Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5365/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5365/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5365/2015
Dosar nr._ - acțiune în răspundere contractuală –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 5365
Ședința publică din data de 13.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. Cosovăț
Grefier: M. E. G.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în răspundere contractuală, formulată de reclamanta G. V., în contradictoriu cu pârâta S. de A. Reasigurare Astra SA – Filiala Suceava, intervenient fiind C. V..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06.11.2015, apoi pentru astăzi, 13.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2014, sub nr. de dosar_, reclamanta G. V., a chemat în judecată pe pârâta, S. de A. – Reasigurare ASTRA - Filiala Suceava, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6704,11 lei, constituind diferența dintre despăgubirea parțială care i-a fost plătită și despăgubirea totală la care s-a ridicat dauna, ca urmare a dosarului de daună nr. SV1013DA001336 deschis la S. de A. și Reasigurare Astra SA, Sucursala Suceava, în baza poliței de asigurare nr._; obligarea pârâtei la plata unei penalizări de 0,2% calculate la suma de 6704,11 lei pentru fiecare zi întârziere începând cu data de 23.09.2013 și până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată care se vor stabili cu ocazia procesului.
În motivare, reclamanta a învederat că la data de 10.09.2013, autoturismul Toyota Yaris cu nr. de înmatriculare_, condus de către G. V., a fost implicat într-un accident de circulație cu autotrenul marca Mercedes – Benz Actros cu nr. de înmatriculare_, condus de către conducătorul auto C. V.. Astfel, conducătorul autotrenului_ în timp ce efectua un viraj de schimbare a benzii de mers de pe banda a 2-a pe banda întâi, nu s-a asigurat și a acroșat autoturismul Toyota Yaris,_ cu partea laterală dreapta, respectiv zona rezervorului de motorină al autotrenului, ocazie cu care și-a avariat partea din față stânga, producându-i daune ce au necesitat reparații în service.
A arătat reclamanta că, potrivit situației de fapt și a dinamicii producerii accidentului, vinovat de comiterea acestuia se face conducătorul autotrenului_ . Acesta a acceptat reparația pe cale amiabilă deplasându-se la reprezentantul pârâtei.
Reclamanta a mai arătat că, în baza dosarului întocmit, în data de 12.09.2013, inspectorul constatator al pârâtei, a emis documentul de introducere al autovehiculului în service nr. 005SV00367862, ocazie cu care autoturismul Toyota Yaris a fost transportat la reprezentanta Toyota, respectiv .. Reprezentantul pârâtei a deschis dosarul de daune SV1013DA001336 și societatea a procedat la repararea autoturismului în baza notei de constatare nr. 1 întocmită tot de către reprezentantul pârâtei. La data de 16.09.2013, ., a emis o notă de calcul al reparației autoturismului, stabilindu-se suma totală de 8371,59 lei. Pârâta i-a solicitat să le pună la dispoziție un cont al . în data de 17.09.2013, i-a transferat în cont suma de 1358,86 lei.
De asemenea, reclamanta a arătat că, pârâta avea obligația să transfere această sumă service-ului și nu lui personal deoarece, service-ul a fost cel care a efectuat reparațiile și acestea au fost efectuate în baza dosarului de daună RCA. Nu a înțeles care au fost actele ce au stat la baza calculației acestei sume, respectiv 1358,86 lei, motiv pentru care a transmis către pârâtă toate facturile și devizele de lucrări, ce au fost efectuate în baza notei de constatare întocmită de către reprezentantul pârâtei, însă aceștia în data de 7.10.2013, i-au transmis notificarea nr. 1098 prin care i se comunica: „Dosarul de daună nr. SV1013DA001336, deschis la S. A. – Reasigurare ASTRA S.A. – Sucursala Suceava, în baza poliței de asigurare obligatorie cu nr._, ca urmare a evenimentului rutier asigurat care s-ar fi comis în ziua de 10.09.2013 pe raza municipiului Suceava. În legătură cu acest dosar vă informăm prin prezenta că, la această dată, S. A. – Reasigurare Astra SA nu acordă despăgubirea pe cale amiabilă, decizia fiind întemeiată pe faptul că din analiza documentelor și a imaginilor aferente dosarului de daună rezultă că nu sunt întrunite condițiile de răspundere civilă a proprietarului/conducătorului autovehiculului asigurat ASTRA S.A. și că evenimentul rutier s-a comis din culpa conducătorului autoturismului Toyota Yaris nr._ .”
A precizat reclamanta că, având în vedere cele comunicate, a solicitat printr-o adresă Societății de A., să reexamineze dosarul și să plătească întreaga daună potrivit devizelor de lucrări, aceștia refuzând solicitarea sa.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile articolelor 2223 – 2226 din Codul civil și Ordinul CSA nr. 14/2011.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar în copii conforme cu originalul, următoarele documente: actele ce au stat la baza întocmirii dosarului de daune, respectiv formularul de constatare amiabilă de accident, copii ale asigurărilor RCA ale autoturismelor implicate în accident, constatarea avariilor efectuate în 12.09.2013 de către reprezentantul pârâtei în dosarul SV1013DA001336, documentul de introducere în reparație al autovehicolului, factura fiscală privind contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism, chitanțele fiscale prin care s-a achitat contravaloarea de către reclamant, calculația finală a valorii reparațiilor efectuate (filele 6-59).
La data de 24.04.2014, reclamanta a formulat precizări, însoțite de înscrisuri (filele 63-66).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 450 lei (fila 73).
Legal citată, pârâta S. de A. – Reasigurare ASTRA S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât evenimentul rutier nu s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului autovehiculului asigurat de RCA la societatea pârâtă, neputând fi angajată răspunderea civilă contractuală a S.C. ASTRA S.A. și să se dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că, la data de 11.09.2013, s-a prezentat la asigurătorul S.C. ASTRA S.A. reclamanta G. V., care i-a avizat despre producerea unui eveniment rutier la data de 10.09.2014, declarând că a condus autovehiculul proprietatea sa marca Toyota Yaris cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Suceava, autovehicul care ar fi fost avariat din culpa numitului C. V., conducător al autoutilitarei marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, deținător legal S.C. S.U.C.T. S.A. – autovehicul asigurat de RCA la societatea pârâtă cu polița nr._.
A menționat pârâta că, ambii conducători auto nu s-au adresat organelor de poliție pentru întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, ci părțile au întocmit Constatul amiabil de accident, însă aceștia nu au bifat vreo căsuță privind manevrele efectuate, ci doar au completat schița de accident, declarațiile acestora fiind contradictorii, numitul C. V. nerecunoscându-și culpa în producerea evenimentului. Astfel, numitul C. V. – conducător al auto asigurat a declarat că în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe drumul cu prioritate, a plecat de pe loc la culoarea verde a semaforului, iar la ieșirea din intersecție un auto condus de reclamantă care circula din partea dreaptă a intrat în coliziune cu roțile din dreapta spate ale autoutilitarei, condusă regulamentar de acesta.
Pârâta a mai arătat că poziționarea avariilor și natura lor pe autovehicule, nu poate fi coroborată cu dinamica accidentului descrisă de reclamantă, aspecte care conduc la convingerea că între cele două auto a avut loc coliziunea în condițiile descrise de conducătorul auto asigurat.
În speță, pârâta a arătat că, culpa nu aparține conducătorului autovehiculului asigurat de RCA la S. de A. – Reasigurare ASTRA S.A., care doar s-a înțeles cu conducătorul auto aparținând reclamantului pentru ca acesta să obțină despăgubiri nedatorate de la pârâtă.
A menționat pârâta că a înaintat refuzul său de plată în temeiul dispozițiilor art. 45 pct. 3 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, din analiza autovehiculelor implicate în accident, a împrejurărilor producerii evenimentului și a dinamicii descrise de cei doi conducători auto, neputându-se trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse, coroborat cu art. 27 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 14/2011 al CSA.
Pârâta a arătat că, ASTRA S.A. a eliberat doar Nota de constatare așa zisei „persoane păgubite”, obligație stabilită prin art. 41 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, fără ca întocmirea și remiterea către reclamant a acestui document să reprezinte o obligație de plată către acesta ori o confirmare a dreptului la despăgubire prin întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina conducătorului autovehiculului asigurat de RCA la societatea pârâtă, care să implice antrenarea răspunderii contractuale a ASTRA S.A. și implicit plata contravalorii reparației. A arătat că, din eroare s-a efectuat plata sumei de 1.358,09 lei în contul bancar al reclamantei, deși dosarul a fost respins la plată pe cale amiabilă. În nici un caz această eroare nu poate constitui o recunoaștere a dreptului la despăgubire.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că, reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada prejudiciului material suferit, în sensul că prejudiciul nu este cert. Nu a fost prezentată chitanța care să ateste că factura fiscală a fost achitată către unitatea reparatoare și că reparația a fost efectuată.
Conform art. 223 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea acțiunii și în lipsă.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.C. și următoarele, art. 49, 54 din Legea nr. 136/1995, ale Ordinului nr. 14/2011 al C.S.A.
În dovedire, pârâta a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (filele 81-109).
La data de 16.06.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și a argumentelor invocate prin întâmpinare și să se admită cererea ala cum a fost formulată (filele 113-120).
În drept, reclamanta și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe prevederile art. 205 NCPC, art. 49 din legea 136/1995 și al Ordinului nr. 14 din 2011 al CSA, respectiv art. 36,37 și OUG 195/2002, art. 116 și art. 59 al. 4.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2014, instanța a introdus în cauză în calitate de intervenient pe numitul C. V..
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, la solicitarea pârâtei, a fost întocmit în cauză un raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule – circulație rutieră (filele 150-159), iar la solicitarea reclamantei, a fost audiat în calitate de martor numitul A. A. (fila 180).
Examinând actele dosarului prin prisma acțiunii civile de față, astfel cum aceasta a fost formulată, instanța reține:
La data de 10.09.2013 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculul marca Toyota Yaris (cu numărul de înmatriculare_ ) condus de către reclamantă și autoutilitara marca Mercedes-Benz Actros (cu numărul de înmatriculare_ ) condus de intervenientul C. V..
Potrivit formularului „Constatare amiabilă de accident” (fila 6 și fila 84), autovehiculul la volanul căruia se afla reclamanta ar fi virat la dreapta pe banda întâi de circulație, fiind acroșat în partea stângă de autovehiculul condus de intervenient. Pagubele vizibile la autovehiculul proprietatea reclamantei au fost menționate ca fiind: far, aripă stânga, spoiler față.
În considerarea faptului că vehiculul condus de către intervenient era asigurat RCA la Astra S.A., societatea pârâtă, reclamanta s-a adresat acesteia în vederea reparării prejudiciului suferit la data de 10.09.2013. În consecință, a fost format dosarul de daună nr. SV 1013 DA_.
La două zile de la producerea evenimentului rutier s-a făcut constatarea avariilor de către inspectorul de daună (fila 13), fiind eliberat reclamantei documentul pentru introducerea vehiculului în reparații (fila 12).
Potrivit procesului-verbal de recepție/constatare daune depus la fila 13, reclamanta și-a reparat autovehiculul la S.C. Revlaco Motors S.R.L. Potrivit înscrisurilor aflate la filele 15-22 (calcul reparații în sistem Audatex), costul total al reparațiilor a fost de 8.371,59 lei, acesta fiind evidențiat și în facturile emise de unitatea care a efectuat reparațiile (filele 24-27) și suportat în totalitate de către reclamantă, potrivit chitanțelor depuse la fila 28.
Potrivit extrasului de cont depus la fila 30, la data de 17.09.2013, pârâta a virat în contul reclamantei (mai exact, în contul cabinetului medical al cărei reprezentant este reclamanta) suma de 1.358,89 lei.
Cu toate acestea, prin Notificarea nr. 1098 din 07.10.2013, reclamanta a fost infomată că asigurătorul nu va plăti despăgubirea întrucât ”din documentele și imaginile aferente dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile de răspundere civilă a proprietarului/conducătorului autovehiculului asigurat Astra S.A. și că evenimentul rutier s-a comis din culpa conducătorului autoturismului Toyota Yaris nr._ ”(fila 29). Pârâta și-a motivat, în cuprinsul notificării, refuzul de a plăti despăgubirea pe dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. b) din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, (..) și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 54 din același act normativ, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
De asemenea, potrivit art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995 (…), în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.
Pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor, considerând incidente dispozițiile art. 27 din Orinul CSA nr. 14/2011, potrivit cărora, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: 1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: (…) b) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
Nu se poate face abstracție de atitudinea cel puțin contradictorie a pârâtei, care a refuzat acordarea despăgubirilor, nu pentru că ar fi incident un caz în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească (art. 45 din Ordinul CSA nr. 14/2011), ci pentru că ar fi considerat că reclamanta a avut culpa exclusivă a evenimentului rutier, în condițiile în care cu câteva săptămâni în urmă achitase totuși o parte din despăgubiri. Mai mult, în întâmpinare, pârâta susține că refuzul s-ar fi întemeiat și pe dispozițiile art. 45 pct. 3 din Ordinul nr. 14/2011, arătând, atât că nu s-au putut trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, dar și faptul că evenimentul rutier s-ar fi produs din culpa persoanei prejudiciate.
Analiza sistematică a dispozițiilor legale anterior enunțate impune concluzia confom căreia asigurătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri numai dacă și în măsura dovediriirăspunderii civile a asiguratului pentru prejudiciile cauzate unor terțe persoane.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1349 din codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din interpretarea articolului 1357 din Codul civil pot fi deduse condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția în săvârșirea faptei ilicite.
În cauza dedusă judecății se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite de către intervenientul C. V., aspect ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Potrivit declarației intervenientului, dată la asigurător, acesta ar fi circulat pe drumul prioritar iar la ieșirea de la Carrefour, o doamnă cu un autoturism Toyota ar fi ieșit pe banda I și a atins-o cu roata de la ultima axă din spate în momentul în care trecea de pe banda a II-a pe banda I. Intervenientul a arătat și că impactul s-a produs la intersecția de la ieșirea din Carrefour (fila 85).
Tot la asigurător a dat o declarație, în calitate de martor, și numitul A. A. care a arătat că betoniera a intrat în intersecție pe banda doi, pe culoarea verde, moment în care a schimbat brusc direcția de mers de pe banda 2 pe banda 1. În acel moment, pe banda 1 s-ar fi aflat deja o mașină mică care ar fi ieșit de la Shopping City Suceava și care a fost acroșată în partea frontală (fila 90).
Numitul A. A. a fost ascultat și de către instanță, în calitate de martor, declarația sa regăsindu-se la fila 180 din dosar.
Acesta a declarat că, în ordine cronologică, mai întâi reclamanta a ieșit de la Carrefour, încadrându-se pe banda I pentru a vira la dreapta și că aceasta era deja încadrată pe banda Icând, făcându-se verde la semafor, betoniera și-a schimbat direcția de deplasare brusc, de pe banda II pe banda I. potrivit declarației martorului, impactul ar fi avut loc la doi-trei metri de la ieșirea de la Carrefour.
Potrivit raportului de expertiză întosmit în cauză, accidentul a avut loc în data de 10.09.2013, pe . Suceava, pe sensul de mers Burdujeni-Suceava, imediat după intersecția cu . Carrefour (fila 153). Acesta a arătat că ieșirea autovehiculelor de la Centrul Comercial Carrefour, pe direcția dreapta, respectiv, spre Suceava (înțelegându-se centrul mun. Suceava) se face pe verde intermitent, cu acordare de prioritate pentru autovehiculele care circulă pe Calea Unirii. A arătat expertul că autobetoniera Mercedes a pătruns în intersecție pe banda a doua a sensului său de mers iar reclamanta, văzând că prima bandă este liberă, a pătruns în intersecție și a virat dreapta spre Suceava, încadrându-se pe banda I. Imediat ce a trecut de intersecție, conducătorul autobetonierei, fără să se asigure, a schimbat banda de deplasare, respectiv a trecut de pe banda a doua pe banda întâi, fără să observe autovehiculul condus de reclamantă, pe care l-a acroșat (fila 154).
Expertul și-a exprimat și opinia în sensul că intervenientul C. V. nu a respectat dispozițiile art. 54 pct. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002, dar și în sensul că reclamanta nu ar fi respectat dispozițiile art. 59 pct. 4 din același act normativ, prin aceea că nu ar fi acordat prioritate de tercere autobetonierei Mercedes-Benz
Potrivit art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Potrivit art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Potrivit art. 59 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, când un semafor cu trei culori are o lumină verde intermitentă suplimentară, montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeți verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția acordării priorității de trecere vehiculelor și pietonilor care au drept de circulație.
Totodată, potrivit art. 51 din H.G. nr. 1391/2006:1) Semnalul de culoare verde permite trecerea. (2) Când semaforul este însoțit de una sau mai multe lămpi care emit lumina intermitentă de culoare verde sub forma uneia sau unor săgeți pe fond negru către dreapta, acestea permit trecerea numai în direcția indicată, oricare ar fi în acel moment semnalul în funcțiune al semaforului.
Potrivit art. 133 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul prevăzut la art. 51 alin. (2), conducătorii vehiculelor sunt obligați să acorde prioritate de trecere participanților la trafic cu care se intersectează și care circulă conform semnificației culorii semaforului care li se adresează.
Instanța amintește și dispozițiile art. 107 din H.G. nr. 1391/2006, în sensul că acela care se apropie de o intersecție trebuie să se încadreze pe banda corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și este obligat să respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor.
Coroborarea probelor administrate în cauză relevă cu certitudine faptul că în cazul evenimentului rutier soldat cu avarierea autoturismului reclamantei, intervenientul este singurul care a încălcat dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice (contarar opiniei exprimate de expert, ale cărui constatări cu privire la situația de fapt sunt, însă, foarte utile în această deducție).
În timp ce intervenientul avea obligația să semnalizeze din timp intenția de schimbare a direcției de mers și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, reclamanta nu avea obligația să îi acorde acestuia prioritate. Aceasta avea obligația de a acorda prioritate de trecere participanților la trafic cu care s-ar fi intersecatat. Or, în condițiile în care aceasta virase în mod permis la dreapta și se încadrase pe banda întâi, iar intervenientul circula în aceste momente pe banda a doua, traiectoriile celor două autovehicule nu erau în situația de a se intersecta. Aceasta s-a întâmplat doar ca urmare a schimbării direcției de mers, în mod necorespunzător, de către intervenientul care nu s-a asigurat că poate efectua această manevră fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
În acest sens, sunt lipsite de temeinicie apărările pârâtei care, în întâmpinare, precizează că evenimentul rutier s-ar fi produs din culpa reclamantei. Sunt neîntemeiate și apărările pârâtei în sensul că dinamica producerii evenimentului în condițiile descrise de cei doi conducători auto nu se confirmă. Astfel, în timp ce probele administrate confirmă susținerile reclamantei, implicit situația descrisă de cei doi conducători auto în constatarea amiabilă de accident, pârâta nu a înțeles să depună nici un înscris care să susțină motivele pentru care a înțeles să considere că dinamica producerii evenimentului, astfel cum a fost descrisă de cei doi șoferi, nu se confirmă. Or, art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă impun aceluia care face o susținere în cursul procesului să o probeze.
În consecință, sunt date în cauză condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe acela care a condus autovehiculul asigurat la societatea pârâtă și care prin fapta sa a produs reclamantei un prejudiciu evaluat la 8.371,59 lei.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și principiul disponibilității, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.704,11 lei, cu titlu de despăgubiri.
Instanța va obliga pârâtele și la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de 23.09.2013 și până la data rămânerii definitive a hotărârii.
În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 36 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii evenimentului rutier și la data sesizării instanței). Astfel, în temeiul art. 37 din acest act normativ, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
În considerarea dispozițiilor art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.440 lei, reprezentând 440 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei onorariu avocat acordat parțial.
În considerarea faptului că la data de 31.10.2014, proba cu expertiza tehnică a fost încuviințată pentru pârâtă și că aceasta a achitat doar onorariul provizoriu în cuantum de 800 lei, instanța va obliga pârâta la achitarea sumei de 700 lei cu titlu de diferență de onorariu, în contul expertului L. D. (filele 148-149).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta G. V. (CNP-_) cu domiciliul procedural ales în Iași, .. 4, tr. 4, camera 5, la Cabinet de avocat L. V., în contradictoriu cu pârâta S. de A.-Reasigurare Astra S.A. – Sucursala Suceava (C.U.I._ cu sediul în Suceava, . și cu citarea intervenientului C. V. domiciliat în Suceava, ., ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.704,11 lei, cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data de 23.09.2013 și până la data rămânerii definitive a hotărârii.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.440 lei, reprezentând 440 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei onorariu avocat acordat parțial.
Obligă pârâta la achitarea sumei de 700 lei cu titlu de diferență de onorariu, în contul expertului L. D..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.
Președinte,Grefier,
Red: A.C./Tehnored: M.E.G./5 ex./21.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5382/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5380/2015.... → |
|---|
