Pretenţii. Sentința nr. 948/2015. Judecătoria SEGARCEA

Sentința nr. 948/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 948/2015

DOSAR NR._ - pretenții –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA S. - JUDEȚUL D.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 948/2015

Ședința publică de la 29.06.2015

Președinte - D. O. – Președinte judecătorie

Grefier - L. C.

x.x.x.x.

Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. A. de Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâtul G. S.-C., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care reiterează aspectul cu privire la faptul că, în cursul procedurii prealabile, pârâtul nu a formulat întâmpinare, după care:

Verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constatată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 94 alin.1 lit. a și art. 106 din C.pr.civ. republicat, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, ținând seama și de faptul că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instabța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluțuionare.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria S. sub nr._, din data de 25.03.2015, reclamantul B. A. de Autovehicule din România a chemat în judecată pe pârâtul G. S.-C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat să ramburseze suma de 13.822,70 lei – compusă din 13.582,70 lei achitați către autoritățile din Franța cu comisionul bancar aferent (3.092,49 EUR plată și 10,00 EUR comision bancar) și 240 lei pentru traducerea de documente; să achite suma de 2.650,80 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 13.582,70 lei, calculată până la data de 23.03.2015 inclusiv (data depunerii prezentei acțiuni); să achite dobânda legală aferentă sumei de 13.822,70 lei, de la data formulării prezentei acțiuni și până la data achitării și, de asemenea, să achite suma de 481,43 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, în data de 20.08.2010, pârâtul a provocat, din vina sa, un accident de circulație în Franța, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr._, în urma accidentului fiind avariat autovehiculul cu nr. 768 ZA 93.

Prin urmare, la data de 08.04.2011, societatea MACIF din Franța l-a avizat pe reclamant cu privire la accident, solicitându-i să verifice situația asigurării autovehiculului pârâtului, iar în data de 27.06.2011, B. Național Carte V. din Franța a revenit cu aceeași solicitare.

După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună cu referința BAAR/AD-MGA/11/F/_, iar în urma verificărilor în baza de date CEDAM – bază de date comună asigurătorilor administrată de Comisia de Supraveghere a A. -, conform răspunsului primit, autovehiculul_ nu era asigurat la data producerii accidentului.

Au fost solicitate informații la Direcția Regim permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor (D.R.P.C.Î.V.), de la care s-a primit informația că proprietarul respectivului autovehicul era societatea DH Transport direct Internațional Group SRL, cu sediul în C., județul D., astfel încât, prin adresa AD_/27.04.2011, reclamantul BAAR a notificat proprietarul cu privire la accident și i-a solicitat să comunice punctul de vedere cu privire la circumstanțele accidentului, revenind ulterior, cu aceeași solicitare, prin adresa AD_/30.06.2011.

Având în vedere că, în urma tuturor acestor demersuri, nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA/Carte V. pentru autoturismul_, valabilă la data producerii accidentului, iar în baza art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, încheierea asigurării pentru aceste autovehicul era obligatorie, precum și faptul că acest autovehicul avea, la data respectivă, locul obișnuit de staționare în România (fiind legal înmatriculat în România), BAAR a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca B. Național din Franța să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislației din această țară.

S-a mai arătat că, în data de 08.02.2012, B. Național Carte V. din Franța a comunicat reclamantului faptul că a soluționat pretențiile de despăgubire legate de accident, anexând și documentele justificative în acest sens, solicitând rambursarea sumei de 3.092,49 EUR reprezentând: 2.689,12 EUR despăgubiri pentru repararea autovehiculului avariat și 403,37 EUR taxă de gestiune.

Față de acestea, BAAR a notificat în mai multe rânduri proprietarul autovehiculului și pe pârât cu privire la plata despăgubirilor, fiind acordat un termen pentru a se prezenta la sediul său în vederea soluționării acestui caz pe cale amiabilă.

S-a precizat astfel că, în urma transmiterii respectivelor adrese, în data de 04.05.2012, pârâtul i-a comunicat faptul că proprietarul autovehiculului_ este . internațional Group SRL, căruia îi revenea obligația de a întocmi polița RCA, precum și faptul că, din discuțiile telefonice purtate de acesta cu reprezentanții societății respective, ar fi rezultat că aceștia ar fi încheiat o nouă poliță de asigurare începând cu data de 11.08.2010, valabilă 6 luni.

La data de 04.04.2012, BAAR a achitat către B. Național din Franța suma solicitată de 3.092,49 EUR suportând și un comision bancar aferent de 10,00 EUR, înregistrându-se astfel o cheltuială de 13.582,70 lei, având în vedere cursul valutar de la data plății.

De asemenea, reclamantul a solicitat pârâtului rambursarea sumei de 240 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu traducerea documentelor necesare soluționării cazului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2305-2306 alin. 2 din NCC, precum și pe prevederile legislației europene în materia răspunderii civile ce rezultă din folosirea autovehiculelor.

În privința sumei de 481,43 lei privind TVA, solicitată, reclamantul a arătat că aceasta se datorează bugetului de stat pentru operațiunea de recuperare, în baza prevederilor art. 127 și 137 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal și deci reprezintă un prejudiciu viitor cert care, potrivit art. 1385 alin. 2 NCC, dă dreptul la reparație.

A fost detaliată și modalitatea de calcul a dobânzii solicitate.

Totodată, s-a precizat că dobânda a fost calculată pentru intervalul 05.04._15 inclusiv (cheltuiala fiind realizată la data de 04.04.2012).

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și interogatoriul pârâtului.

La dosarul cauzei au fost depuse: factura fiscală și decontul pentru pretențiile formulate, avizarea de accident primită de la B. Național Carte V. din Franța, rezultatul verificărilor asigurării în baza de date CEDAM, răspunsul primit de la D.R.P.C.Î.V. cu privire la proprietarul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, notificările proprietarului cu privire la accident, acordul de gestionare transmis Biroului Național din Franța, cererea de rambursare primită de la B. Național Carte V. din Franța și documentele justificative privind plata despăgubirilor, notificările pârâtului cu privire la accident, precum și la plata despăgubirilor, adresa primită de la pârât, documente privind plata despăgubirilor, documente privind cheltuielile pentru traduceri documente, Directiva 72/166/CEE, extras din Directiva 2005/14/CE, Directiva 91/323/CEE, Decizia 2003/564/CE, Addendum-ul nr. 3 la „Acordul multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic european și ale altor state asociate” și Decizia 2007/482/EC.

Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a formulat întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

În data de 20.08.2010, pârâtul a provocat, din vina sa, un accident de circulație în Franța, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr._, în urma accidentului fiind avariat autovehiculul cu nr. 768 ZA 93.

Culpa producerii accidentului auto reiese din expertiza realizată de societatea Allianz I.A.R.D. (fila 18), aceștia din urmă concluzionând că accidentul s-a produs din culpa pârâtului, cât și din declarațiile acestuia, menționate pe formularul de constatare amiabilă a accidentului (fila 11), unde a arătat că autoturismul său a alunecat și a lovit autovehiculul cu nr. 768 ZA 93 .

Având în vedere faptul că autoturismul care a produs accidentul era înmatriculat în România și nu era asigurat la o societate de asigurare din România (așa cum reiese din extrasul CEDAM – fila 13), reclamanta a fost solicitată să autorizeze și să gestioneze dauna, de către B. Central Francez, conform notificării (fila 10 – traducere legalizată).

Conform adresei nr. MGA000636/30.06.2011 (fila 16), reclamanta a comunicat faptul că autoturismul_ a avut locul de staționare obișnuit pe teritoriul României, dar nu era asigurat la data producerii accidentului. Ca atare, în baza convențiilor existente între B. Central Francez și B.A.A.R., precum și conform directivelor 72/166/CEE și 91/323/CEE (în vigoare la data producerii accidentului), cel dintâi a solicitat reclamantei achitarea sumei de 3092,49 euro (fila 17), reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate către persoana păgubită (Macif – fila 20 ).

Reclamanta a achitat către B. Central Francez suma solicitată, conform extrasului de cont (fila 29), la data de 04.04.2012 .

Conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

De asemenea, conform art. 1669 C.civ. 1865 (aplicabil în speță conform art. 103 din Legea nr. 71/2011), fidejusorul ce a plătit are regres contra debitorului principal.

În consecință, reclamanta este îndreptățită să exercite dreptul de regres împotriva persoanelor vinovate de producerea accidentului.

Astfel, pentru a avea loc subrogația legală a asigurătorului de răspundere civilă în drepturile beneficiarului asigurării este necesar a se face dovada existenței condițiilor răspunderii civile delictuale astfel cum rezultă din dispozițiile art. 998-999 C.Civ. din 1864 (în vigoare la data producerii accidentului) sau art. 1000 alin. 1 C. Civ.

Instanța reține că în ceea ce privește pârâtul, în privința acestuia trebuie verificate condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie, conform art. 998-999 C. Civ. din 1864.

În privința faptei ilicite, instanța reține că aceasta este dovedită prin înscrisurile anexate de către reclamantă, în special prin raportul Allianz I.A.R.D. și declarația de accident (filele 11), constând în aceea că pârâtul G. S. C. în timp ce conducea autoturismul său ,acesta a derapat și a lovit autovehiculul cu nr. 768 ZA 93

În ceea ce privește prejudiciul, acesta este definit de art. 11 pct. 4 din Legea nr. 136/1995 ca fiind efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Instanța reține că prejudiciul a constat în avarierea autoturismului cu număr de înmatriculare 768 ZA 93, aparținând societății MACIF, avariile și contravaloarea acestora reieșind din factura transmisă de B. Central Francez, conform notificării (fila 10 – traducere legalizată).

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, instanța reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, reiese că avarierea autoturismului aparținând societății MACIF a fost provocată de conduita neregulamentară în trafic a pârâtului.

Astfel, instanța reține că fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului G. S. C., astfel că îl va obliga pe acesta la plata sumei de 13.822,70 lei, reprezentând contravaloarea sumei de 3092,49 euro + 10 euro comision tranzacționare, respectiv despăgubiri și cheltuieli.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind dobânda legală, instanța constată că reclamanta a cerut dobânda legală în cuantum de 1.979,48 lei, calculată de 21.05.2010 (data plății) și până la 31.01.2013, pentru suma de_,75 lei.

Cu privire la dobânda legală, instanța reține că prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă.

Potrivit dispozițiilor art. 1088 C. Civ. din 1864 (în vigoare la data nașterii raporturilor delictuale), la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.

Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Cu alte cuvinte, instanța reține că pentru curgerea dobânzii era necesar ca reclamanta să procedeze la notificarea pârâtului, în vederea efectuării plății demers pe care aceasta l-a efectuat conform notificării din 02.04.2012 (fila 26).

Față de aceste aspecte, instanța urmează să oblige pârâtul G. S. C. să plătească reclamantei suma de 2.650,80 lei, reprezentând dobânda legală aferentă debitului de 13.582,70 lei calculat de la data efectuării plății și anume 04.04.2012 și până la data de 23.03.2015 inclusiv, precum și dobânda aferentă întregului debit de 13.822,70 lei, ce se va calcula de la data 25.03.2015 (data formulării cererii de chemare în judecată) și până la data plății efective.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea la plata sumei de 44,19 lei, reprezentând TVA datorat bugetului de stat la încasarea sumelor menționate, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată. Astfel, instanța constată că reclamanta se întemeiază pe dispozițiile art. 127 și 137 alin. 3 lit. b din Codul Fiscal. Într-adevăr, reclamanta este o persoană impozabilă, prin însăși natura obiectului său de activitate, fiind supusă plății TVA, conform dispozițiilor legale, însă această taxa este percepută în urma activității comerciale pe care o desfășoară reclamanta, conform obiectului său de activitate și nu din subrogarea în numele debitorului prin plata unor sume de bani ce izvorăsc dintr-o răspundere civilă delictuală.

De altfel, achitarea prejudiciului rezultat în urma accidentului auto nu se circumscrie unei activități comerciale ci unei prestații sociale, cuantumul acestuia fiind strict determinat de valoarea reală a pagubei fără nici un adaos de altă natură.

Pentru aceste motive, va respinge solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților la plata sumei de 481,43 lei, reprezentând TVA.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține dispozițiile art. 453 C.Proc.Civ., potrivit cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Astfel având în vedere culpa procesuală a pârâtului, vinovat de producerea accidentului, care a determinat astfel declanșarea litigiului, instanța va obliga pe acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 952,75 lei, ce reprezintă taxa judiciară de timbru .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. A. de Autovehicule din România, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul G. S. C., CNP-_, cu domiciliul în comuna G., ., județul D..

Obligă pârâtul G. S. C. să plătească reclamantei suma de 13.822,70 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.

Obligă pârâtul G. S. C. să plătească reclamantei suma de 2.650,80 lei, reprezentând dobânda legală aferentă debitului de 13.582,70 lei de la data de 23.03.2015 inclusiv, precum și dobânda aferentă întregului debit de 13.822,70 lei, ce se va calcula de la data 24.03.2015 și până la data plății efective.

Respinge cererea cu privire la obligarea pârâtului la plata sumei de 481,43 lei reprezentând TVA.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 952,75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. O. L. C.

Red.D.O./tehn.L.C.

4 ex./28.07.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 948/2015. Judecătoria SEGARCEA