Plângere contravenţională. Sentința nr. 1005/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1005/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1005/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1005
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de contestatoarea P. D. E. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu se prezintă niciuna dintre părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 121 al. 5 HCSM 1375/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Instanța, față de prevederile art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze la o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură instanța o încuviințează.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2015 contestatoarea P. D. E., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, Brigada Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.09.2015 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că a fost sancționată pentru faptul că nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare.
Contestatoarea a menționat că, în realitate, nu se face vinovată de săvârșirea faptei, întrucât modul în care a circulat nu contravine dispozițiilor articolului menționat de agentul constatator. Art.135 lit. h din OUG nr.195/2002 R, menționat în procesul verbal de constatare a contravenției, nu cuprinde litera h și nu face referire la cele descrise de agentul constatator în procesul verbal menționat.
Contestatoarea a mai menționat că nu se face vinovată de neacordarea de prioritate, deoarece nu a observat nicio persoană care să aibă intenția de a traversa . dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat și cartea sa de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 16.11.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent și menținerea procesului-verbal încheiat.
A arătat că, în fapt, la data de 18.09.2015, orele 18:00, petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . . . intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pietoni ce se aflau pe sensul său de mers, încălcând astfel prevederile art. 135 lit. h din RAOUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Conducătoarea auto se afla singură în autoturism.
Potrivit prevederilor art. 135 lit. h din același act normativ, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în următoarele situații: (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare. Fapta nu a fost înregistrată pe suport magnetic.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. In acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenientul neaducând o probă contrară.
Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare în materie civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție. însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A., fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Trebuie avută în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „ cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
De asemenea, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat a se observa că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, „înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precum și ale art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 rep.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, proces-verbal . nr._/18.09.2015 și istoric sancțiuni privind petenta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că prin procesul verbal . nr._ din data de 18.09.2015 petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.135 lit h din HG1391/2006 raportat la art 100 al. 3 lit b din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 18.09.2015, ora 18,00, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . . . intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, aflați pe sensul său de mers .
Fiind învestită, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
De asemenea, instanța reține că fapta săvârșită de petentă, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care aceasta a fost sancționată contravențional. Astfel, conform art. 135 lit h din HG1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002) conducătorul unui vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că săvârșirea faptei de către contestatoare a fost constatată direct de către agentul de poliție, care a întocmit procesul verbal pe baza acestor constatări personale.
Prin urmare, procesul-verbal legal întocmit face dovada celor reținute în cuprinsul său până la proba contrarie, cel sancționat contravențional fiind ținut să facă proba contrarie. Acest mod de abordare se întemeiază considerentul că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea.
Aceasta nu înseamnă că de plano nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, însă din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că situația de fapt consemnată în actul constatator nu ar fi corespunzătoare adevărului.
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că petenta, căreia îi revenea sarcina probei astfel cum prevede art. 249 Cprciv, nu a făcut dovada susținerilor sale din plângere, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatoarea P. D. E., domiciliată în Pitești, ..5,vila Y, ., județul Argeș, CNP_, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București-Brigada Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
5 ex./18.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 547/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 996/2016.... → |
|---|
