Plângere contravenţională. Sentința nr. 5380/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5380/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5380/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 5380
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 25.05.2015 de intimatul CNADNR SA – Cestrin.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, se constată competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară a cercetării procesului la o zi.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei o încuviințează pentru ambele părți și constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată rămâne în pronunțare pe excepția tardivității și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1.07.2015, sub nr. de dosar_, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A - CESTRIN, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 25.05.2015.
În motivare, petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută având în vedere lipsa semnăturii autentice a agentului constatator. În al doilea rând petenta a arătat că la data la care s-a constatat săvârșirea contravenției 4.12.2014, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era utilizat de către . în baza contractului de închiriere înregistrat la DGFP Suceava la data de 22.01.2013 sub nr. 7846 valabil până la data de 16.01.2018. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7, art. 21, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosar procesul verbal contestat.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată. De asemenea, intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
În motivare, intimata a arătat că la data de 4.12.2014 pe raza localității Movila Miresii, jud. B., a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând . fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 25.05.2015 a fost emis procesul verbal de contravenție.
În dovedire, intimata a depus la dosar, o . înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu art. 411 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Instanța a admis și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității, invocată de intimată.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „împotriva procesului-verbal de contravenție și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. De asemenea, conform art. 26 alin. 1 din același act normativ, în cazul în care „agentul constatator aplică și sancțiunea iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire”.
Cu privire la excepția invocată, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientei și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR (fila 13).
În consecință, termenul de 15 zile, instituit de textul legal menționat anterior pentru introducerea plângerii contravenționale, nu a început să curgă de la data întocmirii procesului verbal, respectiv de la data de 25.05.2015, ci de la data comunicării acestuia.
Cu privire la operațiunea de comunicare, potrivit înscrisului de la fila 30, procesul-verbal contestat a fost comunicat petentei prin poștă cu confirmare de primire, fiind primit de aceasta, prin administrator, la data de 08.06.2015.
Potrivit dispozitivului Deciziei nr. 10 din 10 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Instanța reține că în cauza dedusă judecății, comunicarea este conformă dispozițiilor legale, astfel cum acestea au fost interpretate în decizia pronunțată în interesul legii.
În considerarea dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, termenul de formulare a plângerii contravenționale este calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 Cod procedura civilă, adică pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Pe cale de consecință, în cauză, ultima zi de formulare a căii de atac împotriva procesului-verbal a fost 24.06.2015.
Având în vedere, însă, dispozițiile art. 183 Cod procdură civilă, referitoare la actele depuse prin poștă, instanța reține că, în cauza dedusă judecății, deși cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 01.07.2015, aceasta a fost depusă la oficiul poștal la data de 22.06.2015 – conform ștampilei de pe plicul conținând plângerea formulată – fila 16.
În aceste împrejurări, instanța reține că plângerea a fost formulată în termen și va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015 întocmit de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, petenta .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2750 lei, constatându-se că în data de 04.12.2014, ora 23:10, pe DN22, în localitatea Movila Miresii, jud. BR, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 32 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015 nu a fost semnat de către petentă și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientei și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Contrar susținerilor petentei, din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015, instanța constată că acesta este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat.
Totodată, instanța reține că la fila 30 se regăsește procesul-verbal de afișare prin care intimata a îndeplinit procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Or, la momentul pronunțării hotărârii, 02.07.2015, era publicată în Monitorul Oficial al României (NR. 199 din 25 martie 2015) Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015 privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pronunțată în interesul legii. Potrivit dispozitivului deciziei pronunțate la data de 16.02.2015: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
În cauza dedusă judecății, însă, nu este incidentă ipoteza relevată în decizia pronunțată în interesul legii, întrucât procesul-verbal transmis persoanei sancționate contravențional pe suport hârtie, poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că sancțiunea de 2.750 lei aplicată unei societăți comerciale este suficient de gravă pentru a determina instanța să aprecieze că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală, în sensul dat acestei sintagme de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, forța cu care se impune prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, ca act administrativ, este diminuată.
În cauza dedusă judecății, în exercitarea dreptului la apărare, petenta a solicitat anularea procesului verbal invocând faptul că nu s-ar face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa în considerarea faptului că la data de 04.12.2014, când autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost identificat circulând fără rovinietă, acesta era utilizat de către .., în baza unui contract de închiriere, înregistrat la organele fiscale, valabil până la data de 16.01.2018.
Față de criticile invocate, instanța reține că potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de revine în exclusivitate utilizatorilor români. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, prin utilizatori se înțelege: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.”
Față de faptul că petenta a depus la dosarul cauzei copia certificată a contractului de închiriere, înregistrat la DGFP Suceava sub nr. 7846 din 22.01.2013, prin care vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost închiriat către o societate terță pentru perioada 15.01._18, instanța consideră că este este esențial a se stabili dacă petenta, la data constatării faptei, avea sau nu calitatea de utilizator și, în consecință, obligația de a achita contravaloarea rovinietei.
Cu privire la acest aspect, intimata a arătat că petenta avea calitatea de utilizator, întrucât ea era aceea menționată în certificatul de înmatriculare (aspect necontestat de societatea petentă); în acest sens, intimata a arătat că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie. Instanța reține că această din urmă afirmație reprezintă redarea trunchiată a considerentelor din Decizia nr. 623 din 12.06.2012 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Astfel, Curtea Constituțională, care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, a reținut în considerentele deciziei ante-menționate următoarele:” (…) nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține.(…)”
Totodată, Curtea Constituțională a reținut și că: „(…) certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma, cum de altfel reiese și din textul criticat, că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat.(…)”
Or, în cauza dedusă judecății, societatea petentă a răsturnat prezumția rezonabilă în sensul că acela înscris în certificatul de înmatriculare are și folosința autovehiculului. De asemenea, instanța apreciază că „încredințarea spre folosință” la care se referă considerentele deciziei ante-menționate nu se referă și la situații precum aceea incidentă în cauză, în care proprietarul închiriază autovehiculul, în temeiul unui contract de închiriere înregistrat la organele fiscale.
În acest sens, instanța reține caracterul neîntemeiat al apărărilor formulate de intimată în sensul că orice schimbare a utilizatorului devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, evidențe folosite de intimată la identificarea utilizatorilor.
În temeiul art. 1281 Cod civil, contractul de închiriere încheiat de petentă este opozabil terților, inclusiv intimatei iar, potrivit art. 278 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, și data încheierii acestuia îi este opozabilă intimatei.
Or, față de faptul că la data constatării faptei, bunul se afla în folosința exclusivă a unei alte societăți decât societatea petentă, în temeiul unui contract de închiriere opozabil intimatei și a cărui dată este opozabilă intimatei, instanța apreciază că societatea petentă nu avea calitatea de utilizator al vehiculului, obligat la plata rovinietei.
Răspunderea contravențională fiind una personală, instanța reține că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, urmând a admite plângerea contravențională. În consecință, instanța va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015 emis de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta .., cu sediul în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.05.2015 emis de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/30.12 .2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5365/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3735/2015.... → |
|---|
