Plângere contravenţională. Sentința nr. 818/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 818/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 818/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 818/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. M. Z.
GREFIER: L. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile privind pe petent C. E. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a se depune concluzii scrise și pentru a delibera în temeiul articolului 396 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea sentinței civile la acest termen de judecată.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 08.09.2014, petentul C. E. în contradictoriu cu intimatul IPJ Sibiu, a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 04.09.2014 ca fiind netemeinic și nelegal. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Cu cheltuieli de judecată.
In motivarea plângerii petentul a arătat că în timp ce conducea autoturismul pe traseul Copșa M. - Sibiu a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală, înregistrând o viteză de peste 90 km/h.
Petentul a susținut că acuzația este nefondată, viteza cu care a circulat nu a depășit limita legală admisă. Așadar, a solicitat ca agenții constatatori să probeze faptul că măsurarea vitezei cu care acesta a circulat s-a realizat în condiții legale, care să exprime realitatea.
A invocat de asemenea un motiv de nulitate a procesului verbal: faptul că nu a fost utilizat formularul prevăzut în Anexa nr. 1 D din HG 1391/2006.
În drept, a invocat disp. OG 2/2001, solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a depus la dosar: procesul verbal atacat, schiță harta traseu Sibiu- Copșa M..
Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru în valoare de 20 lei. (f.8)
La data de 03.10.2014 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
A susținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie; de asemenea fapta există și a fost încadrată corespunzător. A precizat că, cade în sarcina petentului obligația de a face proba contrară celor reținute în actul constatator, întrucât acest act are forță probantă prin el însuși, constituind o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei.
În drept au fost invocate disp. Art. 205, 223 C.pr.civ., art. 102, 121 HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 2/2001.
În probațiune, s-a depus la dosar materialul probator în baza căruia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției, respectiv buletin de verificare metrologică,, CD cu înregistrarea video, cazier auto, atestat operator radar. (f.20, 21).
Petentul a formulat la data de 28.10.2014 răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își menține plângerea contravențională.
Procesul verbal în variantă tehnoredactată a fost atașat la data de 19.01.2015.
Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video (CD atașat la coperta dosarului ).
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.09.2014, petentul C. E. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 180 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și art. 99 alin 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în fapt că în data de 04.09.2014 în jurul orelor 09.40 a condus auto marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 14 km 24+700m, în direcția Sibiu, și a fost înregistrat circulând cu viteză de 110 km/h, în afara localității, fiind filmat și înregistrat cu un mijloc tehnic certificat și omologat metrologic amplasat pe autospeciala cu număr MAI_.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul anulării procesului-verbal întrucât ar fi lovit de nulitate absolută deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 16 alin 1 din OUG nr 2/2001, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate.
În ce privește lipsa mențiunii referitoare la aparatul radar utilizat (., tip etc), aceasta nu se înscrie printre cauzele de nulitate prevăzute de art 17 din OG 2/2001, prin urmare nu va putea atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție atacat. Identificarea în procesul-verbal a aparatului radar sau a autospecialei pe care este montat este totuși o mențiune obligatorie pentru a se determina dacă aparatul radar respectă condițiile prevăzute de lege de a fi omologat și verificat metrologic. În prezenta cauză, această verificare a îndeplinirii condiției se poate realiza prin coroborarea mențiunii din procesul-verbal „filmat și înregistrat de aparat R. montat pe autospeciala Dacia cu număr MAI_” cu buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei la fila nr. 21 verso, de unde rezultă că aparatul montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_ avea la data de 04.09.2014 verificarea metrologică în termenul de valabilitate. În aceste condiții, instanța reține că în procesul-verbal atacat au fost inserate toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, astfel încât, petentul nu poate justifica vreo vătămare prin neindicarea în mod expres a datelor de identificare al aparatului radar.
Referitor la critica petentului în sensul în care a fost completat un alt formular decât cel stabilit în anexa 1D din H.G. nr. 1391/2006, instanța o constată neîntemeiată, acest fapt neputând conduce la anularea procesului-verbal. Astfel, chiar dacă prin prevederile art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 se prevede că, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul, totuși, sancțiunea nerespectării acestei prevederi nu este nulitatea procesului-verbal, decât în măsura în care agentul constatator nu completează în procesul-verbal încheiat toate mențiunile obligatorii din cadrul formularului 1D. Or, în prezenta cauză, agentul constatator a inserat toate mențiunile prevăzute și în formularul 1D, inclusiv cea privind aparatul radar utilizat, respectiv aparatul amplasat pe autospeciala MAI_.
Din modul de formulare al plângerii instanța reține faptul că petentul contestă modul în care s-a constatat contravenția, respectiv dacă mijloacele tehnice utilizate pentru a înregistra viteza efectivă cu care rula autovehiculul său erau omologate la acea dată și verificate metrologic, deci apte să măsoare în mod exact viteza de rulare.
Modul de constatare a contravenției privește verificarea temeiniciei procesului-verbal, din moment ce fapta a fost descrisă corect și explicit, cu indicarea textelor incidente. Prin urmare, susținerea petentului în sensul că acuzația este nefondată va fi analizată în paragrafele următoare, în funcție de probele aflate la dosar.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un aparat video tip radar tip Autovision instalat pe autospeciala MAI cu număr_, proprietatea Inspectoratului județean de Poliție Sibiu, autovehicul special pentru activități speciale MAI.
Din buletinul de verificare de la fila 21 verso rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, buletinul fiind emis la data de 06.03.2014, termenul de valabilitate este de 1 an, așadar la data constatării faptei, 04.09.2014, acest termen nu era expirat.
Potrivit înscrisului „atestat operator Autovision” de la fila 21 verso pe numele Ag. O. G. rezultă că acesta era abilitat să constate contravenția.
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Din imaginile surprinse și înregistrate pe suport CD (cusut la coperta dosarului) deși ușor neclare, se observă totuși numărul de înmatriculare al autoturismului marca Renault condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 110 km/h avută de aceasta în data de 04.09.2014, la orele 09.40.
Se apreciază că aceste dovezi sunt suficiente pentru stabilirea de către instanță a conformității măsurătorii și înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală NML 021-05, în sensul că cinemometrul era verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căruia se precizează, că acesta măsoară atât “în regim staționar, cât și în regim de deplasare”.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia în fața sa circula un alt autoturism marca Jeep, fiind posibil ca viteza surprinsă de aparatul radar să fie corespunzătoare acelui autovehicul, instanța o va respinge, reținând că de abia ulterior trecerii din sensul opus pe lângă autospeciala MAI a acelui vehicul, aparatul radar a măsurat viteza de deplasare a noului vehicul (în speță al petentului) care se apropia din sens opus.
Așadar, instanța reține că autoturismul era condus de acesta pe DJ14, respectiv în afara localităților aflate pe traseul Copșa M. – Sibiu, jud. Sibiu, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de maxim 90 km/h.
Instanța a administrat astfel probele propuse atât de intimat cât și de petent, însă acesta nu a făcut dovada că la momentul constatării contravenției situația de fapt era alta, respectiv faptul că viteza de deplasare în afara localității era mai mică de 90 km/h.
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1361/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar în acel sector de drum limita maximă de viteză este de 90 km/h.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 2 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, fapta pentru care petentul a fost sancționat există, acesteia i s-a dat o încadrare juridică corectă iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
în numele legii,
hotărăște:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. E., cu domiciliul în Sântana de M., ., jud. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu împotriva procesului verbal .>CP nr._ din data de 04.09.2014.
Cu drept de apel în termen 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. Z. L. R.
red. O.M.Z.
4 ex./13.05.2015
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 810/2015. Judecătoria SIBIU | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 807/2015. Judecătoria... → |
|---|
