Contestaţie la executare. Sentința nr. 5615/2015. Judecătoria SIBIU

Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.10.2015, când părțile prezente au pus concluzii care s-au consemnat prin încheierea de ședință din aceiași zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 260 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.10.2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:

INSTANȚA,

Constată că sub dosar nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu, contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fostă A.V.A.S., redenumită conform OUG nr. 96/2012), cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații: creditoarea ., cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 și terțul poprit . sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, împotriva actelor de executare efectuate de B.E.J. N. D. reprezentate de:

- poprirea efectuată conform art. 452 alin. 1 și urm. C.pr.civ., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, Secția a VI-a comercială și prin care se solicită plata sumei de 9.671.328 USD echivalent în lei la data plății, funcție de cursul oficial leu-dolar stabilit de BNR;

- procesul verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, în lei, cu un procent de 3,18% față de luna septembrie 2010;

- procesul verbal din data de 03.04.2013 de cheltuieli de executare privind plata sumei totale de 5.203 lei, diferența între aceste 2 procese verbale, constând în reducerea cuantumului debitului în lei, de la suma de 564.669,63 lei până la suma de 5.203,68 lei (suma de 559.465,95 lei fiind achitată de A.A.A.S.), solicitându-se:

1. Suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, conform art. 403 alin. 1 C.pr.civ.;

2. Admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare menționate mai sus, conform art. 404 și urm. C.pr.civ.;

3. Întoarcerea executării silite în conformitate cu art. 404¹ și urm. C.pr.civ., în situația admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare contestate.

În motivarea cererii de suspendare a executării se arată că, există riscul de a se proceda la executarea sumelor de bani din conturile A.A.A.S. și distribuirea lor, până la soluționarea prezentei contestații la executare prin care se solicită să se constate nelegalitatea executării silite începute de B.E.J. N. D. în dosarul nr. 10/2011. De asemenea, creditoarea . este o persoană juridică, iar solvabilitatea acesteia în viitor în condițiile în care s-ar ajunge la admiterea contestației și întoarcerea executării silite nu poate fi garantată, ceea ce ar îngreuna posibilitatea A.A.A.S. de recuperare a sumei de 9.671.328 USD, ce constituie obiectul procedurii de executare silită.

Poprirea efectuată asupra acțiunilor administrate de contestatoare la . nelegală deoarece A.A.A.S. nu este proprietarul acțiunilor acestei societăți comerciale, acțiunile fiind doar în administrarea sa și numai Statul Român are calitatea de acționar/proprietar al acestor acțiuni. În același sens, terțul poprit nu are față de A.A.A.S. nici o obligație legală cu obiect sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, executarea silită fiind nelegală.

În aceiași ordine de idei, poprirea efectuată în baza art. 452 și urm. C.pr.civ., asupra acțiunilor (sau părților sociale) pe care A.A.A.S. le administrează la societățile comerciale (terț poprit), duce la blocarea procesului de privatizare și se încalcă dispozițiile imperative ale OUG nr. 88/1997 republicată și Legii nr. 137/2002 care reglementează privatizarea societăților comerciale.

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat, se arată că titlurile executorii pe care terții le obțin față de A.A.A.S. nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale, deoarece se încalcă dispozițiile art. 452 si urm. C.pr.civ., Legii nr. 137/2002, OUG nr. 23/2004, OUG nr. 88/1997 republicată.

Este de esența popririi faptul că trebuie să existe un raport juridic între debitor și terțul poprit, ca situație premisă, în virtutea căruia terțul poprit să datoreze în prezent sau în viitor o sumă de bani, bunuri mobiliare debitorului, însă, în speță nu se dovedește că există un raport juridic între societatea comercială - terț poprit și A.A.A.S.

Conform art. 21 lit. d și e din OUG nr. 23/2004, în vederea îndeplinirii rolului său A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) are următoarele atribuții principale: preluarea fără plată a unor acțiuni/părți sociale deținute de stat, exercitarea tuturor drepturilor și îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat al statului. Așadar, A.A.A.S. nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului și nu pot fi valorificate acțiunile deținute de A.A.A.S. în capitalul social al societăților comerciale, întrucât această autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu și cele aflate în administrarea acestuia.

Statul Român este unicul titular al dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni și singurul care deține un drept de creanță împotriva societăților comerciale privind veniturile decurgând din această calitate.

În dovedirea aspectului că Statul Român este proprietarul exclusiv al acțiunilor societăților comerciale și nu A.A.A.S., se învederează faptul că, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 88/1997 republicată și Legii nr. 137/2002 privind privatizarea, în exercitarea acestui drept real, atribuții legale de privatizare au fost date și în competența altor ministere. De asemenea, se arată că veniturile obținute de A.A.A.S. din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu său se varsă la bugetul statului întrucât acțiunile sunt bunuri aflate în proprietatea statului, așa cum reiese și din prevederile art. 9 din OUG nr. 88/1997.

Așadar, prin această metodă de executare silită se cauzează o pagubă irecuperabilă, atât A.A.A.S., societății comerciale, cât și Statului Român, deoarece nu există voința statului prin A.A.A.S. de a vinde acțiunile, fiind încălcat dreptul de proprietate al Statului Român asupra acțiunilor societății comerciale. De asemenea, bugetul statului este privat de sumele pe care le-ar încasa din privatizare, iar societatea comercială este afectată prin această procedură de executare silită deoarece privatizarea conduce la investiții de care acestea nu mai beneficiază, nu există un control asupra cumpărătorului și nu mai pot fi protejate interesele societății comerciale.

În consecință, se poate constata că au fost încălcate dispozițiile imperative ale legilor speciale menționate mai sus, cât și dispozițiile dreptului comun în materie, dispoziții de ordine publică și drept urmare toate actele de executare din acest dosar de executare sunt lovite de nulitate și se solicită anularea acestora.

În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate, se arată că actul de executare - poprirea acțiunilor efectuată în acest dosar încalcă dispozițiile imperative ale OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale.

Așa cum se poate constata, actele de executare comunicate către A.A.A.S. nu îndeplinesc condițiile unei somații de plată conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 22/2002 în vederea executării voluntare a obligației de plată.

De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. 2 din OG nr. 22/2002 prin care a fost acordată instituțiilor publice posibilitatea de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani în temeiul unor titluri executorii, voluntar într-un termen de 6 luni, de la data la care au primit somația de plata comunicată de creditor, iar procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării obligației în termenul de 6 luni ce curge de la primirea somației de plată. Termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii, este perioada în care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorării titlurilor executorii.

În ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate invocat, se susține de către contestatoare că începerea executării silite prin poprire, conform art. 452 și urm. C.pr.civ. împotriva A.A.A.S. este nelegală, deoarece se încalcă dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibilă.

Conform textului de lege indicat anterior, pe durata societății comerciale, creditorii acționarului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficii cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce s-ar cuveni după lichidare. În consecință, poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare și nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin în societate, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.

În ceea ce privește al patrulea motiv de nelegalitate, se solicită de către contestatoare anularea proceselor privind cheltuielile de executare, deoarece încalcă Legea nr. 188/2000, Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 și Ordinul MJLC nr. 772/C/05.03.2009.

În acest sens se arată că suma percepută de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu nu se încadrează în limitele prevăzute de Anexa la Ordinul MJ nr. 2250/2006, fiind depășit plafonul legal. De asemenea, se poate constata că s-au stabilit în sarcina A.A.A.S. sume de plată foarte mari cu titlu de cheltuieli de executare, fără a se lua în considerare faptul că, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale, plata debitului poate fi făcută de bună voie.

Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, se solicită instanței să dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul ridicării popririlor/sechestrelor care au fost înființate prin actele de executare efectuate de B.E.J. N. D. în baza titlului executoriu - sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, asupra acțiunilor/părților sociale pe care A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) le administrează în numele statului la societățile comerciale - terțul poprit și restituirea acțiunilor către societățile comerciale/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare actualizată legal.

Învederează contestatoarea și faptul că, terțul ce va achiziționa acțiunile Statului Român administrate de A.A.A.S. la terțul poprit în cadrul procedurii de executare silita este cumpărător de rea credință, deoarece acționează fraudulos și nu va putea invoca dispozițiile art. 449 alin. C.pr.civ.

În drept, se invocă dispozițiile art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm. C.pr.civ., art. 379¹ C.pr.civ., art. 371⁵ lit. b, d C.pr.civ., art. 404 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 92/2011, OG nr.

22/2002 R, OUG nr. 51/1998 R, OUG nr. 88/1997 R, Legea nr. 137/2002.

În probațiune, se solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate.

Intimata . prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată; respingerea contestației la executare formulată împotriva proceselor verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013, în principal, ca tardiv formulată, în subsidiar, pentru autoritate de lucru judecat și, pe fond, ca neîntemeiată; respingerea contestației la executare formulată împotriva popririi înființată de B.E.J. N. D. pe acțiunile deținute de A.A.A.S. la . neîntemeiată; respingerea cererii de întoarcere a executării ca inadmisibilă.

În motivarea întâmpinării se arată că, dat fiind temeiul legal invocat în susținerea cererii de suspendare a executării silite, nu se poate cere și, mai ales, nu se poate dispune suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 C.pr.civ., până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în contestația la executare.

În ceea ce privește netemeinicia cererii de suspendare a executării silite, se arată că A.A.A.S. nu a adus nici un argument concret în susținerea cererii de suspendare și care să fie susținut de înscrisuri doveditoare în acest sens, cu atât mai mult cu cât contestatoarea are la dispoziție posibilitatea solicitării întoarcerii executării, posibilitate pe care o și valorifică prin prezenta contestație.

Referitor la motivul de nelegalitate al executării silite decurgând din calitatea A.A.A.S. de simplu administrator al acțiunilor la terțul poprit . intimata că, așa cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, dar și din adresa emisă de Depozitarul Central SA, A.A.A.S. este acționar la acesta.

Conform dispozițiilor referitoare la publicitatea societăților comerciale, pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă inclusiv statului. Prin urmare, câtă vreme din evidențele Oficiului Registrului Comerțului rezultă că acționar la . A.A.A.S. și nu Statul Român, cum încearcă contestatoarea să sugereze, rezultă în mod evident calitatea de proprietar al A.A.A.S. asupra acțiunilor deținute la acest terț poprit.

Cu atât mai mult, mențiunile făcute în registrul acționarilor la terțul poprit . de Depozitarul Central SA, potrivit cărora acționar la acest terț este A.A.A.S. și nu Statul Român, sunt obligatorii pentru instanța de executare, deoarece, așa cum s-a statuat și în doctrina de specialitate, dovada dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative dematerializate se va putea face, după caz, fie prin intermediul unor așa-numite certificate de acționar, întocmite de către societatea comercială care a emis acțiunile, fie prin așa-numitele extrase de cont, emise de către societatea de registru independent, în cazul acțiunilor nominative dematerializate care sunt tranzacționate pe anumite piețe reglementate și supravegheate, în condițiile Legii nr. 297/2004.

Pe de altă parte, calitatea A.A.A.S. de proprietar al acțiunilor executate silit rezultă și din aprofundarea dispozițiilor legale care reglementează organizarea, funcționarea și atribuțiile A.A.A.S. Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 23/2004, A.A.A.S. este instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea Ministrului Economiei. Atribuțiile AAAS sunt detaliate în cuprinsul art. 5 din OUG nr. 23/2004, precizându-se la lit. d) că aceasta administrează participațiile statului la societățile comerciale aflate în portofoliul său, în calitate de acționar/ asociat. Totodată, A.A.A.S. poate dispune de acțiunile deținute, prin vânzarea acestora, utilizând metodele prevăzute în OUG nr. 88/1997.

Tot astfel, potrivit art. 12 din OUG nr. 51/1998, A.A.A.S. are ca atribuție valorificarea acțiunilor pe care le administrează, la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin operațiuni specifice piețelor reglementate, interne sau internaționale, pentru societățile deținute public, ori prin cesiunea acțiunilor prin licitație publică, internă sau

internațională, pentru societățile de tip închis.

În raport de conținutul drepturilor conferite A.A.A.S., nu se pot valida concluziile contestatoarei potrivit cărora administrarea exercitată de A.A.A.S. se realizează în numele și pe seama Statului Român, în temeiul unui mandat acordat acestei instituții. Statul Român păstrează indirect dreptul de proprietate asupra respectivelor acțiuni prin participația integrată deținută în cadrul A.A.A.S.

În altă ordine de idei, chiar și în ipoteza în care Statul Român ar fi proprietarul acțiunilor la terțul poprit menționat mai sus, iar A.A.A.S. ar fi administratorul acestora, executarea silită prin valorificarea acestor acțiuni este perfect legală.

Astfel, creanța de 9.671.328 USD stabilită prin titlul executoriu - sentința comercială nr. 9171/29.09-2010 a Tribunalului București reprezintă, de fapt, contravaloarea prejudiciului efectiv suferit de intimata . în perioada 01.01._04, ca urmare a neîndeplinirii de către . obligației de efectuate a vărsămintelor, conform Convenției Cadru nr. 1345/08.11.1996.

Prin urmare, creanța contestatoarei rezultă din răspunderea Băncii Române de Comerț Exterior - Bancorex SA, în calitate de fost acționar la ., răspundere reglementată de art. 65 din Legea nr. 31/1990.

Această răspundere a fost preluată, în anul 1999, de Banca Comercială Română SA în temeiul OG nr. 39/1999 privind finalitatea procesului de restructurare a Băncii Române de Comerț Exterior și fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română SA și, prin urmare, statul român a garantat în mod expres, pentru toate răspunderile, inclusiv daunele, rezultate din litigiile izvorâte din activitatea Bancorex SA, iar debitul A.A.A.S. este și debitul Statului Român.

Totodată, și art. 224 din noul cod civil reglementează răspunderea, cel puțin în subsidiar, a statului pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice, ori de câte ori prin lege nu se prevede o răspundere directă sau solidară a acestuia.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, se arată că dispozițiile art. 1 din acest act normativ nu pot fi interpretate în sensul că nu se poate înființa măsura popririi asupra acțiunilor unui debitor - instituție publică în situația în care nu ar exista un buget alocat pentru plata datoriei, întrucât aceasta ar însemna ca acest debitor să nu poată fi executat prin poprire, ceea ce ar echivala cu instituirea unui tratament diferențiat în raport cu alți debitori supuși procedurii de executare silită încălcându-se, în final, principiul general de drept al egalității în fața legii.

Mai mult, chiar actul normativ invocat subliniază în art. 2 obligația ordonatorilor de credite de a asigura în bugetele proprii resursele necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii prin luarea măsurilor care se impun, inclusiv virări de credite bugetare. Or, în măsura în care o asemenea obligație nu ar fi respectată, situația astfel creată nu poate fi invocată drept motiv pentru imposibilitatea recurgerii la executarea silită, potrivit dreptului comun, întrucât, în acest fel posibilitatea executării hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva A.A.A.S. ar rămâne iluzorie, fiind lăsată la latitudinea debitorului. În speță, contestatoarea debitoare nu a dovedit inexistența acestor fonduri speciale și a invocat propria culpă ca motiv de suspendare și anulare a executării silite.

Intimata apreciază că, în speță, cauza neachitării benevole a datoriei de către A.A.A.S. nu o constituie lipsa de fonduri, ci atitudinea potrivnică, neargumentată legal și netemeinică, a debitoarei față de titlul executoriu și măsurile dispuse de instanțele judecătorești în cadrul acestuia. Or, acest aspect excede ipoteza reglementată de OG nr. 22/2002, în acest sens pronunțându-se și ÎCCJ - Secția a II-a civilă prin încheierea nr. 2945/04.10.2011 în dosarul nr._, atunci când a respins cererea A.A.A.S. formulată în temeiul art. 6 din OG nr. 22/2002 de eșalonare și amânare a plății creanței.

Nu în ultimul rând, se arătă că debitoarea, deși cunoaște de executarea silită încă din data de 07.04.2011, când a luat cunoștință de primul act de executare efectuat în dosarul de executare nr. 10/2011 al B.E.J. N. D. și a formulat mai multe contestații la executare în care s-a prevalat de prevederile OG nr. 22/2002, nu a făcut nici un demers pentru obținerea fondurilor necesare achitării sumei datorate societății intimate.

De asemenea, arată intimata că pretinsa încălcare a prevederilor art. 2 din OG nr. 22/ 2002 în dosarul de executare nr. 10/2011 al B.E.J. N. D., a mai făcut obiectul analizei în alte spețe similare, fiind pronunțate numeroase hotărâri definitive care se impun cu autoritate de lucru judecat în speța de față.

Referitor la nelegalitatea proceselor verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013, se invocă, pe de o parte, tardivitatea contestația la executare formulată împotriva acestor acte de executare, față de data comunicării inițiale a acestor procese verbale, respectiv 13.04.2011 și 09.04.2013 și văzând prevederile art. 401 alin. 1 lit. a C.pr.civ., iar pe de altă parte, operează pe deplin autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor judecătorești menționate în întâmpinare, întrucât legalitatea proceselor verbale respective a mai făcut obiectul cercetării judecătorești anterioare, stabilindu-se în majoritatea cazurilor în mod definitiv și irevocabil, că aceste acte sunt legal întocmite.

În ceea ce privește întoarcerea executării, se arătă că această cerere este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 404¹ alin. 1 C.pr.civ, având în vedere că debitoarea a formulat contestație la executare împotriva unui act de executare și nu împotriva titlului executoriu sau a executării silite însăși, iar eventuala admitere a acesteia nu justifică solicitarea și încuviințarea întoarcerii executării.

În probațiune, se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În cauză a formulat întâmpinare și terțul poprit . care a solicitat admiterea contestației la executare formulată de către A.A.A.S. și anularea actelor de executare întocmite în cadrul dosarului execuțional nr. 10/2011.

În motivarea întâmpinării se arată că, executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 10/2011 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv C.pr.civ., Legea nr. 137/2002, OUG nr. 23/2004, OUG nr. 88/1997, cu precizarea că terțul poprit achiesează la motivele de nelegalitate invocate de contestatoare.

În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți și s-a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc N. D. să comunice actele de executare ce fac obiectul prezentei contestații, respectiv procesul verbal din data de 04.04.2011, procesul verbal din data de 03.04.2013 și adresa de înființare a popririi asupra acțiunilor deținute de contestatoarea A.A.A.S. la terțul poprit . și dovada comunicării acestor acte către terțul poprit și contestatoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

Titlul executoriu în cauză este reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială în dosarul nr._ prin care contestatoarea A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) a fost obligată să plătească intimatei . echivalentul în lei, funcție de cursul oficial leu-dolar stabilit de BNR la data plății efective, al sumei de 9.671.328 USD cu titlu de prejudiciu efectiv suferit de intimată în perioada 01.01._04 ca urmare a neîndeplinirii obligației de efectuare a vărsămintelor, conform convenției cadru nr. 1345/08.11.1996. De asemenea, a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 256.512,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P. recuperarea debitului stabilit prin titlul executoriu indicat mai sus, intimata creditoare s-a adresat cu cerere de executare silită Biroului Executorului Judecătoresc N. D., constituindu-se dosarul execuțional nr. 10/2011, iar prin încheierea din data de 11.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a debitoarei A.A.A.S. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București.

În cadrul dosarului execuțional nr. 10/2011 a fost emisă somația din data de 14.06.2011 prin care contestatoarea a fost somată ca, în termen de o zi de la comunicare, să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, în caz contrar, urmând a se trece la executarea

silită, conform legii.

După demararea procedurii de executare silită, prin decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, ÎCCJ - Secția a II-a civilă a admis recursul declarat de A.A.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 201/14.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de A.A.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de . împotriva A.A.A.S.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a ÎCCJ a fost admisă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1948/05.04.2012 pronunțată de ÎCCJ - Secția a II-a civilă în dosarul nr._ și s-a dispus anularea acestei decizii.

Prin urmare, la solicitarea intimatei . a fost reluată executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. 10/2011 și s-a emis de către executorul judecătoresc mai multe acte de executare.

Astfel, la data de 08.07.2015 a fost emisă de către executorul judecătoresc N. D. adresa de înființare a popririi, comunicată către Depozitarul Central SA sub nr._/ 08.07.2015, prin care s-a procedat la înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de către contestatoarea A.A.A.S. la mai multe societăți comerciale, printre care și terțul poprit în cauză . la concurența sumei de 5.203,68 lei plus 9.671.328 USD (în echivalent lei, în funcție de cursul oficial leu-dolar, stabilit de BNR la data plății), reprezentând cumularea sumelor datorate de aceasta conform titlurilor executorii constând în sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București - Secția a VI-a comercială și procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 03.04.2013 privitor la cheltuielile de executare, actualizarea debitului în lei cu indicele de inflație efectuându-se, de asemenea, printr-un proces verbal privitor la cheltuielile de executare și prin care s-a stabilit și cuantumul sumei datorate în prezent, de către debitoarea A.A.A.S. Diferența între cele două procese verbale constă în reducerea cuantumului debitului în lei, de la 564.669,63 lei până la suma de 5.203,68 lei, debitoarea achitând între timp suma de 559.465,95 lei.

Soluționând cu prioritate excepția de tardivitate invocată de intimată cu privire la procesele verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal încheiat la data de 04.04.2011 de către B.E.J. N. D. au fost stabilite cheltuielile de executare în sumă totală de 300.000 lei, acest proces verbal constituind titlu executoriu conform prevederilor art. 371⁷ C.pr.civ., iar prin procesul verbal din data de 03.04.2013 s-a avut în vedere faptul că, de la data de 04.04.2011 și până la data întocmirii acestui proces verbal, contestatoarea a achitat suma de 559.465,95 lei, rezultând că debitul total (din care 300.000 lei reprezintă cheltuieli de executare) pe care contestatoarea îl mai are de achitat este de 5.203,68 lei plus 9.671.328 USD (în echivalent lei, în funcție de cursul oficial leu-dolar stabilit de BNR la data plății).

Conform prevederilor art. 401 alin. 1 lit. a C.pr.civ. (vechiul C.pr.civ. aplicabil în cauză raportat la data începerii executării silite în dosarul nr. 10/2011), contestația se poate face în termen de 15 zile de când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.

Chiar dacă procesele verbale contestate nu au fost comunicate în mod separat contestatoarei, aceasta a luat cunoștință de existența acestora din somațiile și adresele de înființare a popririi ce i-au fost comunicate la data de 13.04.2011, respectiv 09.04.2013. Mai mult, contestatoarea a aflat de existența și conținutul acestor procese verbale cel mai târziu la momentul formulării primei contestații la executare cu privire la dosarul execuțional nr. 10/2011 al B.E.J. N. D., date fiind numeroasele contestații înregistrate pe rolul instanțelor de judecată și soluționate în mod definitiv, conform practicii judiciare anexată de

către intimată la dosar.

Față de aceste considerente și văzând că prezenta contestație la executare a fost înregistrată la instanță la data de 24.07.2015, instanța găsește întemeiată excepția tardivității contestației la executare cu privire la procesele verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013, urmând a fi admisă această excepție. Totodată, ca efect al admiterii excepției analizate, instanța va respinge ca tardiv formulată contestația la executare privind cele două procese verbale încheiate de executorul judecătoresc N. D. în dosarul nr. 10/2011.

Având în vedere soluția pronunțată asupra excepției tardivității contestației la executare în privința proceselor verbale contestate, instanța constată că excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată cu privire la aceleași procese verbale este rămasă fără obiect.

Referitor la contestarea măsurii popririi înființată prin adresa din data de 08.07.2015 de către B.E.J. N. D. în dosarul de executare silită nr. 10/2011, instanța reține următoarele:

Cu privire la primul motiv de nelegalitate a executării silite invocat de către contestatoare, acela că A.A.A.S. nu este proprietarul acțiunilor în cauză, ci doar administratorul acestora, calitatea de proprietar aparținând Statului Român, instanța reține că potrivit certificatului constatator emis de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflat la dosar, A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S. ca urmare a comasării prin absorbție cu A.V.A.S.) are calitatea de acționar (asociat) al . urmare, dată fiind calitatea contestatoarei A.A.A.S. de acționar și nu de simplu administrator al statului, așa cum susține aceasta, contestatoarea poate fi supusă executării silite în modalitatea popririi acțiunilor deținute de către aceasta în cadrul . poprit în cauză.

Totodată, este de reținut faptul că în registrul acționarilor ținut de Depozitarul Central SA, la terțul poprit . menționată în calitate de acționar A.A.A.S. și nu Statul Român, iar această mențiune este obligatorie pentru instanța de executare, actele și faptele pentru care s-a făcut publicitatea prevăzută de Legea nr. 26/1990 și care rezultă din evidențele registrului comerțului fiind opozabile terților, inclusiv statului.

Pe de altă parte, din conținutul titlului executoriu în baza căruia se efectuează executarea silită în cauză, se constată că procedura de judecată finalizată prin pronunțarea sentinței comerciale nr. 9171/29.09.2010 s-a desfășurat între . și A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S.), aceasta din urmă fiind obligată să plătească intimatei suma de 9.671.328 USD, echivalent în lei la data plății, cu titlu de prejudiciu și suma de 256.512,54 lei reprezentând cheltuieli de judecată, astfel că fiind obligată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la repararea prejudiciului cauzat, contestatoarea nu se poate prevala în faza de executare silită de lipsa calității sale acționar.

Un alt motiv de nelegalitate a popririi invocat de către contestatoare se referă la faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 452 C.pr.civ. întrucât terțul poprit . datorează sume de bani sau bunuri mobile contestatoarei, între aceștia neexistând nici un raport juridic.

Instanța apreciază și acest motiv ca neîntemeiat, având în vedere pe de o parte faptul că, A.A.A.S. are calitatea de acționar în cadrul societății comerciale T. SA, iar pe de altă parte faptul că poprirea înființată în data de 08.07.2015 privește doar acțiunile deținute de către contestatoare în cadrul societății terț poprit.

În privința motivului de nelegalitate constând nerespectarea termenului de 6 luni și încălcarea prevederilor art. 2 din OG nr. 22/2002, instanța arată că dispoziția legală invocată conferă instituțiilor publice obligația de a lua măsurile necesare pentru executarea și îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acestora prin titluri executorii într-un termen de maxim 6 luni și aceasta numai în ipoteza în care executarea silită fie nu a început, fie nu a fost continuată din lipsă de fonduri.

În cauză, contestatoarea nu a invocat și nici dovedit lipsa fondurilor necesare executării obligației de plată stabilită prin titlul executoriu, prevalându-se doar de faptul că nu orice venituri pot face obiectul executării acestor obligații, ci doar veniturile alocate special cu această destinație, în condițiile în care aceasta are calitatea de ordonator principal de credite și este singura instituție care poate dispune efectuarea plăților către debitori.

Pe de altă parte, se constată că executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviințată încă din anul 2011, astfel că termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 este cu certitudine împlinit. Faptul că executorul judecătoresc a procedat la înființarea unei noi popriri prin adresa din data de 08.07.2015 nu este de natură să conducă la concluzia că ar trebui respectat un nou termen de 6 luni, câtă vreme executarea silită a început în urmă cu 4 ani, iar poprirea este doar una dintre modalitățile alternative de executare prin care se încearcă stingerea creanței.

De asemenea, este de menționat și faptul că pretinsa încălcare a prevederilor art. 2 din OG nr. 22/2002 cu prilejul efectuării executării silite în dosarul nr. 10/2011 al B.E.J. N. D. a mai făcut obiectul a numeroase contestații la executare formulate de contestatoarea A.A.A.S., contestațiile fiind respinse în mod definitiv, astfel că aspectele respective au fost analizate și soluționate cu putere de lucru judecat și pentru prezenta cauză.

Cu privire la motivul inadmisibilității popririi acțiunilor societății din perspectiva dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, instanța arată că aceeași lege stabilește prin alin. 2 al aceluiași articol că, pe durata societății creditorii asociatului pot totuși popri părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor. Prin urmare, poprirea acțiunilor deținute de către contestatoare este admisibilă, astfel că actul de executare a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, atât cele prevăzute de art. 452 C.pr.civ., cât și cele impuse de art. 66 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990.

Față de toate aceste motive, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A.A.A.S. cu privire la poprirea înființată de B.E.J. N. D. în dosarul execuțional nr. 10/2011 față de terțul poprit . neîntemeiată.

Având în vedere soluția de respingere a contestației, instanța constată că nu se mai impune analizarea motivelor pentru care se solicită suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. 10/2011, astfel că va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Totodată, dată fiind soluția pronunțată asupra contestatoarei la executare și menținerea actelor de executare efectuate, se va respinge și cererea de întoarcere a executării silite pornite împotriva contestatoarei, ca neîntemeiată.

Se va lua act de faptul că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția tardivității contestației privind procesele verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013.

Respinge, ca tardiv formulată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., cu sediul în București, . Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 și terțul poprit . sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, privind procesele verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013 emise de executorul judecătoresc N. D. în dosarul execuțional nr. 10/2011.

Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare privind poprirea înființată de B. N. D. în dosarul execuțional nr. 10/2011 cu privire la terțul poprit .>

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.

Ia act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. R. G. N.

Red. /tehnored. S.R. /02.12.015

5 ex., 3 contestatoare, intimată, terț poprit