Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 136/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 136/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 136/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
P. A. N.
GREFIER C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea . ADMINISTRATOR T.-G. F. ȘI DE RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L. în contradictoriu cu debitoarea D. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 07.01.2016 a întâmpinării formulate de debitoare, prin curator.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.10 Cod proc.civ. coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. k Cod proc.civ.,
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează creditoarei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția prescripției dreptului creditoarei la acțiune, invocată de debitoare prin întâmpinare, și pe fondul cauzei.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2015 sub nr._, creditoarea S.C.U. S.A., în contradictoriu cu debitoarea D. E., emiterea unei ordonanțe de plată și obligarea debitoarei la plata sumei de 634.68 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, la care se adaugă în conformitate cu prevederile contractului nr._/29.01.2007, penalități de întârziere în cuantum de 195.48 lei, calculate de la data scadenței până la data depunerii prezentei cereri și penalități în cuantum de 0.06% pe fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii până la data plății efective a debitului.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare înregistrat sub nr._/29.01.2007.
Creditoarea a arătat că a încercat de câteva ori soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a dat curs solicitărilor sale, motiv pentru care a calculat penalități de întârziere la plată, în temeiul art.12 pct.3 din contractul încheiat, pentru fiecare zi de întârziere.
Astfel a fost emisă situația analitică a penalităților în cuantum de 195.48 lei.
Creditoarea a arătat că pe toată perioada desfășurării contractului și-a îndeplinit cu bună credință și întocmai toate obligațiile contractuale față de debitoare, nici până în acest moment, obligația de plată a prețului nu a fost îndeplinită de către aceasta din urmă, chiar dacă a devenit exigibilă.
Astfel, creanța sa este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 662 alin.2 NCPC, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, potrivit alin. 3 creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4 creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În sensul exigibilității creanței, sunt și dispozițiile art. 10 pct.1 din contract, potrivit cărora utilizatorul are obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data emiterii facturii de către operator.
În plus, creditoarea are recunoașterea cuantumului creanței supuse prezentei cereri prin necontestarea facturilor. În acest sens sunt clauzele contractuale de la art. 12 punctul 6 potrivit cărora „ Refuzul total sau parțial al utilizatorului de a plăti o factură emisă de operator va fi comunicată acestuia în scris, în termen de 5 zile de la data primirii facturii. Necontestarea facturii în termenul stipulat dă dreptul operatorului să considere ca având bun de plată din partea utilizatorului. Orice reclamație ulterioară acestui termen va fi considerată nulă”.
În drept, creditoare a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. C. proc. civ. și art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 77 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr._/2015, contract pentru furnizarea de servicii de salubritate nr._/29.01.2007, somație nr. 1132 din 26.01.2015, tabel privind situația analitică a penalităților, confirmare de primire, factura nr._ din 15.05.2012, factura nr._ din 02.07.2012, factura nr._ din 15.08.2012, factura nr._ din 15.11.2012, factura nr._ din 14.02,2013, factura nr._ din 15.05.2015, factura nr._ din 15.08.2013, factura nr._ din 15.11.2013, factura nr._ din 15.02.2014, factura nr._ din 15.05.2014, factura nr._ din 31.08.2014, factura nr._ din 15.11.2014, situația analitică a penalităților, fișă client, Decizia nr. 4627 din 22.10.2013, încheierea din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul cu nr._, încheierea îndreptare eroare materială din 9 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul cu nr._, Sentința nr. 3273 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul cu nr._, încheierea din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul cu nr._, adresa nr. 1884 din 29.04.2014 emisă către Cabinet de Avocat M. S., împuternicire, certificat ONRC.
La termenul de judecată din 06.05.2015 instanța a desemnat pentru debitoare curator dintre avocații Baroului București, respectiv pe Dl avocat A. A.-N., în temeiul art.167 alin.3 c.proc.civ.
La termenul de judecată din 24.06.2015 instanța a suspendat judecarea cauzei, pentru neîndeplinirea de către creditoare a obligației de a face dovada achitării onorariului curatorului desemnat de instanță, iar la 02.12.2015 instanța a dispus repunerea cauzei de rol.
La data de 7 ianuarie 2016, debitoarea, prin curator A. A.-N., a formulat întâmpinare, prin care a contestat creanța solicitată de către creditoare, iar pe cale de excepție ca și apărări de fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Debitoarea a arătat că termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru sumele solicitate s-a împlinit, iar creditoarea a emis unele facturi pentru prestații deși contractul dintre părți încetase. Debitoarea a învederat faptul că, din conținutul cererii de chemare în judecată și din actele aflate la dosarul rezultă că dreptul la acțiune al creditoarei pentru facturile emise în perioada 2010-2011 era împlinit la data emiterii somației și a formulării acțiunii.
În drept, debitoarea a invocat dispozițiile art. 1013 Cod procedură civilă.
La termenul din 13.01.2016 instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri și a reținut cauza în pronunțare pe excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune, invocată de debitoare prin întâmpinare, și pe fondul cauzei.
În privința excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune, instanța reține următoarele:
P. cererea de față reclamanta solicită contravaloare servicii prestate pentru care s-au emis facturile fiscale: factura nr._/15.05.2012, factura nr._/02.07.2012, factura nr._/15.08.2012, factura nr._/15.11.2012, factura nr._/14.02,2013, factura nr._/15.05.2015, factura nr._/15.08.2013, factura nr._ /15.11.2013, factura nr._/15.02.2014, factura nr._/15.05.2014, factura nr._/31.08.2014, factura nr._/15.11.2014, precum și penalitățile de întârziere aferente acestor facturi.
Conform art.2.517 N.c.civ. coroborat cu art.2.524 alin.2 N.c.civ., termenul de 3 ani de prescripție a dreptului reclamantei la acțiune pentru creanțele principale și pentru penalitățile aferente curge de la scadența fiecărei facturi. Or, în speță facturile sunt scadente începând din 31.05.2012 (conform mențiunilor din facturi privind termenul de plată), iar acțiunea de față a fost introdusă de creditoare la 02.04.2015, deci înainte de împlinirea termenului de prescripție pentru creanțele din fiecare factură dedusă judecății și, de asemenea, pentru penalități. P. urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.1014 c.proc.civ. în privința creanțelor principale și, pe cale de consecință, nici a celor accesorii privind penalitățile de întârziere. Astfel, art.1014 c.proc.civ. impune condiția ca obligația de plată să rezulte dintr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege. În speță, creditoarea invocă existența contractului nr._/29.01.2007 încheiat cu debitoarea, însă instanța reține că acest contract a încetat la data de 01.02._ (conform clauzei din art.15 ), iar creditoarea nu a făcut dovada încheierii cu debitoarea a unor acte adiționale de prelungire a duratei contractului, astfel cum impuneau prevederile art.15 și 19 din contract. De asemenea, instanța reține că facturile fiscale invocate de creditoare au fost emise ulterior datei încetării contractului, 01.02.2012, și că ele nu sunt acceptate de către debitoare, expres sau tacit.
Ca atare, instanța constată că nu este îndeplinită condiția asumării de către debitoare a obligației de plată printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de debitoare prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Din considerentele expuse, în temeiul art.1.021 c.proc.civ. coroborat cu art.1.014 c.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de creditoare pe calea ordonanței de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului creditoarei la acțiune, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de creditoarea U. SA, cu sediul în București, ., sector 6, având nr. de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI_, în contradictoriu cu debitoarea D. E., CNP-_, cu domiciliul în București, .. 17A, sector 6, prin curator – avocat A. A. N. cu sediul în București, sector 3, .. 7, ., ., ca neîntemeiată.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.A.N./ Tehnored. TPC/4 ex
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 996/2016.... | Evacuare. Sentința nr. 30/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
