Pretenţii. Sentința nr. 3710/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3710/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3710/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3710
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. M. L.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile în pretenții formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâtul S. L..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2015, apoi pentru astăzi, 9 iulie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.02.2015 sub nr._, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâtul S. L. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la plata sumei de_ lei cu titlu de daune interese, conform contractului de tranzacție legalizat sub nr. 73 din 04.06.2013 de B.N.P. M. C. și la plata dobânzii legale începând cu data de 16 octombrie 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 04 iunie 2013, între G. M., D. C. și S. L. s-a încheiat contractul de tranzacție legalizat sub nr. 73 din 04.06.2013 de B.N.P. M. C..
Conform obiectului contractului, pârâtul și-a asumat obligația de a încheia cu el un contract de donație în formă autentică prin care să transfere dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 30 m.p. clădire aflat în mun. Suceava, .. învecinat cu .., care se identifică prin fișa corpului de proprietate nr. 3506. Încheierea contractului în formă autentică trebuia făcută după întabularea corpului de clădire, însă nu mai târziu de 15 octombrie 2013.
A precizat reclamantul că art. 2 pct. 2.1 din contract prevede că în cazul în care pârâtul nu încheie contractul de donație până la termenul prevăzut, se naște în sarcina acestuia obligația de a-i plăti reclamantului suma de 27.500 lei cu titlu de daune interese.
Ca atare, având în vedere că nici până la această dată pârâtul nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de tranzacție, reclamantul a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 27.500 lei, cu titlu de daune interese.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 Cod civil, art. 2 din Ordonanța nr. 13/2011 și a art. 194 Cod procedură civilă.
În susținere, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f. 4-5).
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1430 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, pârâtul a precizat că recunoaște semnarea contractului de tranzacție din data de 4 iunie 2013, însă finalizarea lui era condiționată de anumite clauze expres prevăzute în contract și anume: cap.2.3 „ prin semnarea acestei tranzacții, M. G. înțelege să renunțe la cererea de constituire parte civilă din dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava și să nu mai aibă pretenții de niciun fel, nici chiar penale, față de S. L., legat de obiectul dosarului penal”.
A precizat pârâtul că situația nu a stat chiar așa cum s-a prevăzut în tranzacție deoarece, din culpa numitului G. M. nu s-a putut finaliza dosarul penal decât în data de 29.07.2014 la Judecătoria Suceava și 24.02.2015 la Curtea de Apel Suceava ca urmare a apelului formulat de către G. M. împotriva Hotărârii nr. 317/2014 a Judecătoriei Suceava prin care S. L. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în convenții și fals in declarații.
Mai mult, pârâtul a arătat că G. M., dând dovadă de rea credință, a promovat apel și nici măcar nu s-a prezentat la Curtea de Apel Suceava, prelungind nejustificat soluționarea dosarului, fapt ce îi atrage pe deplin culpa în neexecutarea clauzelor prevăzute în Contractul de tranzacție și, evident, aspect ce îl exonerează pe el de orice răspundere contractuală.
Totodată, pârâtul a precizat că se află și la acest moment în imposibilitatea efectivă de a face transferul dreptului de proprietate asupra acelei suprafețe de clădire raportat la situația juridică a corpului de proprietate nr. 3506. Mai precis, această suprafață nu este încă întabulată pe proprietarul inițial, . probleme de ordin juridic pentru întabularea clădirii, ulterior urmând să se facă o întabulare succesivă pe numele său și după finalizarea acestor demersuri să se poată face contractul de donație.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri (f. 19-23).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 4 iunie 2013, între reclamantul C. D., pârâtul S. L. și numitul M. G., s-a încheiat contractul de tranzacție nr. 73/04.06.2013.
Potrivit prevederilor contractuale referitoare la „obiectul tranzacției” - art. 2, pârâtul S. L. s-a obligat să întocmească un contract de donație în formă autentică cu reclamantul D. C. prin care să transfere dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 30 m.p. clădire aflat în mun. Suceava, .., învecinat cu .., care se identifică prin fișa corpului de proprietate nr. 3506, încheierea contractului în formă autentică urmând a se face după întabularea corpului de clădire, dar nu mai târziu de 15 octombrie 2013. Părțile au menționat, de asemenea, că reclamantul C. D. are deja posesia respectivei suprafețe de clădire, iar „în cazul în care nu se va încheia actul convenit în formă autentică până la termenul prevăzut, pârâtul S. L. s-a obligat să îi plătească lui C. D., cu titlu de daune – interese, suma de 27.500 RON” (f. 4-5 ds.).
În drept, față de data încheierii contractului, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1270 din noul cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului, respectiv „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, precum și dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
Instanța reține, așadar, că raportul juridic dintre părți are la bază contractul de tranzacție nr. 73/04.06.2013, în temeiul căruia pârâtul și-a asumat obligația de a încheia cu reclamantul un contract de donație privind transferul dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 30 m.p. clădire situată în mun. Suceava, .., cel mai târziu până la data de 15.10.2013. Ori, din susținerile reclamantului, necontestate de către pârât, acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligația asumată până la data stipulată în contract, împrejurare față de care reclamantul a solicitat a se da eficiență clauzei privind plata daunelor – interese în sumă de 27.500 lei RON.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul S. L. a recunoscut intervenția între părți a contractului de tranzacție după cum și obligația asumată (aceea de a încheia convenția de donație) însă, raportat la apărările formulate prin aceeași întâmpinare, instanța constată că, practic, este vorba de o mărturisire complexă a pârâtului. Astfel, acesta a invocat faptul că finalizarea contractului de tranzacție era condiționată de îndeplinirea altor clauze contractuale, stipulate între el și numitul M. G., în sensul că acesta din urmă trebuia să renunțe la cererea de constituire parte civilă în ds. penal nr._ al Judecătoriei Suceava și să nu mai aibă nicio pretenție, de nici un fel, față de S. L.. Cu toate acestea, numitul M. G. a tergiversat, cu rea – credință, soluționarea dosarului penal, fapt care îi atrage culpa în neexecutarea clauzelor contractuale și îl exonerează pe pârât de orice răspundere contractuală.
Instanța urmează a înlătura însă apărările formulate de pârâtul Stroșa L., ca neîntemeiate.
Astfel, instanța constată că, într-adevăr, numitul M. G. a fost și el parte a contractului de tranzacție nr. 73 din 04.06.2013. În schimb, tranzacția încheiată de acesta a avut ca obiect încheierea unui contract de donație distinct cu reclamantul D. C., prin încheierea tranzacției el obligându-se să renunțe la cererea de constituire de parte civilă din dosarul penal_ al Judecătoriei Suceava și să nu mai aibă pretenții de nici un fel, nici chiar penale, față de L. S., legat de obiectul dosarului penal.
Ca atare, obiectul tranzacției i-a vizat, pe rând și în mod distinct, pe cocontractanți, fiecare asumându-și obligații diferite, față de persoane diferite și fără o interdependență între ele. Îndeplinirea obligației asumate de pârâtul S. L. nu a fost niciun moment condiționată de îndeplinirea obligațiilor asumate de numitul G. M..
Acest lucru rezultă și din modalitatea de redactare a textului contractului, de segmentare a „obiectului tranzacției”, în sensul că obiectul convenției este cuprins în art. 2 care, la rândul lui, este subdivizat în punctele 2.1 (tranzacția intervenită între pârâtul L. S. și reclamantul C. D.), 2.2 (tranzacția intervenită între C. D. și M. G.) și 2.3 (obligația asumată de numitul M. G.).
D. urmare, instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma pretinsă cu titlu de daune - interese, în timp ce acesta nu a făcut dovada plății deși sarcina probei îi incumbă. În consecință, față de considerentele reținute anterior, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 27.500 lei cu titlu de daune – interese.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, reținând atât dispozițiile art. 1535 Cod civil cât și disp. art. 1522 alin. 1 Cod civil (debitorul fiind pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată), instanța va admite și cererea accesorie și va obliga pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 27.500 lei, calculată însă începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.02.2015 și până la plata efectivă a debitului.
Totodată, în temeiul disp. art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea civile în pretenții formulată de reclamantul C. D., CNP -_, cu domiciliul ales la „Vargan și Vargan” - S.C.A. cu sediul în Suceava, .. 26A, .-5, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul S. L., CNP -_, cu domiciliul în Suceava, .. 7, ., jud. Suceava.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 27.500 lei cu titlu de daune – interese precum și la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.02.2015 și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3735/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3711/2015.... → |
|---|
