Pretenţii. Sentința nr. 3099/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3099/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3099/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3099
Ședința publică din data de 29.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: B. L.
Pe rol pronunțarea cauzei civile, privind pe reclamantul I. G. V. C. în contradictoriu cu pârâta C. De P. a Municipiului București și intervenientul C. Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dat posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.12.2014, sub numărul_, reclamantul I. G. V. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București la plata sumei de 200.000 de lei, reprezentând contravaloarea daunelor morale provocate ca urmare a nerestituirii drepturilor CASS pentru lunile noiembrie și decembrie 2012, prin încălcarea abuzivă a deciziilor CCR 223 și 224/2012, în mod discriminatoriu, pentru motivul că este încadrat în grad de handicap, deși aceste drepturi au fost restituite tuturor pensionarilor din România.
În motivarea cererii, a arătat că este o persoană încadrată în grad accentuat de handicap, insulino-dependent, imobilizat parțial la coloana vertebrală cu proteză (orteză) toraco-lombară și proteză (orteză) cervicală.
A susținut că, deși prin H.G. 850/2012 s-a elaborat graficul de restituire eșalonată a CASS reținut de la pensionari, urmare a Deciziilor Curții Constituționale 223/2012 și 224/2012, pârâta C. de P. a Municipiului București, în mod abuziv și ilegal, nu a efectuat plățile privind restituirea CASS aferent lunilor noiembrie și decembrie 2012, în mod discriminatoriu. În acest sens, a arătat că a formulat o acțiune civilă pentru restituirea a acestor drepturi, la Secția a VIII-a a Tribunalului București, înregistrată sub nr._/3/2014.
Reclamantul a precizat că, întrucât nu i-au fost achitate aceste sume de bani, pe temei de discriminare, a fost nevoit să se împrumute pentru a-și satisface nevoile curente legate de alimentație, medicamentație, întreținere, cu plata unei dobânzi în cuantum de 28 % în fiecare lună.
În drept, a invocat dispozițiile art. 27 rap. la art. 1, art. 2, art. 3 lit. b și c, art. 4, art. 10 lit. a și b din O.G. 137/2000, art. 25 din Legea 448/2006, art. 1349 și urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a menționat că obligația a prezenta înscrisurile la care a făcut referire aparține pârâtei care se află în posesia exclusivă a dosarului de pensie nr._ și din care rezultă sumele achitate efectiv și faptul nerestituirii CASS pe lunile noiembrie și decembrie 2012, potrivit dispozițiilor art. 291 alin. 1 și 2 rap. la art. 343 Cod procedură civilă.
A învederat, totodată, că acțiunea sa este scutită de achitarea taxei judiciare de timbru potrivit art. 27 din O.G. 137/2000.
Pârâta C. de P. a Municipiului București nu a depus întâmpinare.
La data de 18.02.2015, s-a depus prin Serviciul Registratură, adresa nr._/17.02.2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
La data de 02.03.2015, reclamantul a înaintat, prin fax, o cerere prin care a invocat, pe cale de excepție, decăderea pârâtei din dreptul de a mai solicita probe sau excepții, întrucât nu a depus întâmpinare în termenul legal.
La termenul de judecată din data de 22.04.2015, instanța a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca excepții de ordine privată și de a solicita probe, cu excepția celor prevăzute de art. 254 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a luat act că acesta nu dorește emiterea unei adrese către pârâtă pentru a înainta dosarul de pensie nr._, astfel cum solicitase prin cererea de chemare în judecată.
La data de 24.04.2015, reclamantul a depus concluzii scrise și a anexat înscrisurile depuse de C. de P. a Municipiului București în dosarul nr._/3/2012*, pe care le-a prezentat în original instanței de judecată la termenul din data de 22.04.2015(filele 65-77)
Totodată a solicitat comunicarea încheierii de ședință din data de 20.03.2015.
Cu privire la această cerere, instanța reține că în ședința publică din data de 22.04.2015, instanța i-a respins cererea de comunicare a acestei încheieri, formulată oral.
În acest sens, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 427 și art. 424 cod procedură civilă, rezultă că instanța comunică părților, din oficiu, doar acele hotărâri prin care instanța s-a dezînvestit, chiar dacă sunt definitive. În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 20.03.2015, reclamantul poate solicita fotocopierea acesteia de la dosarul cauzei, cu suportarea costurilor aferente acestei proceduri sau comunicarea acesteia prin e-mail, însă numai după indicarea unei adrese electronice valabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat acordarea de daune morale de către pârâtă, susținând că aceasta nu i-ar fi restituit contribuțiile la asigurările sociale reținute, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2012, în mod discriminatoriu, invocând drept criteriu, gradul de handicap în care este încadrat. Instanța va analiza cererea sa, doar sub acest aspect, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, statuat de art. 9 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv: „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților ”.
Conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligație răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Față de motivele invocate de reclamant, instanța trebuie să analizeze în ce măsură există o faptă ilicită, respectiv fapta de discriminare pe criteriul încadrării în grad de handicap, prejudiciul material sau moral, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit dispozițiilor O.G. 137/2000, acțiunea de discriminare presupune a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nicio distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Iar pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință ( existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile); existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 ( potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare H.I.V., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu); tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare, astfel cum rezultă și din adresa nr._/17.02.2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ( fila 36)
Din cuprinsul art. 27 alin. 4 al O.G. 137/2000, instanța reține faptul că „ persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.” Mai mult, „în fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice”.
Așadar, față de aceste dispoziții legale, cât și de prevederile art. 249 Cod procedură civilă, în sensul că cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afara cazurilor prevăzute de lege, instanța apreciază că, în prezenta cauză reclamantului îi incumba obligația de a prezenta dovezi din care să rezulte cel puțin prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte, întemeiate pe gradul său de handicap. Or, simplele susțineri ale reclamantului că a existat un tratament diferențiat între acesta și restul pensionarilor, bazat pe gradul său de handicap, nu sunt de natură a conduce la concluzia existenței unei discriminări, chiar în situația de a nu-i fi fost acordate de către pârâtă drepturile reprezentând restituirea CASS în lunile noiembrie și decembrie 2012.
De asemenea, nedepunerea întâmpinării de către pârâtă nu presupune o recunoaștere a acestor susțineri, întrucât reclamantul este cel care trebuia să depună dovezi concrete pentru a se naște prezumția de discriminare, în favoarea sa.
Față de aceste considerente, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a exista o faptă de discriminare, astfel că nu se impune a se mai analiza și celelalte elemente privind răspunderea civilă delictuală, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de pe reclamantul I. G. V. C., CNP_, cu domiciliul în București, .. 26, ., ., sector 6 în contradictoriu cu pârâta C. De P. a Municipiului București, cu sediul în București, .. 6, sector 3 și intervenientul C. Național pentru Combaterea Discriminării,cu sediul în București, .. 1-3, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1851/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3084/2015. Judecătoria... → |
|---|
