Plângere contravenţională. Sentința nr. 5382/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5382/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5382/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 5382
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 22.06.2015 de intimata CNADNR SA – Cestrin.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, se constată competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară cercetării procesului la o zi.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, o încuviințează pentru ambele părți și, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, a trecut la soluționarea cauzei în fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2015, sub nr. de dosar_, petentul B. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A - CESTRIN, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.06.2015.
În motivare, petenta a arătat că procesul verbal a fost emis cu semnătură electronică, aspect care duce la nulitatea de drept a procesului verbal prin prisma lipsei semnăturii olografe a agentului constatatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6, art. 7, art. 31 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat, dovada de comunicare a acestuia și copia după cartea de identitate.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și neîntemeiată, menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată.
În motivare, intimata a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, acesta fiind semnat olograf de către agentul constatator. Astfel, la data de 31.12.2014, pe DN 2 km 456+245m, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 22.06.2015 a fost întocmit procesul verbal contestat.
În dovedire, intimata a depus la dosar, o . înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 și Ordinul M.T.I. nr. 611/2015.
În conformitate cu art. 411 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Instanța a admis și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.06.2015 întocmit de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, petentul B. P. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, constatându-se că în data de 31.12.2014, ora 21:31, pe DN2, în localitatea Iacobești, jud. SV, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 32 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.06.2015 nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.06.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Contrar susținerilor petentului, din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.06.2015, instanța constată că acesta este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat.
Totodată, instanța reține că la filele 8 și 19 se regăsesc înscrisuri din care reiese că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentului la data de 02.07.2015 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Or, la momentul pronunțării hotărârii, 13.11.2015, era publicată în Monitorul Oficial al României (NR. 199 din 25 martie 2015) Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015 privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pronunțată în interesul legii. Potrivit dispozitivului deciziei pronunțate la data de 16.02.2015: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, (…) raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, (…) încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
În cauza dedusă judecății, însă, nu este incidentă ipoteza relevată în decizia pronunțată în interesul legii, întrucât procesul-verbal transmis persoanei sancționate contravențional pe suport hârtie, poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, prin luare în considerare a adresabilității generale a normelor incidente și a scopului sanțiunii aplicate preventiv și punitiv și nu reparatoriu.
Este adevărat că în sarcina petentului operează prezumția de nevinovăție, însă nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului.
Cu privire la raportul dintre cele două prezumții, instanța consideră că fundamentală este, nu negarea prezumției de veridicitate a procesului verbal, ci asigurarea condițiilor necesare exercitării dreptului petentului de a proba contrariul celor consemnate în procesul verbal.
Or, instanța reține că petentul, deși a beneficiat de toate condițiile procedurale pentru exercitarea dreptului la apărare nu a contestat niciun moment temeinicia procesului-verbal. Mai exact, acesta nu a invocat faptul că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.
Având în vedere că petentul a condus, în data de 31.12.2014, pe DN2, în localitatea Iacobești, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce rezultă din probele administrate în cauză, și având în vedere și faptul că în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că forța probantă a procesului verbal . nr. 0099327din data de 22.06.2015 nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța reține că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
În acest sens, instanța reține că petentul nu a solicitat o eventuală reindividualizare a sancțiunii și nu a invocat aspecte sau depus înscrisuri din care să rezulte o situație de natură a impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Instanța va menține, pe cale de consecință, sancțiunea aplicată de către agentul constatator ca fiind legală și proporțională cu pericolul concret al faptei petentului.
Prin urmare, dat fiind cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. P., CNP_, domiciliat în Suceava, .. 19, ., . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0099327din data de 22.06.2015 emis de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A./Tehn. T.C.A./4 ex/05.01 2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 5238/2015. Judecătoria SUCEAVA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5365/2015.... → |
|---|
