Pretenţii. Sentința nr. 1386/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1386/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1386/2015
DOSAR NR._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1386/2015
Ședința publică de la 24.11.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul B. Nicușor, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cursul procedurii prealabile, pârâtul nu a formulat întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constatată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 94 alin.1 lit. a și art. 106 din C.pr.civ. republicat.
Nemaifiind probe de administrat sau excepții de invocat, ținând seama de faptul că reclamantul a solicitat judecarea în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, la data de 10.09.2015, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul B. Nicușor solicitând instanței ca, prin sentința care se va pronunța, acesta să fie obligat la plata sumei de 1.231,33 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea pârâtului, reactualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 17.05-21.05.2012, pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie BMF a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat în această perioadă este de 1.231,33 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale instituite de dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil și dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
S-a menționat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, întrucât există o faptă ilicită a pârâtului constând în aceea că acesta nu a formulat o plângere penală împotriva autorului accidentului, a fost cauzat un prejudiciu reclamantului, constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării, care are un caracter cert, determinat și nereparat, existând și legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, reclamantul a precizat că este îndeplinită și condiția vinovăției pârâtului în săvârșirea faptei ilicite.
Totodată, s-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora“, iar spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele suportate de spital nefiind asigurate din fondul național de asigurări de sănătate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil, art. 112 Cod de procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, decontul de cheltuieli.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Pârâtul B. Nicușor a fost internat în perioada 17.05-21.05.2012 în Secția Chirurgie BMF din cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., ocazie cu care i s-au acordat îngrijiri medicale, cuantumul acestor servicii medicale fiind de 1.231,33 lei, sumă pe care pârâtul nu a achitat-o până în prezent, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006 și art. 106 OUG nr. 150/2002 ,,persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Prin cererea supusă soluționării, întemeiată pe dispozițiile art. 1357-1358 din Codul civil, reclamantul solicită recuperarea prejudiciului material, constând în contravaloarea asistenței medicale acordate pârâtului.
Potrivit prevederilor amintite, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta, care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
În cauză, instanța apreciază că neindicarea de către pârât a autorului accidentului rutier a cărui victimă a fost, nu constituie o faptă ilicită, prin aceasta pârâtul neîncălcând nici o normă legală, așa cum susține reclamantul.
Astfel, analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a accidentului de circulație -, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat accidentul sau de a formula o plângere penală în acest sens, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu in patrimoniul reclamantului.
Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
Având în vedere aceasta, instanța apreciază că nu se impune analizarea existenței în cauză a celorlalte condiții care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, de vreme ce s-a constatat lipsa unei fapte ilicite a pârâtului.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea civilă cu a cărei judecată a fost investită, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul B. Nicușor, CNP-_, cu domiciliul în com. Gighera, ., jud. D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./Tehn.A.C.L./4 ex./15.01.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 459/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1396/2015. Judecătoria... → |
|---|
