Pretenţii. Sentința nr. 1895/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns reclamanta, prin avocat V. D., cu împuternicire avocațială la fila nr. 6 din dosar și pârâtele I. V. L., personal și C. de avocat I. V. L. prin avocat I. V. L..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: în data de 06.02.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizare și un înscris; în data de 02.03.2013, prin serviciul registratură, avocatul I. V. L. a depus întâmpinare, după care:

Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența instanței.

Reclamanta, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza.

Pârâtele, prin avocat, arată că pun aceleași concluzii.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. c raportat la art. 107 Cod procedură civilă, față de valoarea obiectului litigiului care este sub 200.000 lei și că domiciliul pârâtelor este în sectorul 6, constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.

Instanța pune în discuția părților durata necesară pentru cercetarea procesului.

Reclamanta, prin avocat, arată că durata necesară pentru cercetarea procesului este de 1 lună de zile.

Pârâtele, prin avocat, arată că durata necesară pentru cercetarea procesului este de 1 lună de zile. Mai arată că este posibil să se rezolve litigiul azi.

Instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează maxim 3 luni de zile.

Instanța comunică reclamantei, prin avocat, un exemplar de pe întâmpinarea formulată de pârâte, care a fost depusă prin serviciul registratură la data de 02.03.2015.

Reclamanta, prin avocat, arată că a luat cunoștință de întâmpinare de la dosar.

Instanța, în baza art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, invocă excepția tardivității depunerii întâmpinării, excepție pe care o pune în discuția părților.

Reclamanta, prin avocat, arată că este de acord cu excepția invocată de instanță. Solicită să se decadă pârâtele din dreptul de a propune probe și excepții.

Pârâtele, prin avocat, arată că au formulat întâmpinarea în termen util și solicită să se aibă în vedere conținutul acesteia. Arată că pentru întâmpinare, dacă i se va da cuvântul pe probe va spune ce dorește să dovedească.

Instanța, în baza art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, constată decăderea pârâtelor din dreptul de a depune întâmpinare, față de împrejurarea că termenul pentru depunerea întâmpinării este de 25 de zile de la data comunicării acțiunii, în cadrul procedurii administrative. Cu mențiunea, că în exercitarea dreptului la apărare partea are dreptul de a susține cererea și a răspunde față de solicitările reclamantei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.

Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei d-na avocat I. V. L., teza probatorie vizând faptele personale pentru a demonstra neglijența, lipsa de diligență a acesteia asumată prin cele 4 contracte de asistență juridică.

Pârâta I. V. L. arată că este de acord cu probele solicitate de reclamantă. Arată că este de acord să i se ia interogatoriul. Arată că în apărare sunt depuse contractele și chitanțele. Arată că nu a semnat cu clientul să susțină acțiunea și că clientul a formulat acțiunea, cererea de reexaminare și că sunt 4 instanțe care si-au anulat cererea. Mai arată că a fost angajată, s-a scris în contract.

Instanța considerând proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, solicitată de reclamantă, prin avocat și proba cu înscrisuri, solicitată de pârâtă (pentru aceasta din urmă față de împrejurarea că înscrisurile sunt depuse la dosar și nu provoacă amânarea cauzei), ca fiind admisibile și concludente, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, le încuviințează.

Reclamanta, prin avocat, depune interogatoriul propus a fi luat pârâtei.

În ședință publică se prezintă dl. U. A., care arată că este președintele Asociației de P..

Instanța procedează la legitimarea d-lui U. A., care prezintă CI . nr._, CNP_.

La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantei U. A. semnează interogatoriul și aplică ștampila Asociației de P..

Instanța în temeiul art. 352 raportat la 354 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei I. V. L..

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.

Reclamanta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii formulate, sub rezerva acodării cheltuielilor de judecată pe cale separată. Arată că este o răspundere civilă contractuală și că au fost încheiate 4 contracte de asistență juridică cu d-na avocat și 2 din ele prevedeau redactarea și susținerea cererii de chemare în judecată pentru recuperarea restanțelor. S-au negociat clauzele contractuale și s-au achitat onorariile din momentul încheierii contractelor de asistență juridică. Pe 2 din contractele de asistență juridică se prevede obligația redactării și susținerii. Susținerea acțiunii este echivalentul reprezentării în fața instanței de jduecată. Având în vedere că nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de asistență juridică, reclamanta s-a adresat Baroului București, care a admis plângerea împotriva d-nei avocat și resituirea onorariului încasat de d-na avocat. Totodată, arată că d-na avocat nu a acționat cu diligență și nu a respectat prevederile. art. 133 și 154 din Statutul Profesiei de A., în sensul că trebuie să restituie toate onorariile dacă nu-și îndeplinește obligațiile asumate. Arată că a făcut dovada existenței unei fapte ilicite-neîndeplinirea obligațiilor contractuale, legătura de cauzalitate-onorariile de avocat plătite.

De asemenea, reclamanta, prin avocat, arată că în ceea ce privește petitul 2 al cererii de chemare în judecată, din punctul său de vedere prin atitudinea pasivă a d-nei avocat, reclamanta a fost în imposibilitate să recupereze datoriile restante de la celelalte persoane, având în vedere că a intervenit prescriția. Solicită admiterea acțiunii formulate. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune concluzii scrise.

Pârâții, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, întrucât este neîntemeiată.

Pârâta-d-na avocat I. V. L. arată că fostul președinte al Asociației de P. i-a solicitat să-i redacteze acțiunile, potrivit cărora a depus contractele de asistență juridică. I-a eliberat chitanțele de care s-a folosit și și-a recuperat cheltuielile, din câte i-a spus, întrucât chitanțele au fost afișate la avizier. Ulterior a reclamat situația respectivă la Baroul București și la parchet, spunând că a fost indus în eroare. De la parchet s-a dispus neînceperea urmării penale, întrucât dumnealui a semnat contractele de asistență juridică. Referitor la cele 2 contracte de asistență juridică, pentru faptul că nu i-a achitat onorariul pentru susținere, „el a fost cel care a i-a promis, i-a spus să facă pornirea dosarelor”, după care va veni, dar simpla greșeală a fost că s-a apucat să scrie pe contract și susținere, dar fără a-i achita pentru susținere. Pe delegație, când a depus dosarele, judecătorii care au primit dosarele și l-au chemat să le susțină dumnealui, întrucât nu i-a depus actele, deși i-a pus în vedere că dacă nu are toate actele necesare i se vor anula cererile și că ea nu merge în proces ca să piardă. I-a spus că nu are de unde să facă rost de acte. I-a spus că a discutat să-i sperie să facă acțiunile. Însă situația a fost că a mers și la Barou și pârâta nu s-a putut prezenta, să formuleze un punct de vedere scris. A încasat 1800 lei, din care a plătit impozit, taxe la barou. A avut și un deces și nu a putut să se prezinte, fapt pentru care decizia dată. Solicită să se rețină că reclamanta s-a folosit de aceste lucrări făcute. Decizia baroului nu este executorie. De aceea a venit la instanță.

Pârâta-d-na avocat I. V. L. arată că dacă nu este în Judecătorie tot timpul, sunt influentațe și de diverse pesroane. Consideră că și-a făcut pe deplin datoria față de fostul președinte. Arată că s-a mai întâmplat o singură dată. Arată că pentru câțiva bani nu poate face acte de caritate și de complezență. Consideră că munca sa a fost oe măsura onorariului încasat. Totodată, arată că va face recurs la UNBR. Arată că a acționat în interesul clientului său. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reclamanta-prin reprezentant (președinte) arată că, urmare a respingerii celor 4 dosare, a trebuit să apeleze la altă firmă pentru recuperarea restanțelor. Arată că 2 dosare sunt pe rol aici, unul mutat la tribunal și pentru cel de al 2-lea a renunțat pentru că proprietarul apartamentului a plătit. Au cheltuit bani suplimentar, iar d-na avocat nu și-a asigurat responsabilitățile pentru demararea lucrărilor pentru dosar.

Pârâta-d-na avocat I. V. L. arată că reclamanta recunoaște că s-a servit de lucrările introduse de aceasta.

Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2014, reclamanta Asociația de Proprietari . cu pârâta I. V.-L., qa solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea onorariului în cuantum de 1950 lei, la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de daune morale, prejudiciu adus asociației reclamante, precum și la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de prezentul proces.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, aangajat serviciile profesionale ale pârâtei, încheind cu aceasta un număr de 4 contracte, respectiv: contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, având onorariul convenit în cuantum de 500 lei, contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, având onorariul convenit în cuantum de 500 lei, contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, având onorariul convenit în cuantum de 390 lei, și contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, având onorariul convenit în cuantum de 560 lei.

Contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, avea ca și obiect redactarea unei acțiuni în pretenții împotriva restanțierului T. D.; contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, avea ca și obiect redactarea unei acțiuni în pretenții împotriva restanțierei I. C.; contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, avea ca și obiect redactarea și susținerea unei acțiuni în pretenții împotriva restanțierului C. G., iar contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, avea ca și obiect redactarea și susținerea unei acțiuni în pretenții împotriva restanțierului P. L..

Prin apelarea la serviciile d-nei avocat, reclamanta a urmărit recuperarea sumelor restante la întreținerea blocului, dar aceasta, profitând de faptul că împuternicitul asociației nu avea cunoștințe juridice și, deși i s-a explicat că se dorește reprezentarea inclusiv în fața instanței de judecată până la obținerea titlurilor executorii, a omis cu bună știință completarea în mod corespunzător a tuturor celor patru contracte de asistență (ciudat fiind și sumele mult mai substanțiale solicitate doar pentru redactarea cererilor). Onorariul a fost achitat în întregime de către reclamantă la data semnării contractelor de asistență juridică.

Doamna avocat nu și-a îndeplinit obligațiile profesionale asumate prin contractele de asistență juridică.

Deși, cele patru acțiuni au fost introduse pe rolul Judecătoriei sector 6 București, toate au fost anulate încă din procedura administrativă în temeiul art.200 Cod procedură civilă, pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de către instanța de judecată. Reclamanta a formulat cereri de reexaminare care, iar acestea au fost respinse.

Reclamanta a arătat că, potrivit Codului Deontologic al Avocaților din Uniunea Europeană avocatul are o . obligații față de client care, în cazul în care nu sunt respectate, duc la sancțiuni.

Ca o consecință asupra faptului că, în opinia reclamantei, d-na avocat nu a dat dovadă de diligența impusă de statutul profesiei sale, s-a adresat cu plângere la Baroul București, plângere care a fost soluționată prin Decizia nr.164 emisă la data de 09.12.2013 de către Decanul Baroului București prin care a fost admisă sesizarea și s-a dispus restituirea de către d-na avocat a întregii sume de 1950 lei.

Împotriva acestei măsuri a fost formulată contestație, care a fost respinsă prin Hotărârea nr.921/26.02.2014.

Prin urmare, culpa pârâtei a fost analizată și a fost sancționată de către cei în drept.

Reclamanta a considerat prin urmare, că se impune recunoașterea faptului că d-na avocat nu i-a apărat cu promptitudine, într-un mod conștiincios și cu diligență și, ca o consecință a acestei constatări, admiterea prezentei cereri.

În ceea ce privește petitul doi al acțiunii, reclamanta a considerat că i-au fost lezate drepturile nepatrimoniale prin inacțiunea acesteia.

Problema acordării daunelor morale unei persoane juridice a fost dintotdeauna controversată. Pe tărâmul art. 54 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, o parte a doctrinei admitea că sunt supuse reparației și prejudiciile cauzate ca urmare a încălcării drepturilor sale cu conținut neeconomic.

Bineînțeles, domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrâns la acele drepturi subiective pe care persoana juridică le poate avea potrivit legii.

Și în jurisprudența civilă s-a reținut de multe ori că „dispozițiile art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoane fizice și persoane juridice nu fac distincție între persoanele fizice sau juridice și nici nu limitează drepturile nepatrimoniale ocrotite, astfel încât este recunoscut și dreptul persoanei juridice de a obține daune morale pentru vătămarea oricărui drept nepatrimonial”.

O hotărâre recentă a Tribunalului B., rămasă definitivă prin respingerea apelurilor și, ulterior, a recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 5 aprilie 2012, pare a aduce o schimbare de optică în această materie.

Soluționând și latura civilă a cauzei, instanța a admis în parte acțiunea părții civile . inculpații în solidar la 293.350 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.

Astfel, cu privire la daunele morale, instanța a considerat că acordarea unei sume de 20.000 lei cu acest titlu „este de natură a acoperi prejudiciul moral suferit prin contrafacerea mărfii și concurență neloială efectuate de inculpați”.

Merită așadar remarcată stabilirea, în sarcina unei persoane juridice, a daunelor morale cauzate altei persoane juridice pentru fapte de contrafacere și concurență neloială, aceasta fiind, la cunoștința reclamantei, prima hotărâre judecătorească în care astfel de daune sunt acordate în cadrul acțiunii civile exercitate în procesul penal.

De altfel, în sistemul noului Cod civil, recunoașterea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice și posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate ca urmare a încălcării unor astfel de drepturi sunt expres prevăzute de art. 257.

Desigur, reclamanta nu se află pe tărâmul dreptului penal dar, având în vedere prevederile art.257 Cod civil, care recunosc implicit posibilitatea acordării daunelor morale către persoane juridice, a considerat și petitul doi perfect admisibil.

Mai mult, aceste daune morale-prejudiciu adus asociației reclamante – a fost dat, mai cu seamă, de imposibilitatea reclamantei de a recupera sumele de bani ale restanțierilor, sume asupra cărora, dat fiind pasivitatea pârâtei, a intervenit prescripția, și au înglodat în datorii nerecuperabile asociația reclamantă.

În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea prezentei cereri în integralitate.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1164, art.1170, art. 1270, art. 1272, art.1349 și urm. art. 1530 și urm., art. 1516 și urm. Noul Cod Civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, contractul de asistență juridică nr._ din data de 16.05.2013, chitanța de încasare onorariu nr. 1023 din data de 16.05.2013, chitanța de încasare onorariu - fără număr - din data de 16.05.2013, chitanța de încasare onorariu nr. 1025 din data de 16.05.2013, chitanța de încasare onorariu nr. 1026 din data de 16.05.2013, Hotărârea nr.921/26.02.2014 a Consiliului Baroului București, Decizia nr.164 din data de 09.12.2013 a Decanului Baroului București, încheierea de ședință din data de 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 02.09.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 02.09.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013, încheierea de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._/303/2013.

La data de 11.12.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 43-49).

Prin același compartiment, la data de 06.02.2015, reclamanta a depus la dosar o precizare prin care a reiterat instanței de judecată faptul că aceasta a sesizat organele disciplinare ale Baroului București cu privire la activitatea profesională a pârâtei.

Prin Decizia nr.164 din data de 09.12.2013 Decanul Baroului București a admis sesizarea reclamantei și a obligat-o pe dna A. I. V.-L. să îi restituie suma de 1950 lei. Urmare contestației formulate împotriva acestei decizii, Consiliul Baroului București a decis prin Hotărârea nr.921 din data de 26.02.2014, respingerea acesteia.

Având în vedere precizările formulate, reclamanta a anexat în copie, Decizia nr.164 din data de 09.12.2013 a Decanului Baroului București și Hotărârea nr.921/26.02.2014 a Consiliului Baroului București.

La data de 02.03.2015, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În fapt, Asociația de Proprietari . patru contracte de asistență juridică, astfel: nr._ din data de 16.05.2013, nr._ din data de 16.05.2013, nr._ din data de 16.05.2013, nr._ din data de 16.05.2013, toate având ca obiect consultație juridică, redactare cerere de chemare în judecată și depunere la Judecătoria sectorului 6 București.

Pârâta a menționat că împuternicitul asociației nu a solicitat servicii avocatului în sensul asistenței juridice sau reprezentării în fața instanței de judecată și nici nu a solicitat avocatului punerea în executare a vreunei sentințe judecătorești care ulterior urma să devină titlu executoriu, cum de altfel nu poate susține că a solicitat și reprezentare în căi de atac.

Nu pot fi primite aceste susțineri întrucât, din cele patru contracte reiese clar modul în care avocatul nu avea nicio obligație în plus față de cele menționate, cu atât mai mult cu cât, fostul președinte a fost împuternicit să susțină interesele Asociației de P. . care l-a și făcut, întrucât s-a prezentat singur în fața instanței de judecată în fiecare dosar pe care avocatul l-a depus la instanță. Acesta a primit comunicările de la instanță și singur și-a susținut cererile de reexaminare. Instanța de fond i-a respins cererile de reexaminare întrucât, nici în ultimul moment nu și-a depus înscrisurile în dovedirea cererii, cu toate că acestea i-au fost comunicate.

Pârâta a învederat că nu a încasat onorariu de avocat decât pentru ceea ce a fost scris în contracte, chiar dacă a fost admisă sesizarea având în vedere restituirea sumei de 1950 de lei, care de fapt nu constituie titlu executoriu.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.205 Noul Cod de procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 10.03.2015, pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă.

Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta Asociația de Proprietari . pârâtei C. de A. I. V. L., suma de 1.950 lei onorariu (500 lei+500 lei+390 lei+560 lei), pentru ca acesta din urmă să redacteze cereri de chemare în judecată pentru recuperarea cheltuielilor comune (chitanța nr. 1023, nr. 1024, nr. 1025 și nr. 1026 din data de 16.05.2013, f. 11-14), în baza contractelor de asistență juridică nr._, nr._, nr._, nr._ din data de 16.05.2013 (f. 7-10).

Prin Decizia nr. 164/09.12.2013 emisă de Baroul București (f. 15-16), s-a admis sesizarea reclamantei, pârâta avocat I. V. L. fiind obligată să-i restituie suma de 1.950 lei, fiind respinsă contestația împotriva acestei decizii prin Decizia nr. 921/26.02.2014 emisă de Baroul București (f. 17).

În drept,

Conform art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.

Prin răspunsurile la interogatoriu (f. 74-75), pârâtul a arătat că a avut doar obligația de a acorda consultanță juridică, de a redacta cererea de chemare în judecată și de a o depune la Registratura instanței.

În cadrul acestei obligații, instanța consideră că pârâtele trebuiau să redacteze cererea de chemare în judecată și să atașeze acesteia înscrisurile aferente (potrivit art. 194 lit. e raportat la art. 150 Cod procedură civilă), în conținutul prevăzut de art. 194 Cod procedură civilă.

Este evident că scopul pentru care au fost achitate onorariile de avocat a fost acela ca cererile de chemare în judecată să fie redactate în mod complet și corect, pentru a fi apte să demareze procedura judiciară în vederea obținerii unui titlu executoriu. Ori, pârâtele nu au respectat aceste îndatoriri, redactând cereri informe, care au fost anulate în baza art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă (f. 18-34).

Față de considerentele anterioare, instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.950 lei.

În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a daunelor morale, instanța consideră că domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrâns la acele drepturi subiective pe care persoana juridică le poate avea potrivit legii (art. 257 Cod civil). Persoana juridică poate invoca, spre exemplu, nesocotirea dreptului la denumire, sediu, emblemă, marcă de fabrică.

În speță, reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu a vreunui drept nepatrimonial al acesteia. Faptul că a intervenit prescripția în privința unor restanțieri nu reprezintă un drept al reclamantei susceptibil de a atrage daune morale și în același timp, instanța reține și culpa reclamantei care a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp, fără a încerca recuperaraea acestor debite (peste 3 ani de zile).

În consecință, instanța va respinge cererea privind daunele morale, ca neîntemeiată.

Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea, luând act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată, iar pârâtele nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari .> (CUI_), cu sediul în București, Calea Giulești, nr. 60, sector 6, în contradictoriu cu pârâtele I. V. L. (CNP_), cu domiciliul în București, Prelungirea G., nr. 28, ., ., sector 6 și C. de avocat I. V. L., cu sediul în București, . nr. 2, sector 6.