Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 10902/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 22.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții S. D., S. D., S. N., E. M., S. D. A. prin reprezentant legal S. V. și S. A., toți prin mandatar Centrul European de Despăgubiri SRL, în contradictoriu cu pârâta . Reasigurare SA și intervenienta T. M. F., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a da posibilitatea părților, de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2015, când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 2.03.2015, sub nr._, reclamanții Ș. D., Ș. D., Ș. N., E. M., Ș. V. și Ș. A., în contradictoriu cu pârâta . Reasigurare S.A, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plată cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamanților pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fratelui și bunicului lor, Ș. C. O. după cum urmează: 40 000 lei pentru Ș. N., în calitate de frate, 40 000 lei pentru E. M., în calitate de sora, 35 000 lei pentru Ș. D. A., în calitate de nepoată, 35 000 lei pentru Ș. A., în calitate de nepoată, 35 000 Iei pentru Ș. D., în calitate de nepoata și 35 000 lei pentru Ș. D., în calitate de nepot.
Totodată, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei Ia plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru flecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităților să se facă de Ia data de 09.06.2014 dată ce reprezintă a 11 zi de la data avizării daunei din 26.05.2014 până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art 36 și 37 din Ordinul CSA 14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, precum și obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanții au învederat instanței faptul că în data de 18.06.2012 pe raza localității Ghimpețeni către Tufeni. Jud. O., s-a produs accidentul auto în urma căruia a rezultat decesul fratelui și bunicului reclamanților, numitul Ș. C. O., născut la data de 22.02.1940. În accidentul auto a fost implicat autoturismul condus de numita T. M. F., defunctul Ș. C. O., fiind accidentat mortal datorită nerespectării dispozițiile legale ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice de către T. M. F. care a intrat în coliziune cu căruța în care se afla defunctul.
Pe cale de consecință au arătat că a fost deschis dosarul penal nr._ pe rolul Judecătoriei Slatina, Județul O., fii defunctului Ș. M., Ș. V. și soția defunctului, Ș. Clemintina solicitând în cadrul acestui dosar obligarea pârâtei în calitate de asigurător la plata de daune morale și materiale ca urmare a producerii accidentului de către asigurata T. M. F.. Litigiul a fost soluționat prin Sentința Penală nr. 1013/2013 prin care s-a reținut faptul că la data de 18.06.2012, în jurul orei 18:20, numită T. M. F. se deplasa la volanul autoturismului marca BMW 3161 cu număr de înmatriculare_ pe DJ 679 la km 57 + 500 m, pe raza localității Ghimpețeni, jud. O. având direcția de mers dinspre comună Ghimpețeni spre comună Tufeni. În același timp din sens opus se deplasa atelajul hipo format dintr-o căruță ce era tractata de un cal și care era condus de numitul Ș. O. C.. La 150 m înainte de indicatorul bun venit în . carosabila a drumului fiind acoperită cu nisip și pietriș, în aliniament și fiara declivități, fiind uscată ia momentul accidentului, conducătoarea T. M. F. care se deplasa cu o viteză de 85 km/h, a pierdut controlul direcției de mers a autoturismului pe care-l conducea pătrunzând pe banda de sens opus, a intrat cu partea stângă fata a autoturismului în coliziune cu roata stângă fața și obonul din stânga al căruței ce se deplasă din sens opus. În momentul impactului căruța a fost rotită cu aproximativ 45 de grade în sensul acelor de ceasornic și a rămas în sântul din partea stângă a drumului, având în vedere direcția de mers a autoturismului BMW, căruțașul a fost proiectat pe carosabil, iar autoturismul, după ce a ieșit din impact s-a mai deplasat în derapaj urmând să se oprească în același sunt pe partea stângă a drumului, la o distanță de 32 m de locul unde a rămas căruță.
Totodată, reclamanții au arătat că din raportul de constatare medico-legală nr 169/A/2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală O., a rezultat că moartea numitului Ș. C. O. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute urmare unui traumatism vertebro-medular cu . de corpuri vertebrale C4-C5 și secțiune mielinică consecința unui politraumatism prin accident rutier, între leziuni și deces existând legătură directă de cauzalitate. Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. nr. 256/P/2013 din 16.05.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei T. M. F. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin 1 și 2 Cod penal. La momentul producerii accidentului, reclamanții au arătat că autoturismul marca BMW 3161 cu număr de înmatriculare_ era asigurat la data producerii accidentului, posedând polița de asigurare RCA încheiată la pârâtă.
Cu privire la culpa șoferului, reclamanții au învederat instanței faptul că aceasta a fost constatată în dosarul penal_ în care pârâta a fost obligată la plata unor daune materiale și morale pentru alte părți decât cele din prezentul dosar, respectiv pentru 2 fii și soția defunctului. În ceea ce privește suferințele morale, reclamanții au precizat că decesul defunctul a avut ca și consecință o rupere a echilibrului familiei, în condițiile în care moartea unei persoane care face parte din familie generează consecințe negative, atât psihice, cât și emoționale, a căror comensurare este practic imposibilă. Au mai arătat că decesul defunctului a fost resimțit și mai dureros de nepoții acestuia care aveau o relație foarte apropiată de bunicul lor. În urmă decesului aceștia suferind o cădere psihică, au avut coșmaruri și au refuzat mult timp să socializeze cu alte persoane.
În continuare, reclamanții au invocat dispozițiile art. 19 al. 1 din C. proc. pen. și art. 22 din C. proc. pen apreciind că, în condițiile în care în persoana asiguratului paratei sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită de a provoca accidentul prin încălcarea regulilor de circulație, vinovăția sub forma culpei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, acesta din urmă constând în leziunile cauzate prin accident defunctului, în temeiul textelor de lege evocate aveau posibilitatea de a sesiza instanța civilă cu o acțiune în recuperarea prejudiciului produs prin infracțiunea sau faptă ilicită, putând folosi puterea de lucru judecat a hotărârii din dosarul penal, deoarece hotărârea judecătoreasca are efecte erga omnes. Au mai precizat totodată că de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, acestea fiind condiții în absența cărora nu se poate stabili obligarea la reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabila făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei. Astfel, răspunderea civilă delictuala aparține numai făptuitorului căruia îi revine obligația de reparare a prejudiciului moral și material pentru fapta săvârșită, iar asigurătorul de răspundere civilă preia în baza contractului de asigurare, obligația care în situația în care nu s-ar fi încheiat uri asemenea contract ar fi căzut în sarcina făptuitorului.
Cu privire la procedură, reclamanții au arătat că acesta este reglementată de dispozițiile art. 38 din ordinul CSA 14/2011 pentru acoperirea prejudiciului suferit în urma producerii unor accidente de vehicule, care reglementează că ăpersoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie RCA. Depunerea cererii de despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin polița de asigurare RCA reprezintă avizarea de dăuna și obliga asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de dăuna, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris pârtii prejudiciate solicitări cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal. În cauză, reclamanții au arătat că și-au îndeplinit această obligație, solicitând asigurătorului în cadrul unui dosar de dauna notificat în data de 26.05.2014, acoperirea voluntară a prejudiciului însă acesta nu a răspuns la notificare.
Pe cale de consecință, reclamanții au făcut trimitere la dispozițiile art. 2199, art. 2208, art. 2224 din Codul Civil și art. 49 și art. 57 teza Il-a din Legea 136/1995, considerând că le-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința psihică generată de decesul prematur al unei persoane apropiate, precum și o traumă psihică iremediabilă. P. urmare, au apreciat că toate aceste suferințe trebuie compensate prin acordarea unor daune morale ce reprezintă pretium doloris, impunându-se astfel repararea echitabilă în acest mod a prejudiciului suferit. În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, au solicitat ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale să se aibă în vedere anumite criterii și anume: criteriul echității care presupune existența unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii; criterii referitoare la consecințele negative suferite de către familie în plan psihic și afectiv; criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate. Reclamanții au considerat că toate aceste criterii trebuie să conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție.
Referitor la suma solicitată de părțile civile cu titlu de daune morale, reclamanții au considerat că evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, au solicitat ca aceasta să fie apreciată în raport cu împrejurările decesului defunctului, suma solicitată de părțile civile reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.
Cu privire Ia penalitățile de întârziere, reclamanții și-au întemeiat solicitările pe dispozițiile art 36 din ordinul CSA 14/2011 conform cărora în termen de cel mult 3 luni de la data producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat să notifice pârtii prejudiciate o ofertă de despăgubire justificată. Conform aliniatului 5 al art 36 despăgubirea se plătește în maxim de 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, aliniatul 6 statuând și faptul că despăgubirea în situația în care coșarul conține toate elementele necesare stabilirii dreptului și cuantificării daunei, trebuie achitata în termen de 10 zile de la completarea dosarului dar nu mai târziu de 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată. Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, au arătat că se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere conform art 37 și art. 38 din Ordinul CSA 14/2011.
În cauză, reclamanții au arătat că au solicitat paratei, în 26.05.2014 prin intermediul mandatarului Centrul European de Despăgubiri, acoperirea prejudiciului material și moral, având în vedere că pârâta datorează penalități de întârziere pentru toată perioada cuprinsă între data la care ar fi trebuit să răspundă sau să plătească și data achitării efective a despăgubirilor către reclamanți, motiv pentru care au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata penalităților începând cu 09.06.2014 și până la data plații efective a despăgubirilor.
Față de cele învederate, reclamanții au solicitat instanței să dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art 192 C., art. 1349, 1357, 1381, 1385, 2199, 2223, 2224 NCC, art 49 din Legea nr. 136/1996 privind asigurările și reasigurările în România, Ordinul CSA 14/2011 abrogat ulterior de Normă nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul N. Steluța și a probei cu înscrisuri, respectiv: împuternicire avocat, împuterniciri notariale pentru Ș. D. - nr. 969/18.07.2014 eliberată de BIN V. C., Ș. D. - nr. 606/ 31.07.2014 eliberată de BIN Rasid Geandan, Ș. N. - nr. 607/ 31.07.2014 eliberată de BIN Rasid Geandan, E. M. - nr. 1170/ 20.08.2014 eliberată de BIN V. C., Ș. D.-A. - nr. 1151/ 19.08.2014 eliberată de BIN V. C., Ș. A. - nr. 955/ 17.07.2014 eliberată de BIN V. C., Notificare asigurător din data 26.05.2014, Sentința penală nr. 1013 Judecătoria Slatina, Județul O. în dosar penal nr._, Certificat de deces nr._ și Certificat medical constatator al decesului nr. 169/ 20.06.2012.
P. întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 6.05.2015, pârâta . Reasigurare S.A, a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În motivarea întâmpinării, pârâta a solicitat instanței ca, în temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995, să dispună introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat, a numitei T. M. F.. Totodată, pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere faptul că aceștia nu au făcut dovada legăturii de rudenie și a calității de frate, respectiv de nepot al defunctului Ș. C. O.. P. urmare, în temeiul art. 36 și 40 C. pr. civ., pârâta a solicitat instanței să admită excepția și să respingă cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fond, în temeiul art. 49, pot. 2, lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, pârâta a considerat că, față de faptul că în cauză solicită despăgubiri morale frații și nepoții defunctului, este vorba despre repararea unui prejudiciu de afecțiune și trebuie avută în vedere Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965, precum și dispozițiile art. 1391, alin. 2 din Codul Civil, în temeiul cărora a apreciat că nu se justifică acordarea daunelor morale reclamanților, dacă aceștia nu fac dovada legăturilor de afecțiune cu victima. De asemenea, a considerat că sumele solicitate de reclamanți sunt exagerate, cu atât mai mult cu cât aceștia nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, iar cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 2.03.2015, deci după aproape trei ani de la producerea accidentului și după mai mult de un an de la soluționarea dosarului penal. Astfel, a apreciat că trauma pretinsă nu mai are aceeași intensitate ca în momentul producerii accidentului și, din această perspectivă, pretențiile sunt nejustificate, cuantumul acestor despăgubiri este dificil de stabilit, iar instanței de judecată îi revine misiunea că, la calculul sumelor, să țină seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie să îl aibă, iar nicidecum că acestea să constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victime.
În absența unor probe materiale, pârâta a considerat că instanța este singura care, în raport cu consecințele suferite, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze într-un fel pierderea produsă, pentru a nu constitui, în caz contrar, o sursă de îmbogățire. Astfel, indemnizația acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii, iar sumele acordate nu pot depăși granițele unor daune morale rezonabile față de funcția pe care aceste daune morale o au, respectiv aceea de compensare pentru persoanele care au fost supuse unor suferințe fizice și psihice.
Pârâta a mai învederat instanței faptul că orice infracțiune are ca subiect pasiv și statul, și, pe cale de consecință, trebuie să se asigure o justă corelare între latura penală și latura civilă a reparării prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii. Astfel, dacă pentru atingerea adusă ordinii de drept penal statornicita de către stat prin normele de drept penal, s-au prevăzut pedepse care să fie corelate și să țină seama de gravitatea infracțiunii, așadar de gravitatea prejudiciului adus statului în calitate de subiect pasiv al infracțiunii atunci, într-o ordine logică, firească, în latura civilă, pentru evaluarea prejudiciilor cu caracter moral (aduse persoanelor prin aceeași infracțiune, trebuie să se țină seama și de nivelul pedepsei aplicate efectiv autorului infracțiunii respective.
În aceste condiții, pârâta a apreciat că la soluționarea unor asemenea cereri de despăgubiri, trebuie să se țină seama și de faptul că fapta a fost săvârșită din culpă, iar nu cu intenție, iar la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acest aspect are o mare relevanță. Totodată, cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, a apreciat că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanță de judecată a criteriilor referitoare ia consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanta valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Însă, toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimelor.
De asemenea,a considerat că trebuie avut în vedere la acordarea daunelor morale și unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale părților civile precum și la nivelul general (venitul mediu la nivel național, etc.) astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susținere obiectivă, care să constituie baza pe care se formează intimă convingere a judecătorului. A mai apreciat că instanța nu trebuie să se limiteze la a acorda nemotivat, integral sumele solicitate, validându-le necondiționat, iar nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economică a României.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36, 40 și 205 C. pr. civ., art- 54 din Legea nr. 136/1995, Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.
În susținerea întâmpinări, pârâta a solicitat încuviințarea probei înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
La data de 18.05.2015 reclamanții au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La data de 15.12.2015 intervenienta forțat T. M. F. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele deja amintite și a audiat la termenul din data de 3 noiembrie 2015, pe martora N. Steluța, fila 177.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 18 iunie 2012, pe raza localității Ghimpețeni, jud. O., a avut loc un accident rutier, produs din culpa intervenientei forțate T. M. F., în urma căruia a decedat numitul Ș. C. O., fratele și respectiv bunicul reclamanților. Autovehiculul condus de intervenienta forțată era asigurat la pârâtă. P. sentința penală nr. 765, pronunțată la data de 3 octombrie 2013, de Judecătoria Slatina,intervenienta a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Ulterior prin sentința penală nr. 1013, pronunțată la data de 11 decembrie 2013, în dosarul nr._, de Judecătoria Slatina, filele 38-41, definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate, pârâta a fost obligată la plata sumei de 11.005,74 lei despăgubiri civilă către părțile civile Ș. M., Ș. V. și Ș. Climintina, și câte 30.000,00 lei daune morale către fiecare parte civilă.
În prezenta cerere în pretenții, Ș. N. este fratele defunctului Ș. C. O., E. M. este sora defunctului, Ș. D. A. și Ș. D. sunt nepoți ai defunctului din partea fiului Ș. V., iar Ș. A. și Ș. D. sun nepoate ale defunctului din partea fiului Ș. M..
Din declarația martorei N. Steluța, fila 177, rezultă că între defunct și fratele respectiv sora acestuia existau relații strânse, fratele și sora fiind afectați de decesul victimei, sora defunctului mutându-se la soția supraviețuitoare care a intrat în depresie și a necesitat îngrijiri.
Tot din declarația martorei rezultă că nepoții defunctului erau atașați de acesta, după decesul bunicului devenind introvertiți și conștientizând că le lipsește ceva.
În cauză, fapta ca element al răspunderii civile delictuale constă în conduita intervenientei. Acțiunea a fost săvârșită cu ocazia îndeplinirii unei activități – aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative – O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
Totodată, acțiunea este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea activității de conducere a unui autoturism. Prejudiciul constă în moartea victimei. Raportul de cauzalitate rezultă din împrejurarea că intervenienta conducând autoturismul, a surprins și accidentat victima.
Pe latură subiectivă, intervenienta a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei, a prevăzut rezultatul faptei sale dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
În raport de situația de fapt, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1.357 cod civil 2009, respectiv:
- există fapta ilicită, reprezentată de încălcarea dreptului obiectiv;
- există prejudiciul, constând în decesul victimei.
- între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acțiunii intervenientei, nu s-ar fi produs decesul.
- există vinovăția intervenientei, sub forma culpei cu prevedere, rezultând din atitudinea psihică de prevedere, dar neacceptare a rezultatului ce s-ar fi putut produce.
Astfel, instanța reține că accidentul a fost cauzat de culpa exclusivă a intervenientei, împrejurare ce va fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor civile.
În privința prejudiciului moral, instanța constată că existența acestuia rezultă din suferințele psihice încercate de reclamanți în urma decesului fratelui lor respectiv bunicului lor.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, ținând seama de suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de către intervenientă.
În acest sens, se reține că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană și, chiar dacă o cuantificare a prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:
- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv respectiv, intensitatea suferințelor reclamanților.
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și mai ales, vor fi percepute consecințele.
Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, în această materie principiul reparării integrale a prejudiciului având doar un caracter aproximativ.
În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Așadar, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
În consecință, cu privire la cuantumul daunelor morale, instanța are în vedere ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victime și datorită faptului că acestea nu pot fi dovedite prin probe, judecătorul este singurul care, prin raportare la suferințele încercate de reclamanți, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Analizând stresul profund la care au fost supuși reclamanții prin decesul fratelui și respectiv al bunicului lor, instanța apreciază că suma de 30.000,00 lei pentru fiecare reclamant este îndestulătoare.
În ceea ce privește modul de plată al despăgubirilor stabilite pentru reclamanți, instanța constată că, la data producerii accidentului autoturismul condus de intervenientă era asigurat pentru răspunderea civilă auto obligatorie la pârâtă.
Având în vedere dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 republicată și existența contractului de asigurare, poate fi angajată răspunderea societății asigurătoare pârâte.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit, despăgubirea ori suma asigurată, rezultând din contractul de asigurare. Asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat (art. 44 din Legea nr. 136/1995).
Față de cele arătate instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige pârâta la plata către fiecare reclamant a sumei de 30.000,00 lei reprezentând daune morale.
Instanța va respinge ca neîntemeiat, capătul doi de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere, deoarece pe de o parte, reclamanții, deși rude de gradul doi cu defunctul nu sunt și moștenitorii acestuia, iar pe de altă parte, instanța stabilește prin prezenta hotărâre faptul că pârâta trebuie să plătească daune morale către reclamanți și cuantumul acestora.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta a căzut în pretențiile sale și deci se află în culpă procesuală, instanța o va obliga și la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat în cuantum de 3.218,00 lei, conform facturilor și chitanțelor, filele 181-190.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanții Ș. D., domiciliată în Mun. Slatina, ., ., ., CNP:_, Ș. D. domiciliat în Mun. Slatina, ., ., CNP:_, Ș. N. domiciliat în Mun. Constantă, ., ., ., jud. Constantă, CNP:_, E. M. domiciliată în Mun. București, ., ., CNP:_, Ș. D. A. cu CNP:_ prin reprezentant legal Ș. V. cu CNP_, ambii domiciliați în Mun. Slatina, ., ., ., jud. O. și Ș. A. domiciliată în Mun. Slatina, ., .. CNP:_, toți prin mandatar Centrul European de Despăgubiri SRL cu sediul în București, .. 4, ., Birou 3.2, sector 4 și toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat Babias R. D., în București, .. 7. .. . sector 3, în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE S.A, cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, clădirea 023, etaj 4, jud. Ilfov, înmatriculata la Registrul Comerțului sub nr. J23/2823/27-10-2011, C.U.I._.
Obligă pârâta la plata către fiecare reclamant a sumei de 30.000,00 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.218,00 lei.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 decembrie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – P.A.S.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
