Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4670/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4670/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 4670/2015
Dosar nr._ - acțiune în răspundere contractuală -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4670
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea acțiunii în răspundere contractuală formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2015, 02.10.2015 și mai apoi pentru astăzi, 08.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 02.12.2014, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2678,84 lei, reprezentând contravaloarea facturi fiscale, a sumei de 5148 lei cu titlu de penalități contractuale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, în calitate de furnizor s-a obligat față de pârâta . calitatea de beneficiar, să asigure asistență tehnică pentru o . echipamente tehnice. A mai precizat că, în baza acestui contract, furnizorul a prestat o . servicii în baza cărora emitea facturile fiscale aferente care trebuiau achitate de către beneficiar.
De asemenea, a precizat că, în baza contractului de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, a prestat serviciile corespunzătoare și a emis o . facturi fiscale în sumă totală de 2678,84 lei, care nu au fost achitate de pârâtă, respectiv factura fiscală nr. 250 din data de 01.04.2013 în sumă de 492,76 lei; factura fiscală nr. 277 din data de 07.05.2013 în sumă de 480,69 lei; factura fiscală nr. 506 din data de 01.08.2013 în sumă de 491,57 lei; factura fiscală nr. 557 din data de 02.09.2013 în sumă de 495,14 lei; factura fiscală nr. 643 din data de 01.10.2013 în sumă de 497,86 lei și factura fiscală nr. 758 din data de 25.11.2013 în sumă de 220,82 lei.
Reclamanta a precizat că, în conformitate cu prevederile pct. 4.3 al art. 4 din contractul menționat, pentru orice întârziere beneficiarul s-a obligat la plata unor penalități de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile de întârziere calculate fiind în cuantum de 5148 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969, art. 1073 din Codul civil.
În dovedire, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri (filele 5- 17).
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, la data de 16.12.2014, reclamanta a depus o adresă, însoțită de extrasul de cont cu care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 496,34 lei, împuternicirea avocațială . nr._ emisă d-lui avocat Balațchi M. cu care a făcut dovada calității acestuia de reprezentant, originalul cererii de chemare în judecată și înscrisurile atașate acesteia (filele 21-35).
La data de 18.05.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 65-66) prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că între aceasta și . au existat într-adevăr de-a lungul timpului relații comerciale concretizate prin contractul de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, iar raporturile juridice aveau ca obiect asigurarea contra cost de către . a asistenței tehnice, între orele 0830 – 1700 de luni până vineri.
A mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 4.1 din contractul, furnizorul urma să factureze beneficiarului serviciile prestate și mărfurile livrate prin abonamentul de servicii agreat între părți, așa cum era stipulat în anexă, ori, furnizorul nu a prestat serviciile facturate, astfel încât suma solicitată prin acțiune nu este datorată. De asemenea, a precizat că, reclamata nu a anexat la acțiune dovezi de prestare a serviciilor, prin procese verbale de recepție a serviciilor prestate.
Pârâta a subliniat faptul că pentru acest contract de asistență tehnică nr. 320 din 13.03.2008, încheiat între . și ., față de data încheierii acestuia, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 469/2002, cu privire la cuantumul penalităților de întârziere.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
La data de 17.09.2015, reclamanta a depus concluzii scrise, însoțite de înscrisuri în copie (filele 77-98 și 99-119).
Instanța a încuviințat, în conformitate cu prevederile art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâta ., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008 (filele 5-7).
Potrivit clauzelor contractuale, furnizorul s-a obligat să asigure asistența tehnică între orele 0830 – 1700 de luni până vineri, exceptând sărbătorile legale, abonamentul lunar fix acoperind manopera de serviciu pentru un număr nelimitat de intervenții, o revizie programată de comun acord, transportul inginerului de service și costul materialelor de curățire specifice (art. 1). De asemenea, în temeiul aceluiași contract, beneficiarul s-a obligat să plătească serviciile furnizorului sub forma unui abonament lunar conform specificațiilor din anexă (40 euro + TVA / lună), plata facturilor urmând a se face în termen de 10 zile de la emitere și 5 zile de la data recepționării acestora de către beneficiar – (art. 2 și 4).
Instanța constată că, prin anexa la contractul de service nr. 320 din data de 13.03.2008, părțile au modificat cuantumul abonamentului la 55 euro + TVA / lună, iar prin anexa III la contractul de service nr. 320 din data de 13.03.2008, părțile au modificat cuantumul abonamentului la 90 euro + TVA / lună (filele 9-10).
În baza convenției părților, reclamanta a emis factura fiscală . nr. 250 din data de 01.04.2013 în cuantum de 492,76 lei, factura fiscală . nr. 277 din data de 07.05.2013 în cuantum de 480,69 lei, factura fiscală . nr. 506 din data de 01.08.2013 în cuantum de 491,57lei, factura fiscală . nr. 557 din data de 02.09.2013 în cuantum de 495,14 lei, factura fiscală . nr. 643 din data de 01.10.2013 în cuantum de 497,86 lei și factura fiscală . nr. 758 din data de 25.11.2013 în cuantum de 220,82 lei, prezentate pârâtei la plată și însușite de către aceasta prin semnătură sau/ și ștampilă (filele 11-16).
Din punctul de vedere al aplicării legii civile în timp, art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil din 2011, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, acesta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere aceste dispoziții legale și constatând că obiectul litigiului se referă la un contract de prestări servicii încheiat înainte de 01.10.2011, instanța reține că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii sale, respectiv prevederilor Codului civil de la 1864 și ale Codului comercial.
Față de situația de fapt reținută din cererea de chemare în judecată, instanța constată incidența în cauză a principiului forței obligatorii a contractului astfel cum aceasta este reglementat de art. 969 alin. 1 din Codul civil de la 1864 potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Consecința imediată a principiului forței obligatorii a contractului rezidă în aceea că părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă, obligațiile la care s-au îndatorat. Executarea întocmai a obligațiilor contractuale este consacrată, în mod direct, de prevederile art. 1073 din Codul civil de la 1864 potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
De asemenea, în temeiul dispoziției art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța reține că reclamantei îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului. Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
În prezenta cauză, instanța reține că raportul juridic dintre părți are la bază contractul de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008 în baza căruia au fost emise facturile fiscale depuse la dosar însușite de către pârâtă (filele 5-16). Din probele administrate, respectiv contractul de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, facturile fiscale și situația centralizată a datoriei, reiese că pârâta are un debit restant în cuantum de 2678,84 lei.
Astfel, reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma pretinsă, în schimb aceasta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei.
Susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu a prestat serviciile facturate urmează a fi înlăturată de către instanță, motivat de faptul că probatoriul administrat nu confirmă această apărare (filele 103-119). Așadar, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la debitul principal.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 5148 lei, instanța reține că, potrivit art. 4.3 din contractul de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, în cazul depășirii termenului de 5 zile de la data recepționării facturii, furnizorul va aplica penalizări reprezentând 0,4% din valoarea facturată pentru fiecare zi calendaristică de întârziere și este în drept de a-și suspenda serviciile sau chiar de a rezilia contractul.
De asemenea, instanța reține că, la momentul perfectării contractului de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008 era în vigoare Legea nr. 469/2002 (actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 246/2009 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 30.06.2009) care limita valoarea penalităților de întârziere la valoarea debitului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. 1 și 2, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Instanța reține că părțile au stabilit ca durata inițială a contractului să fie de 12 luni, iar la expirarea acestei perioade, contractul să se prelungească în mod automat cu perioade de câte 12 luni; în cazul în care una din părți dorește rezilierea contractului, aceasta se poate face în scris, iar contractul își va încheia obiectul în maximum 30 zile de la această înștiințare scrisă (art. 3).
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt reținută, instanța apreciază că penalitățile, ca accesorii ale debitului principal, sunt guvernate de legea în vigoare la momentul încheierii contractului (13.03.2008), în cauză, Codul civil de la 1864, Codul comercial și Legea nr. 469/2002. O interpretare contrară, ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 5 din Codul civil din 2011 potrivit cărora dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după . și situațiilor juridice născute după ..
Prin urmare, instanța urmează a admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., și a obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2.678,84 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 01.04._13, în temeiul contractului de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, precum și suma de 2.678,84 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului menționat. Instanța va respinge restul pretențiilor formulate de către reclamantă, ca neîntemeiate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 372,88 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru acordată proporțional cu pretențiile admise (fila 22).
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamantă privind obligarea pârâtei la plata onorariului de avocat, motivat de faptul că din înscrisurile depuse la fila 101 din dosar, în copie, nu rezultă, cu certitudine, efectuarea de către reclamantă a acestei cheltuieli de judecată pentru soluționarea prezentului dosar, ci rezultă doar existența unor raporturi contractuale între reclamantă și avocatul care a asigurat asistență juridică în cauză. Mai mult, instanța constată că, în cuprinsul chitanței depuse la fila 101 este menționată o factură cu un alt număr decât cea depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul procesual ales în mun. S., .. 66, jud. S. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în mun. Cluj – N., ., ., . și în ., jud. S..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.678,84 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 01.04._13, în temeiul contractului de asistență tehnică nr. 320 din data de 13.03.2008, precum și la plata sumei de 2.678,84 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului menționat.
Respinge restul pretențiilor formulate de către reclamantă, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 372,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru acordată parțial).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. E. M. A.
Red.T.O.E
Tehn.M.A.
4ex/ 06.11.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4636/2015. Judecătoria SUCEAVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4630/2015. Judecătoria... → |
|---|
