Plângere contravenţională. Sentința nr. 208/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 208/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.208
Ședința publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- E. Ș.
GREFIER –L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. E. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 C.proc.civ.
Instanța, în temeiul art.131 C.proc.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței și în temeiul conform art.118 alin.1 din OG nr.195/2002 raportat la art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în raport de prevederile art.238 alin.1 C.proc.civ., ținând cont de împrejurările cauzei, complexitatea pricinii și a probatoriului ce se impune a fi administrat în astfel de cauze, fixează ca termen estimativ de soluționare a procesului la un termen de judecată.
În temeiul art.255 rap la art.258 C.proc.civ încuviințeză pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este legală, admisibilă și conduce la soluționarea cauzei.
În temeiul art.244 C.proc.civ., instanta se socotește lămurita si constata terminată cercetarea judecătorească.
Instanța în temeiul art.392 C.proc.civ. declara deschise dezbaterile si în baza art.394 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, petentul A. E. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.10.2014, anularea procesului verbal si exonerarea sa de plata amenzii.
În motivare, petentul a arătat că la data de 11.10.2014 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 180 lei și 2 puncte de penalizare, precum și cu avertisment pentru că în localitatea Bârca ar fi circulat cu viteza de 66 km/h și nu ar fi avut asupra sa polița de asigurare RCA.
Petentul a învederat instanței faptul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate raportat la prevederile art.16 din OG nr.2/2001. Astfel, agentul constatator a menționat în mod eronat faptul că petentul nu deținea polița de asigurare RCA în condițiile în care la momentul la care a fost oprit acesta din urmă a prezentat toate documentele solicitate, inclusiv polița RCA, ulterior fiind inserată la rubrica numită confiscare mențiunea conform căreia contravenientul a găsit polița de asigurare RCA după întocmirea procesului-verbal. Prin urmare, a fost sancționat în mod eronat cu avertisment pentru nedeținerea poliței RCA.
În continuare, petentul a mai arătat că în mod greșit agentul constatator a menționat faptul că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție nu au fost identificați martori, precum și faptul că petentul a refuzat să semneze respectivul proces-verbal. În plus, agentul constatator nu a adus la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
În drept plângerea a fost întemeiata pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Plângerii contravenționale i-au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.10.2014, chitanță de plata a taxei de timbru.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum reiese din chitanța depusă la dosar.
La data de 08.12.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea plângerii si sa se constate ca procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prev. de OG nr.2/2001. În plus, fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: buletin de verificare metrologica (f.15) si planșe foto (f.16).
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.411 C.proc.civ.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 10.02.2015, petentul a depus concluzii scrise prin care a învederat instanței faptul că nu a circulat cu viteza 66km/h, imaginea surprinsă de planșele foto fiind foarte îndepărtată și, totodată, nu există certitudinea că s-ar fi aflat în interiorul localității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.10.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Poliția Orașului S., petentul a fost sancționat contravențional întrucât în data de 11.10.2014 a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 66 km/h în localitatea Bârca, viteză înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 366 și totodată nu avea asupra sa polița de asigurare RCA.
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 11.10.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța nu va reține susținerea petentului potrivit căreia procesul verbal este afectat de o cauză de nulitate absolută întrucât nu este confirmat de cel puțin un martor, în conformitate cu dispozițiile art.19 OG nr.2/2001. Potrivit textului legal, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Or, în speță, instanța constată că procesul verbal este semnat de contravenient, nefiind necesar a fi confirmat de către un martor.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.109 alin.2-3 din OUG nr.195/2002 în cazurile în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori. În consecință, instanța constată că, în speță, contravenția fiind constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, chiar dacă procesul verbal de contravenție nu ar fi fost semnat de petent, nu ar fi fost necesară confirmarea acestuia de către un martor. De asemenea, menționarea greșită a faptului că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care acesta a fost semnat, nu este de natură să atragă nulitatea actului întocmit.
Referitor la afirmația petentului în sensul că au fost indicate în mod greșit textele de lege care sancționează contravențiile reținute în sarcina sa, instanța constată că faptele au fost corect încadrate în drept, fiind menționate prevederile legale incidente în cauză. De altfel, chiar dacă ar fi fost precizate în mod eronat alte texte legale, însă sancțiunea ar fi fost aplicată corect raportat la fapta descrisă, existând suficiente elemente de natură a permite instanței să stabilească încadrarea juridică exactă, ar fi devenit incidentă sancțiunea nulității relative a procesului-verbal de contravenție, revenind în sarcina petentului obligația de a face dovada existenței unei vătămări care nu ar putut fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Cu privire la susținerea petentului privind refuzul agentului constatator de a consemna în procesul verbal de contravenție obiecțiunile sale, instanța constată că acesta nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută, prevăzute în mod strict și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001, neputând să atragă decât nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție. În plus, instanța constată că prin refuzul agentului constatator nu i s-a produs petentului nicio vătămare, acesta putând să-și susțină obiecțiunile în fața instanței de judecată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr.195/2002 raportat la art.99 alin.2 din același text legal, potrivit căruia constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare „depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei, și anume înscrisurile depuse de către intimat și planșele foto, instanța reține ca la data de 11.10.2014, ora 12:41, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Bârca, fiind înregistrat cu viteza de 66 km/h și fiind astfel confirmată starea de fapt reținută de agentul constatator.
Instanța mai reține ca cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005. Sub acest aspect, instanța constată că planșele foto depuse la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 366, fabricatie TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.03.2014.
Așadar, înscrisurile depuse de intimat la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 11.10.2014.
În acest sens, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora viteza înregistrată a fost eronată, acestea fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. Înregistrarea faptei cu mijloace tehnice permite atât verificarea împrejurărilor în care a avut loc fapta, cat si a corespondenței dintre cele reținute de agentul constatator cu situația reala. Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar, având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 66 km/h, distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Cât privește susținerea petentului potrivit căreia la momentul săvârșirii contravenției se afla în afara localității, instanța observă că agentul constatator a consemnat în procesul verbal la rubrica privind locul săvârșirii contravenției localitatea Bârca, aceasta mențiune bucurându-se de prezumția de veridicitate până la proba contrară. În plus, instanța constată, din planșele foto aflate la dosarul cauzei, existența unor case împrejmuite pe sectorul de drum parcurs de autovehiculul condus de petent, ceea ce, coroborat cu mențiunea din procesul verbal, constituie un indicator cert al săvârșirii contravenției în localitate.
Prin urmare, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora acesta ar fi circulat cu o viteză inferioară celei înregistrate de aparatul radar, acestea nefiind susținute de probele administrate în cauză. În plus, petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
De asemenea, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 care constă în nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin.2 din actul normativ menționat. Astfel, dispozițiile art.35 alin.2 din OUG nr.195/2002 stipulează faptul că participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege. Aceeași obligație este impusă în sarcina conducătorului de autovehicul și prin prevederile art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la această contravenție, în procesul-verbal încheiat de agentul constatator s-a reținut faptul că polița de asigurare a fost găsită de către contravenient după întocmirea actului de sancționare. Prin urmare, instanța apreciază că fapta imputată petentului nu există, acesta neputând fi sancționat contravențional pentru nedeținerea poliței de asigurare RCA în condițiile în care a prezentat documentul solicitat organului de poliție, sancțiunea fiind dispusă în mod eronat.
Referitor la individualizarea sancțiunii amenzii aplicate cu privire la prima contravenție, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 care prevede ca sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului. În plus, potrivit art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere viteza relativ redusă cu care a circulat petentul, vizibilitatea bună pe tronsonul de drum respectiv, pericol social minim al faptei săvârșite de petent și lipsa unui prejudiciu efectiv, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv si preventiv al sancțiunii.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța urmeaza a admite în parte plângerea contravențională formulată de către petent, a anula în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.10.2014 cu privire la fapta contravențională prev. de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, sancționată cu avertisment, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei aplicată pentru fapta contravențională prev. de art.108 alin.1 lit.a pct.4 rap. la art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu sancțiunea avertismentului și a exonera petentul de la plata amenzii contravenționale. De asemenea, va atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul A. E. domiciliat in C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul IPJ D. cu sediul in C., judet D..
Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.10.2014 cu privire la fapta contravențională prev. de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, sancționată cu avertisment.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei aplicată pentru fapta contravențională prev. de art.108 alin.1 lit.a pct.4 rap. la art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.10.2014, cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel care se depune la Judecătoria S. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/HL /4 EX/ 18.02.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
