Plângere contravenţională. Sentința nr. 603/2015. Judecătoria SEGARCEA

Sentința nr. 603/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 603/2015

DOSAR NR._ - plângere contravențională -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA S. JUDEȚUL D.

SENTINȚA CIVILĂ NR.603

Ședința publică din data de 08.04.2015

Instanță constituită din:

PREȘEDINTE - R. M. F.

GREFIER -C. D. D.

Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. V. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliței D..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul prin apărător ales L. I. cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța identifică martorul C. V. și procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Apărătorul petentului arată că nu are alte probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, în principal să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar să se dispună anularea acestui proces verbal și ridicarea sancțiunii aplicate.

În motivare arată că petentul nu se face vinovat de săvârșirea acelei contravenții reținute în cuprinsul procesului verbal întrucât evenimentul rutier nu s-a produs din culpa petentului, acesta conducea, astfel cum a relatat și martorul, cu maximă prudență și a fost polei, iar cei care administrează drumul nu au aruncat material antiderapant, mașina ieșind de pe partea carosabilă, s-a răsturnat și a suferit avarii, toate acestea nu pot fi imputate petentului.

Totodată arată că nu există o legătură de cauzalitate între fapta produsă și prejudiciu.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

JUDECĂTORIA

Asupra cauzei civile de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 18.12.2014, sub nr._, petentul A. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.- Poliția S., constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție . nr._/02.12.2014 întocmit de intimat și în subsidiar anularea acestui proces verbal de contravenție .

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 02.12.2014 a fost sancționat de către agentul constatator, întrucât în timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu nr de înmatriculare_, pe DJ 56 B, între localitatea Drănic, jud D. și localitatea S., din cauza carosabilului acoperit cu polei a pierdut controlul autoturismului și s-a răsturnat pe partea dreaptă a carosabilului. Mai arată că, fapta contravențională a fost încadrată de agentul constatator în dispoz art 123 din OUG 195/2001 și sancționată conform dispoz art 101/1 din OUG 195/2001

Petentul învederează că starea de fapt reținută în procesul-verbal întocmit nu corespunde realității, invocând și faptul că procesul verbal întocmit nu este legal întocmit, în cuprinsul acestuia nu există mențiunile obligatorii referitoare la locul de muncă al contravenientului ,prevăzute de art 16 din OUG 2/2001, motiv pentru care apreciază că procesul verbal care i s-a întocmit este lovit de nulitate

Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori, indicând numele și adresa martorului care solicită să fie audiat .

La plângerea contravențională au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.12.2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului D.- Poliția S..

La data de 24.12.2014, în temeiul art. 201 alin. 1 din c. de proc. civ. i s-a comunicat intimatului plângerea și înscrisurile atașate punându-i-se în vedere ca în termen de 25 de zile de la comunicare să formuleze întâmpinare .

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.- Poliția S. a formulat la data de 12.01.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției.

Pe fondul cauzei, se solicită a se constata că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic, ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie, cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională.

În susținerea întâmpinării, intimatul solicită admiterea ca probă a procesului verbal de contravenție, înscrisurile anexate respectiv declarația petentului implicat în incidentul rutier..

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

La termenul de judecată din 11.03.2015, au fost încuviințate probele solicitate de părți.

La termenul de judecată din data de 08.04.2015 a fost audiat martorul propus și încuviințat petentului, C. V., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin procesul verbal . nr._/02.12.2014 întocmit de IPJ D.-Poliția Orașului S., s-a reținut că la acea dată numitul A. V. a condus autoturismul marca Toyota cu nr._, pe DJ 561 B între loc. Drănic și S., iar într-o curbă la dreapta, datorită carosabilului acoperit cu polei, a pierdut controlul direcției, răsturnându-se în afara carosabilului.

S-a reținut că fapta menționată constituie contravenție potrivit art. 123 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționată potrivit art. 101/1 din același act normativ.

S-a aplicat contravenientului sancțiunea „avertisment”.

Contravenientul a semnat, fără obiecțiuni, procesul verbal întocmit.

Împotriva acestuia, a formulat însă plângere, solicitând constatarea nulității absolute a acestuia și, în subsidiar, anularea procesului verbal de contravenție, întrucât starea de fapt reținută în procesul-verbal întocmit nu corespunde realității și că nu este legal întocmit, în cuprinsul acestuia neexistând mențiunile obligatorii referitoare la locul de muncă al contravenientului, prevăzute de art 16 din OUG 2/2001.

În drept, față de dispozițiile art. 34 alin.1 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională este supus verificării atât sub aspectul legalității cat și al temeiniciei, instanta analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal, observă că acesta indeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, respectiv condițiile de formă prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, dar și cele prevazute sub sanctiunea nulității absolute, conf art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului.

Sub aspectul legalității actului întocmit, instanța va aprecia neîntemeiată susținerea petentului potrivit căruia procesul-verbal ar fi nul pentru că nu s-ar fi menționat locul de muncă al contravenientului.

În acest sens, se reține de către instanță că nerespectarea de către agentul constatator a mențiunilor prevăzute de art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal dacă se face dovada existenței unei vătămări pentru petent și dacă această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea respectivului act.

Astfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, întrunită în Secții Unite, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, atunci când a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe la întocmirea procesului-verbal de contravenție atrag întotdeauna nulitatea actului sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar toate celelalte neregularități în întocmirea procesului-verbal pot atrage cel mult anulabilitatea acestuia, dar numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod și nici că, în cazul în care s-ar fi produs, ar putea fi înlăturată doar prin anularea procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, în condițiile în care constatarea faptei s-ar fi realizat nemijlocit de către agentul care l-a întocmit, prezumție care și în aceste condiții însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.

Potrivit jurisprudenței CEDO, aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, deși petentul, în materie contravențională, se bucură de prezumția de nevinovăție, el trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Or, în cauză, din declarațiile martorului audiat coroborate cu înscrisul înaintat de intimată, în apărare, rezultă că organele de poliție s-au deplasat la locul evenimentului rutier după ce acesta s-a produs iar reținerea stării de fapt s-a bazat pe declarația șoferului-contravenient în legătură cu circumstanțele și mecanismul de producere a acestui eveniment, așa cum se subliniază și în întâmpinarea depusă de intimată,neexistând alte elemente din care să se poată aprecia asupra împrejurărilor și cauzelor reținute.

Astfel, din declarația martorului C. V., care se afla întâmplător în mașina condusă de petent fiind luat la ocazie și, prin urmare, se poate aprecia că este obiectiv, rezultă că șoferul nu circula cu viteză mare, că anterior până îl locul producerii evenimentului rutier nu au întâlnit porțiuni de drum acoperite cu polei, carosabilul fiind uscat iar în zona respectivă nu se folosise material antiderapant.

Totodată, conform declarației conducătorului auto, pe care intimata a înțeles să o folosească drept mijloc de probă, autoturismul era dotat cu anvelope de iarnă.

Deși în actul întocmit nu s-a indicat încadrarea juridică concretă în ceea ce privește sancțiunea aplicată, în acest sens observându-se doar menționarea art. 101 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care prevede 18 fapte care constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni iar la încadrarea juridică a faptei s-a menționat art. 123 din OUG nr. 195/2002 care prevede atribuțiile Ministerului Apărării, instanța reține că ar fi incidente dispozițiile de la art. 101 alin. 1 pct. 9, care sancționează cu amenda arătată mai sus "nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament".

Astfel, potrivit art. 123 alin. 1 din Hotărârea nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, "Conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h in localitati sau 50 km/h in afara localitatilor, in urmatoarele situatii: (...) b) in curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau in care vizibilitatea este mai mica de 50 m; f) cand partea carosabila este acoperita cu polei, gheață, zapadă batatorită, mâzgă sau piatra cubica umeda.

După cum s-a reținut însă din declarația martorului audiat, până la acel punct carosabilul era uscat, nemaiîntâlnind anterior porțiuni acoperite cu polei iar, pe de altă parte viteza apreciată de acesta, cu care circula contravenientul, era de 40-50 km/h și a pierdut controlul direcției de mers deși a încercat să reducă și mai mult viteza, folosind frâna de motor.

Potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită.

Cazul fortuit este definit în prezent de art. 1351 alin. (3) C.civ. ca fiind „un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs".

Împrejurările-cazuri fortuite sunt evenimente care nu puteau fi prevăzute de cel care ar fi chemat să răspundă și care nu pot fi împiedicate și nici evitate de către un om cu diligență și prudență medie, obișnuită, normală. Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce în fapt acel rezultat.

De asemenea, cazul fortuit este definit și în legea penală, art. 47 C.pen. arătând că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere.

Prin urmare, în raport de starea de fapt reținută și probele administrate în cauză, instanța constată că fapta a fost săvârșită în caz fortuit și prin urmare nu este contravenție, întrucât îi lipsește trăsătura esențială a vinovăției, condiții în care plângerea formulată apare ca fiind întemeiată, urmând să fie admisă, cu consecința anulării procesului întocmit și înlăturarea sancțiunii aplicate petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de petentul A. V., domiciliat în C., . 12 ._ în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., cu sediul în C., ., județul D..

Dispune anularea procesului verbal . nr._/02.12.2014 întocmit de IPJ D.-Poliția Orașului S..

Înlătură sancțiunea Avertismentului aplicată petentului.

Cu apel, în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 8 Aprilie 2015.

PREȘEDINTE

GREFIER

R. M. F.

C. D. D.

Red. R.M.F./Tehnored. HT/ .4ex./.11._

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 603/2015. Judecătoria SEGARCEA