Pretenţii. Sentința nr. 586/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 586/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 586/2015
DOSAR NR._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 586/2015
Ședința publică de la 06.04.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul M. F. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns curatorul pârâtului – av. B. A., lipsind fiind apărătorul societății reclamante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesual active a reclamantei . și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Av. B. A. – în calitate de curator al pârâtului - solicită admiterea excepției, menționând că între societatea reclamantă și pârât nu există încheiat un contract scris, care să dovedească existența unui raportul contractual între părți.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03.07.2014, înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. F. M. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 14.144,41 lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor atașate cererii de chemare în judecată reprezentând recuperarea energiei electrice agenți economici/casnici, conform înscrisurilor atașate în copie, precum și obligarea la plata dobânzii legale calculate până la data achitării integrale a debitului. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de judecată și actualizarea întregii creanțe (debit principal și dobânda legală) cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma controlului efectuat de reprezentanții distribuitorului de energie electrică, la locul de consum aparținând pârâtului, s-a întocmit nota de constatare privind neregulile observate la fața locului, semnată de pârât, care nu a formulat obiecțiuni/nu a contestat înscrisul în discuție.
A mai arătat reclamanta că s-a constatat că pârâtul consuma energie electrică, fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de măsură/contorul electric, motiv pentru care s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum de energie electrică pentru a se stabili consumul în conformitate cu art. 142 alin. 4 din HG nr. 1007/2004.
Reclamanta a susținut, în ceea ce privește expedierea facturilor reprezentând recuperare energie electrică agenți economici și verificare și constatare consum neînregistrat, că acestea au fost expediate prin poștă, fiind emise într-un singur exemplar, pe suport de hârtie, conform Ordinului nr. 1077/2011 emis de Ministerul de Finanțe, ceea ce exclude obținerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică a semnării de către client pe exemplarul doi și remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.
A mai susținut reclamanta că facturile au fost acceptate la plată de către pârât întrucât nu au fost contestate de acesta, conform art. 156 din HG nr. 1007/2004, în termen de 15 zile de la primirea facturii.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției pârâtului, constând în consumul de energie electrică, fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de măsură/contor electric, vinovăție recunoscută de pârât prin semnarea procesului-verbal de constatare/notei de constatare, precum și prin faptul că acesta nu a formulat obiecțiuni/nu a contestat înscrisul în discuție.
În ceea ce privește dobânda legală, reclamanta a arătat că pârâtul a fost pus în întârziere prin notificarea atașată, în copie, cererii de chemare în judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm NC.proc.civ. art. 1357 și urm C.civ., art. 1516 și art. 1521 C.civ., art. art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 26.06.2004, aprobat prin H.G, nr. 1007/2004, Legea nr. 13/2007, OG nr. 13/2011.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copii: interogatoriu formulat de reclamantă pentru a fi administrat pârâtului, Hotărârea nr. 1007/2004, notă de constatare NTL nr._/10.10.2013, bon de mișcare/resigilare din data de 10.10.2013, fișa de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată cu privire la pârât; un set de înscrisuri și un set de facturi.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a fi interogat și nici nu a formulat întâmpinare.
Apreciind că sunt legale, utile, pertinente și concludente întrucât pot să ducă la dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art. 249 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, respingând proba cu expertiză tehnică, solicitată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ca nefiind utilă cauzei.
Pentru pârât, în temeiul art. 167 alin. 3 NCPC, instanța a dispus numirea unui curator de pe lista înaintată de către Baroul D., în persoana doamnei avocat B. A., stabilind în acest sens un onorariu în sumă de 300 lei, în sarcina reclamantei.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.proc.civ., instanța apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 C.proc.civ., condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru promovarea unei acțiuni în justiție sunt următoarele: să aibă capacitate procesuală, în condițiile legii; să aibă calitate procesuală; să formuleze o pretenție și să justifice un interes.
Potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu, trebuie menționat faptul că această excepție este o excepție de fond, absoluta și peremtorie, ce poate fi invocata de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a procesului, așa cum prevede art. 247 alin. 1 C.proc.civ.
Între părțile din prezentul dosar nu s-a făcut dovada existenței unui raport juridic contractual deoarece între părți nu există încheiat un contract generator de drepturi și obligații și nici dovada unui raport juridic delictual deoarece nu s-a făcut dovada că pârâtul a săvârșit o faptă ilicită prin care să fi produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Astfel, în speță, a fost întocmită notă de constatare NTL nr._/10.10.2013, de către lucrătorii din cadrul Departamentului NTL al ., prin care s-a consemnat faptul că la locuința pârâtului s-ar fi consumat energie electrică care nu era înregistrată, constatându-se faptul ca s-a găsit o instalație artizanală racordată direct la rețeaua operatorului, consumându-se o anumită cantitate de energie în mod fraudulos, energia astfel consumată nefiind facturată de către furnizor.
Potrivit art. 128 alin. 1 din Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004, se dă dreptul doar furnizorului . de a factura energia consumată fraudulos. Prin urmare, tot furnizorul este cel îndreptățit să ceară instanței obligarea pârâtului la plata contravalorii energiei nefacturate.
Deși constatarea faptului ilicit este realizată de către ., prejudiciul este produs în patrimoniul furnizorului, în speță ., iar titularul unei acțiuni în răspundere civilă delictuală nu poate fi decât persoana vătămată, cea în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul.
Legea nr. 13/2007 stabilește faptul că energia electrică se transportă către punctul de consum și se măsoară de operatorul de distribuție - C. Distribuție SA iar . facturează si comercializează energia electrică pe baza măsurătorilor efectuate de operatorul de distribuție.
Se reține că obiectul prezentei cauze îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, reclamanta invocând în susținerea cererii sale întrunirea condițiilor raspunderii civile delictuale.
Sub acest aspect, îi revine obligația de a face proba faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu ceea ce impune dovedirea dreptului său de proprietate asupra energiei electrice consumate fraudulos, în lipsa unui contract între părți.
Prin art. 2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 sunt stabilite subiectele de drept implicate în furnizarea energiei electrice și anume: furnizorul, consumatorul/subconsumatorul și operatorul de rețea.
În continuare, prin art. 4 pct. 20 și 30-31, se face distincție între activitatea de furnizare de energie electrică, prin care se înțelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include și facturarea energiei electrice – lit. d) și operatorul de rețea, acesta fiind operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție, acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licențe de distribuție, care deține, exploatează, întreține, modernizează și dezvoltă o rețea electrică de distribuție (similar, distribuitor) – pct. 30.
Cu privire la facturarea și plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor și consumator - art. 33, art. 34, încheierea contractului fiind supusă condiției prealabile a încheierii de către furnizor și, în mod excepțional de către consumator a unui contract de distribuție și/sau de transport cu operatorul de rețea care deservește locul de consum ( art. 40 Regulament).
Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situația consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică.
Astfel, art. 128 alin. 1 din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare.
Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
De asemenea, art. 140 din același act normativ, statuează faptul că furnizorul este îndreptățit să încaseze de la consumator contravaloarea oricăror costuri suplimentare induse de acesta fie datorită unei funcționări necorespunzătoare a instalațiilor de utilizare ale consumatorului fie datorită oricăror alte cauze generate de consumator.
În același context, se are în vedere și faptul că prin Legea nr. 13/2007 a energiei electrice se face distincția între furnizorul de energie electrică – pct. 23, 24 art. 3 și operatorul de distribuție/operatorul de transport și de sistem – pct. 34, 35 art. 3, introducând și noțiunea de furnizor implicit care deține și licență de distribuție, precum și contract de concesiune pentru prestarea exclusivă a serviciului de distribuție într-o zonă determinată sau succesorul entității juridice care desfășoară atât activitatea de distribuție, cât și cea de furnizare la data intrării în vigoare a prezentei legi – pct. 26 art. 3.
Prin același act normativ, la art. 56, se stabilește obligația consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului din culpa sa, în condițiile stabilite prin contractul de furnizare iar, în cazul consumului fraudulos, acesta urmând a fi deconectat de la rețeaua electrică, fiind obligat totodată la plata contravalorii energiei electrice consumate și a costurilor aferente deconectării, evaluate conform normelor tehnice în vigoare.
Art. 142 alin. 4 din Regulament, invocat de reclamanta . ca temei al acțiunii stabilește doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziție trebuie corelată cu art. 128 alin. 1 expus mai sus, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.
Obligația consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de rețea subzistă, în baza art. 191 alin. 1 din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de rețea sau altor consumatori. Pe de o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de rețea, iar, pe de altă parte, pentru situația particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispozițiile art. 128 alin. 1 din Regulament.
În prezenta cauză, reclamanta . are calitatea de operator de distribuție în baza licenței acordată prin Decizia A.N.R.E.
Prevederile art. 127-142 din HGR nr. 1007/2004 raportat la dispozițiile art. 48-49 din Legea nr. 13/2007 reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică și furnizor, nefiind inclus în acest raport și operatorul de distribuție.
În conformitate cu prevederile art. 126, alin. 1, art. 128 alin. 1 și art. 141 din HG nr. 1007/2004, în situația în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau că s-a consumat fraudulos energie electrică recalcularea energiei electrice trebuie aplicată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.
Așadar, instanța constată că dispozițiile anterior menționate stabilesc în sarcina furnizorului competența emiterii facturilor pentru consumul de energie electrică fără a face distincție între furnizor și operator în ceea ce privește energia consumată și calculată în condiții contractuale sau energia stabilită și calculată în condițiile unui consum fraudulos.
Sub acest aspect, instanța reține că între părțile din prezenta cauză nu există un contract și nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziție legală care să dea naștere unui raport juridic obligațional. Chiar dacă constatarea faptei ilicite a fost făcută de către ., pretinsul prejudiciu cauzat prin consum fraudulos de energie electrică este produs furnizorului ., reclamanta nefiind persoana în patrimoniul căreia a fost produs prejudiciul.
Prin urmare, reclamanta . nu justifică, în baza dispozițiilor legale enunțate, calitatea sa de proprietar al energiei electrice nefiind persoana în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică.
Având în vedere cele expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . invocată din oficiu, deoarece aceasta nu face dovada că ar fi proprietara energiei consumate fraudulos și că ar fi suferit un prejudiciu și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Cât privește capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., precum și culpa procesuală a reclamantei, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a . și prin urmare respinge cererea în pretenții ,formulată de reclamanta ., cu sediul procesual ales la sediul din București, Calea Floreasca nr. 39, ., în contradictoriu cu pârâtul M. F. M., CNP-_, cu domiciliul în com. Valea Stanciului, ., jud.D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./tehn.D.F.I.
4 ex./14.05.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Uzucapiune. Sentința nr. 573/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
