 30.07.2010. Practic reclamanta poate solicita pârâtei eventuale sume a căror lipsă s-a produs între 30.07.2010 și data de 15 septembrie 2012 când pârâta și-a încheiat activitatea ca și casier și a predat documentele de casă.
Eventuala sumă pentru care pârâta ar putea fi obligată la plată va fi determinată prin expertiza financiar-contabilă care se va efectua în cauză, a apreciat pârâta.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în raport de situația de fapt prezentată.
Eventuala răspundere a pârâtei este una de natură contractuală așa cum rezultă din art. VII al contractului de prestări servicii din care rezultă că: “Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate prin prezentul contract, atrage răspunderea părții aflate în culpă, excepție făcând cazurile de exonerare prevăzute de lege. ...”
Pârâta a arătat că, în opinia sa, la dosar nu s-a făcut nicio probă care să dovedească culpa pârâtei pentru producerea eventualului prejudiciu, activitatea acesteia limitându-se la încasarea întreținerii în numerar și achitarea tot în numerar a unor facturi, fără a avea acces la documentele contabile, fără a le întocmi sau semna. Pârâta nu a avut drept de semnătură sau acces la conturile bancare ale asociației și nu a efectuat operațiuni privind acele conturi.
Pârâta nu-și poate explica dacă suma pretinsă de asociație este reală sau nu și nici modalitatea prin care s-a ajuns la suma de 36.281,27 lei.
Din întrebările care i-au fost adresate pârâtei de către unii dintre membrii actualei conduceri ai asociației ar rezulta că în înregistrările contabile ale asociației ar apărea, mai ales în perioada 2007-2009, mai multe operațiuni prin care din contul bancar al asociației au fost transferate sume însemnate de bani în casă, ca numerar, operațiuni despre care pârâta nu cunoaște nimic (aceasta nu a avut acces la documentele contabile, inclusiv la registrul de casă) și a cărui rost nu-l poate înțelege și justifica, sumele respective nefiindu-i predate vreodată și neaflându-se vreodată faptic în posesia sa. Această situație creează aparența unor operațiuni contabile fictive prin care casa a fost încărcată cu sume în numerar care nu au ajuns vreodată acolo, în speranța că sumele care ar fi trebuit să se afle în conturile bancare vor fi acoperite ulterior.
Pârâta a mai arătat că era de notorietate în cadrul comunității care alcătuiește asociația de proprietari că defuncta președintă se confrunta cu mari probleme, inclusiv de natură financiară, datorită problemelor generate de comportamentul unuia dintre fii săi, Ș. Z..
În drept, pârâta a invocat art. 35 din Legea nr. 230/2007, art. 22 din Normele de aplicate ale Legii nr. 230/2007 din data de 19.12.2007, art. 220, art. 1.350, art. 2.517 C. civ. și art. 205 C.pr.civ.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a numiților M. A. și Z. Ș., în calitate de succesori ai defunctei președinte, C. C., în calitate de membră a comitetului executiv și Ilyeș A., în calitate de fost contabil al asociației, responsabilă cu întocmirea tuturor evidențelor contabile, pentru ca, în situația în care acțiunea introductivă de instanța va fi admisă împotriva pârâtei Ț. V., persoanele chemate în garanție să fie obligate la plata sumelor la care aceasta va fi eventual obligată.
În raport de împrejurarea că pârâta nu a avut acces la contabilitatea societății, la sumele aflate în conturile societății, că nu-și poate explica de unde a apărut acest pretins prejudiciu când știe că toate sumele pe care le-a colectat în numerar au fost folosite legal, se pune firesc întrebarea, a apreciat pârâta, dacă acest eventual prejudiciu nu este cumva rezultatul neîndeplinirii de către organele de conducere ale asociației a obligațiilor legale și statutare pe care le aveau.
Devin aplicabile în acest caz prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 care arată că: “Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat ”
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 35 din Legea nr. 230/2007, art. 22 din Normele de aplicate din data de 19.12.2007 ale Legii nr. 230/2007, art. 72 și urm. C.pr.civ.
La data de 29.01.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat următoarele:
- Cu privire la excepția privind declanșarea acțiunii în fața instanței de judecată cu încălcarea prevederilor art. 220 alin. (1) și (3) din Codul civil s-a arătat că în cazul asociațiilor de proprietari sunt aplicabile prevederile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții:....
i)inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire” în consecință, în cazul asociațiilor de proprietari nu este necesară existența implicită a unei hotărâri a adunării generale a proprietarilor în vederea promovării unei acțiuni în instanță, legiuitorul stabilind această responsabilitate în sarcina comitetului executiv prin reprezentantul său legal: președintele asociației de proprietari.
În plus, prevederile art. 220 alin. (1) din Codul civil invocate nu sunt aplicabile în cazul pârâtei întrucât aceasta nu deținea niciuna din calitățile menționate în text, respectiv administrator, cenzor, director sau altă persoană care a acționat în calitate de membru al organelor organizației, aceasta având un raport juridic de natură comercială în baza unui contract de prestări servicii.
Mai mult decât atât, Adunarea Generală a Asociației de proprietari a Blocului F, în ședința din 23.08.2012, conform procesului-verbal de ședință și a Hotărârii nr. 14/23.08.2012, a hotărât „acționarea casierului în instanță pentru recuperarea prejudiciului de aproximativ 35.000 lei din casierie (lipsă în gestiune)"".
- Cu privire la excepția referitoare la faptul că acțiunea nu este întemeiată în drept pe un text legal
Conform art. 22 alin (8) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr._ privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1588/2007: „în situația în care asociația de proprietari angajează un casier, acesta răspunde de efectuarea operațiunilor de încasări și plăți în numerar, cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiunilor de casă. La asociațiile de proprietari care optează pentru conducerea contabilității în partidă simplă, administratorii de imobile pot cumula și funcția de casier. Pentru încasările în numerar, asociația de proprietari are obligația să emită chitanțe care vor cuprinde obligatoriu următoarele date: numărul de ordine, în baza unei serii, care identifică chitanța în mod unic; data emiterii facturii; denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare fiscală ale asociației de proprietari pentru care se emite chitanța. ”
Din prevederea menționată anterior, rezultă că atribuțiile casierului sunt stabilite prin raportare la Regulamentul operațiunilor de casă, așa cum a fost el aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 din acest Regulament: „casierii sunt gestionari de mijloace bănești și alte valori, potrivit legii”.
Condițiile privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor sunt reglementate de Legea nr. 22/1969 privind organizarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 24 din actul normativ menționat anterior: „Angajații răspund material potrivit Codului Muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte care nu constituie infracțiuni."".
În completarea susținerii reclamantei vin și prevederile art. 25 din același act normativ care stipulează că: „Gestionarul răspunde integral față de agentul economic, autoritatea sau instituția publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa”.
În ceea ce privește natura răspunderii gestionarului, articolul 23 din Legea nr. 22/1969, cu modificările și completările ulterioare, stabilește faptul că „încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz”, reglementare similară o regăsim în cuprinsul art. 52 din Regulamentul operațiunilor de casă.
Raportându-se la cadrul de reglementare menționat anterior, reclamanta a arătat că pârâta, care a exercitat funcția de casier, (fiind subiectul unui raport juridic de natură contractuală cu reclamantul și pentru care a beneficiat lunar de un venit de natura salarială), avea calitatea de gestionar, având obligația de a respecta toate prevederile legale privind exercitarea acestei funcții gestionare, nerespectarea acestora atrăgând după sine răspunderea sa în condițiile legii.
Ori tocmai nerespectarea obligațiilor pârâtei în exercitarea funcției de casier (obligații ce decurg din actele normative menționate anterior, dar care se regăsesc și în alte dispoziții legale în vigoare), fapt recunoscut în parte chiar în conținutul întâmpinării formulate de parata (a se vedea punctul I.4, tezele 2 și 3, prin care pârâta recunoaște că a eliberat numerar fără documente justificative, respectiv nu a întocmit și semnat registrul de casă), a determinat formularea acțiunii în instanță de către reclamant în scopul recuperării prejudiciului creat de pârâtă.
În aceste condiții, faptul că au fost invocate ca temei legal pentru acțiunea promovată numai prevederile Legii nr. 22/1969, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt de natură a justifica respingerea acțiunii, temeiul legal putând fi completat, așa cum rezultă din argumentația prezentată, și cu alte reglementări în vigoare de natură a justifica demersul reclamantului
În ceea ce privește caracterul desuet al unor prevederi din Legea nr. 22/1969, cu modificările și completările ulterioare, întrucât acestea fac referire la „unități socialiste”, menționăm că prin art. 1 din Legea nr. 54/1994 pentru modificarea unor prevederi din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, termenul „organizații socialiste” a fost înlocuit cu termenii „agenți economici, autorități sau instituții publice”.
Referitor la afirmația pârâtei potrivit căreia invocarea prevederilor Legii nr. 22/1969, cu modificările și completările ulterioare, și nu a Legii nr. 230/2007, cu modificările și completările ulterioare, este o manevră de natură a limita posibilitatea judecătorului de a face aplicarea prevederilor art. 78 din Codul de procedură civilă, considerăm că aceasta nu are niciun fundament legal, simpla invocare a unui act normativ nefiind de natură de restrânge sau împiedica aplicarea unui alt act normativ.
De altfel, art. 78 alin. (1) din codul de procedură civilă prevede că: „în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune privind parte a sumei solicitate prin acțiunea introductivă în instanță
Art. 2523 din Codul civil instituie regulă generală în materia începutului prescripției extinctive, regulă care prevede că: „prescripția începe să curgă de la dată când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări trebuia să cunoască nașterea lui”
Potrivit art. 2528 alin. (1) din Codul civil, „prescripția dreptului în acțiune începe să curgă din momentul în care persoana păgubită a cunoscut sau trebuia obiectiv să cunoască pagubă și persoana răspunzătoare de ea".
Prin urmare, prescripția începe să curgă numai în momentul cunoașterii efective sau prezumate a faptei și a persoanei răspunzătoare, simpla cunoaștere a pagubei, fără a se cunoaște și persoana care răspunde de aceasta nefiind suficientă pentru începerea curgerii termenului de prescripție extinctivă.
În speța de față, cunoașterea faptului că s-a produs o pagubă și a persoanei răspunzătoare de ea s-a făcut odată cu predarea-primirea funcției de casier conform Procesului-verbal de predare-primire nr. 16/20.09.2012, în urma constatării cuprinse în Raportul comisiei de cenzori nr. 11/20.08.2012, prezentate ca probe la dosarul cauzei.
Referitor la termenul de prescripție, în absența unor reglementări specifice se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, așa cum este stipulat la art. 2517 din Codul civil, termen care curge de la data de 20.09.2012, dată la care au fost îndeplinite condițiile cumulative la care am făcut referire anterior și nu de la data invocată de parata, respectiv 30.07.2010.
IV.Cu privire la solicitarea respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată,reclamanta a arătat că pârâta avea obligația de a întocmi Registrul de casă, pe bază de documente justificative, la care în mod obligatoriu trebuia să aibă acces, susținerile pârâtei cu privire la faptul că nu a avut acces la documente justificative, nu se justifică, deoarece în lipsa acestora aceasta nu putea să efectueze operațiuni de încasări și plăți și să întocmească Registrul de casă.
În ceea ce privește culpa pârâtei aceasta este întărită și de faptul că aceasta nu a putut justifica cu documente sau prin orice alt mijloc legal diferența între soldul scriptic al casei și soldul faptic în sumă de 34,844,78 lei (conform Raportului comisiei de cenzori nr. 11/20.08.2012).
În ceea ce privește natura răspunderii civile, reclamanta a arătat că își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1349 și 1350 din Codul civil, coroborate cu celelalte prevederi în materie cuprinse în Cartea V - Despre obligații, Capitolul IV - Răspunderea civilă din același act normativ.
IV.Cu privire la cererea de chemare în garanție
Potrivit art. 4 din Regulamentul operațiunilor de casă ale unităților socialiste, aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976: „Casierul nu are dreptul să încredințeze exercitarea atribuțiilor sale altor persoane. În cazul când casierul lipsește din orice cauză, iar operațiile de casă nu pot fi întrerupte, acestea se vor face de persoana desemnată de casier; cu acordul conducătorului unității. Când casierul nu desemnează o persoană ori aceasta nu se prezintă sau când conducerea unității nu este de acord cu persoana desemnată de casier, operațiile de casă vor fi făcute de o persoană delegată de conducătorul unității. La operațiile făcute de persoana delegată are dreptul să asiste și persoana desemnată de casier. Suplinirea casierului în condițiile alin. 2 și 3 se face pe termenul stabilit de conducătorul unității, fără a putea depăși 60 de zile. La expirarea termenului stabilit se procedează la predarea-primirea gestiunii. ”
În perioada 01.02._12 pârâta a îndeplinit neîntrerupt funcția de casier, a efectuat operațiunile cu numerar ale asociației și, așa cum susține la pct 1.4 teza 1 din întâmpinare, a predat lunar documentele contabilei sau președintei care au întocmit documentele contabile, inclusiv registrul de casă.
La pct. I.4 teza 2 din întâmpinare pârâta recunoaște că „în numeroase situații pârâta a pus la dispoziția contabilei sau președintei, la cererea acestora, unele sume de bani din numerarul pe care l-a încasat pentru ca acestea să facă, potrivit spuselor lor, plata unora dintre facturile asociației”, dar nu face precizarea pe baza căror documente a efectuat plățile respective și nici în ce cuantum.
Reclamanta a precizat că, atât la data controlului efectuat de comisia de cenzori (19.08.2012), cât și cu ocazia notificării afișate la loc public (05.04.2013), i s-a solicitat pârâtei să justifice cu celeritate pe bază de documente justificative suma constatată lipsă în gestiune.
Prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale și legale pe care le avea în gestionarea mijloacelor bănești derulate prin casieria asociației, reclamanta a considerat că pârâta este singurul vinovat de producerea pagubei.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție că fiind nefondată și neîntemeiată.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, următoarele documente: procesul-verbal de ședință a Adunării Generale a Asociației de proprietari a
Blocului F; Hotărârea nr. 14/23.08.2012 a Adunării Generale a Asociației de proprietari a Blocului F.
Persoanele chemate în garanție nu au formulat întâmpinare.
La termenul din data de 6.03.2014 reclamanta a precizat că temeiul de drept al cererii sale îl reprezintă Legea 230/2007, art. 35.
La termenul din data de 20.03.2014 instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
În ședința publică din data de 10.04.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității și a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune. În aceeași ședință instanța a încuviințat reclamantei și pârâtei proba cu înscrisuri,proba cu interogatorii reciproce, iar pârâtei și proba cu interogatoriul chemaților în garanție C. C. și Ilyeș A., precum și proba cu expertiza contabilă, toate aceste probe fiind administrate.
Prin cererea depusă la data de 11.09.2014 (fila 230 dosar) pârâta a precizat că numele corecte ale persoanelor chemate în garanție sunt C. I., în loc de C. C. și Z. D.-Ș.-I..
La termenul din data de 11.09.2014 instanța a dispus, din oficiu, audierea martorei S. C., probă ce a fost administrată în ședința din 13.11.2014.
În susținerea cererii de chemare în judecată, precum și în apărare și susținerea cererii de chemare în garanție, părțile au depus următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor suplimentar nr. 35 la certificatul de moștenitor nr. 25/28.05.2012; certificat de moștenitor nr. 25/28.05.2012, certificat de moștenitor suplimentar nr. 24 la certificatul de moștenitor nr. 81/24.12.2009; certificat de moștenitor nr. 41/24.07.2009; certificat de moștenitor suplimentar nr. 80 la certificatul de moștenitor nr. 41/24.07.2009; act de partaj voluntar; certificat de moștenitor nr. 81/24.12.2009; proces-verbal din data de 18.06.2014 și opis documente atașat, proces-verbal încheiat la data de 30.01.2004 în ședința comitetului executiv al asociației de proprietari, tabel cu sume plătite cu titlu de întreținere și documentele fiscale aferente, proces-verbal din data de 15.09.2012 încheiat între pârâtă și D. G. M..
La data de 22.10.2014 a fost atașat la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea contabilitate întocmit de expertul D. P., iar la data de 14.01.2015 a fost depus răspunsul expertului la obiecțiunile încuviințate de instanță .
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, instituit de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 (în vigoare la data săvârșirii faptei pentru care s-a invocat prescripția), termen care, potrivit art. 8 al.1 din actul normativ menționat, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Instanța reține că reclamanta a cunoscut paguba a cărei reparare o solicită prin cererea de față și persoana care răspunde de aceasta la data la care s-a întocmit raportul comisiei de cenzori (fila 13 dosar), când s-a procedat la verificarea numerarului aflat în casieria asociației, respectiv la data de 19.08.2012.
Prin urmare, cum termenul de prescripție a început să curgă de la data de 19.08.2012, iar acțiunea de față a fost depusă la 30.07.2013, instanța constată că dreptul la acțiune al reclamantei a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că pârâta Ț. V. a îndeplinit funcția de casier al Asociației de P. . 1.02._12, împrejurare ce rezultă din procesul verbal de la fila 240 dosar, contractul de prestări servicii din data de 1.01.2007, atașat la fila 9 dosar, hotărârea adunării generale de la fila 153 dosar, procesul verbal de la fila 16 dosar și răspunsul dat de parată la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (fila 51 dosar).
Din răspunsurile date la interogatoriu de către chematele în garanție Ilyeș A. și C. I. (întrebarea nr 9) rezultă că, începând din anul 2004, Z. C., în prezent decedată, a exercitat atât funcția de președinte, cât și pe cea de administrator.
Cât privește atribuțiile ce reveneau pârâtei și modul de exercitare a acestora, instanța reține că, potrivit art. 22 al 4 și 5 din HG 400/2003 (abrogată prin HG 1588/2007), contabilul asociației răspunde de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii. Casierul răspunde de efectuarea de încasări și plăți în numerar, cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiunilor de casă. La asociațiile de proprietari care optează pentru conducerea contabilității în partidă simplă, administratorii de imobile pot cumula și funcția de casier.
Începând cu 18 ianuarie 2008 sunt aplicabile prevederile HG 1588/2007, care în art. 22 al. 8 prevede că, în situația în care asociația angajează un casier, acesta răspunde de efectuarea operațiunilor de încasări și plăți în numerar, cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiunilor de casă . Conform alineatului 5 lit b al aceluiași articol administratorul asigură managementul de proprietate al condominiului prin gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești, dacă nu are angajat un casier.
Conform art. 21 al. 1 și 2 din HG 1588/2007 asociațiile de proprietari au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în partidă dublă sau în partidă simplă, prin opțiune, potrivit hotărârii adunării generale a asociației de proprietari. Asociațiile de proprietari organizează și conduc contabilitatea în conformitate cu reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Așadar, din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că pârâta, în considerarea funcției deținute, răspundea atât de efectuarea operațiunilor de încasări și plăți în numerar, cât și, începând cu 18 ianuarie 2008, de gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești ale asociației.
Conform Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 425/1998, în vigoare până la data de 6 ianuarie 2005, și Ordinului nr. 1850/2004, care a abrogat ordinul anterior arătat, registrul de casă se întocmește în două exemplare, zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări și plăți și se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiunilor efectuate și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2, care se arhivează la compartimentul financiar contabil, și a actelor justificative anexate.
Și potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 3512/2008-Anexa 2 registrul de casă se întocmește în două exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, zilnic, dar doar de către persoanele care au calitatea de casier, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. Potrivit aceluiași ordin registrul de casă se semnează atât de către casier, pentru confirmarea înregistrării operațiunilor efectuate, cât și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 și a actelor justificative anexate.
Din declarația martorului S. C., coroborată cu răspunsul chematei în garanție Ilyeș A. la întrebarea nr. 6 din interogatoriu, instanța reține că în perioada în care pârâta a deținut funcția de casieră registrul de casă nu a fost întocmit de către aceasta, ci de către chemata în garanție Ilyeș A., pe baza acordului dintre aceasta din urmă și fosta președintă a asociației, chiar dacă, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 3512/2008-Anexa 2, începând cu data de 1 ianuarie 2009 o asemenea obligație revenea pârâtei.
Din răspunsurile date la interogatoriu de către chemata în garanție Ilyeș A. (întrebarea nr. 8), persoană ce a deținut funcția de contabil al asociației în perioada februarie 2004-august 2012, instanța mai reține că plata impozitelor și a contribuțiilor către stat se făcea de către contabilul asociației, deși aceste atribuții reveneau paratei în calitatea sa de casieră și că pârâta nu a avut niciodată acces la conturile asociației deschise la CEC (întrebarea nr. 5) .
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul contabil D. P., în perioada noiembrie 2004-decembrie 2008 a fost ridicată din contul bancar al asociației suma totală de 59.800,71 lei, din care_ lei de către Z. C. ( conform mențiunilor din extrasele de cont ), care a efectuat și depuneri în sumă de 5.000 lei. În raportul de expertiză (pagina 10 a raportului, fila 253 verso dosar) s-a mai arătat de către expert că ridicările de numerar sunt evidențiate în registrul jurnal întocmit de către contabilul asociației pe baza extraselor de cont, dar nu există documente care să ateste faptul că din sumele aflate în contul bancar al asociației ar fi fost transferate sume în numerar în casă.
În conformitate cu art. 25 al.1 din Legea 82/1991
(”registrele de contabilitate obligatorii si documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar in cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani), precum și cu ordinele Ministerului Finanțelor mai sus arătate,obligația de a arhiva documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor efectuate în registrele asociației revenea contabilului asociației, și nu paratei. Asociația nu a făcut dovada că pârâta, în timpul exercitării atribuțiilor sale, ar fi rămas în posesia tuturor documentelor justificative ce nu se regăsesc în prezent în arhiva asociației, din declarația martorei S. C. rezultând că pârâta păstra doar chitanțierele (care atestă doar încasările). Rezultă așadar că nu se poate reține o culpă a pârâtei pentru faptul că nu s-au prezentat expertului contabil documente care să ateste transferul sumelor ridicate din conturile asociației în casieria acesteia sau plățile din perioada ianuarie 2008-decembrie 2010.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că sumele ridicate din conturile bancare ale asociației ar fi intrat în casieria acesteia și întrucât, conform raportului de expertiză, lipsa în gestiune constatată este consecința faptului că această sumă nu a fost găsită în casierie, instanța constată că nu există o legătură de cauzalitate între modul în care și-a îndeplinit atribuțiile parata și prejudiciul creat reclamantei.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, iar față de această soluție și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca lipsită de obiect.
În temeiul art. 453 al. 1 Cprciv, reclamanta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6294 lei, din care 2000 lei onorariu de avocat, 1694 lei taxă de timbru achitată pentru cererea de chemare în garanție, iar 2600 lei onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . în București, ., sector 6, CUI_, în contradictoriu cu pârâta Ț. V. C., cu domiciliul în București, ., ., ._, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în garanție M. A., Z. D.-Ș.-I.,ambii cu domiciliul în București, ., ., ., sector6, C. I., cu domiciliul în București, ., ., ., sector6 și ILYEȘ A. ,cu domiciliul în București, ..2, ..87, sector6, ca lipsită de obiect.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 6294 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. G.A / Thred. JA./8 ex. / 13.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1470/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1452/2015. Judecătoria... → |
|---|
