Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1602/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1602/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1602/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1602
Ședința camerei de consiliu din 17 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.
Grefier: D. C. C.
La ordine se află judecarea cauzei civile având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. F. L. S.A., în contradictoriu cu pârâtul P. R..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care:
Instanța, în temeiul art. 131 NCPC, verifică competența de soluționare a prezentei cereri, din oficiu, și constată, raportat la prevederile art. 1027 și art. 107 NCPC că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 NCPC, estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le utile și concludente în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 1030 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă instanța constată probatoriul administrat și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin formularul de cerere, completat conform art. 1028 al. 1 din Legea nr. 134/2010, adresat acestei instanțe și înregistrat sub nr._ din 17.11.2014, reclamanta S.C. F. L. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul P. R. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1100 lei, precum și la plata dobânzii în cuantum de 1% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr. 1857 din 11.09.2013 al cărui obiect era reprezentat de obligația distribuitorului de vânzare GPL ce se folosește în consumul casnic, către persoane fizice, în numele și pe seama furnizorului. În baza acestor raporturi i-a trimis în custodie către punctul de vânzare din Bărgăuani 20 butelii fără gardă, 20 încărcături aragaz, 1 rastel, 1 stingător și 1 panou firmă.
Reclamanta a precizat că, în conformitate cu prevederile contractuale, pârâtul avea obligația să plătească reprezentantului furnizorului contravaloarea încărcăturilor vândute/încărcăturilor care, indiferent de motiv, nu se afla la data respectivă la punctul de vânzare.
Reclamanta a mai precizat că la momentul desființării centrului s-au preluat bunurile lăsate în custodia distribuitorului de la începutul contractului, acesta rămânând dator cu suma de 1100 lei reprezentând 10 încărcături butelii GPL 11 kg, 6 încărcături butelii GPL 8 kg și o butelie ambalaj.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 9-18, 35, 36).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Prin precizările formulate la data de 03.12.2014, reclamanta a indicat ca și temei de drept al cererii art. 1270 Cod civil, raportat la art. 1028 Cod procedură civilă.
Pârâtul P. R. a completat formularul de răspuns prin care a recunoscut faptul că este dator reclamantei cu suma precizată de aceasta pe care se angajează să o achite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.09.2013, între reclamanta S.C. F. L. S.A. în calitate de furnizor și pârâtul P. R., în calitate de mandatar, s-a încheiat contractul de mandat comercial nr. 1857 având ca obiect vânzarea către mandatar de încărcături GPL care folosește în consumul casnic, către persoanele fizice, mandatarul urmând să asigure depozitarea gratuită a acestora la adresa din Bărgăuani, în vederea realizării obiectului contractului (filele 9-12).
Conform dispozițiilor art. 3 pct. 1.6 din contract, pârâtul avea obligația de a preda contravaloarea încărcăturilor sau a bunurilor reprezentantului furnizorului la data încetării contractului sub sancțiunea plății de penalități de întârziere de 1% din suma datorată/ zi de întârziere
În cursul desfășurării raporturilor contractuale, reclamanta a trimis către punctul de vânzare din Bărgăuani, mai multe produse, așa cum rezultă din anexa 1 la contractul nr. 1857/11.09.2013 și, întrucât centrul de distribuție s-a desființat, s-a procedat la recuperarea stocului și a materialelor primite de către pârâtă, conform dispozițiilor contractuale.
Potrivit procesului verbal nr. 1 din 25.09.2014, de la fila 14 dosar, reclamanta a preluat de la pârât bunurile predate în temeiul colaborării contractuale, însă acesta nu a achitat suma de 1100 lei, reprezentând 10 încărcături butelii GPL 11 kg, 6 încărcături butelii GPL 8 kg și o butelie ambalaj.
În drept, față de data încheierii contractului, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1270 alin. 1 din Noul Cod Civil, care consacră principiul forței obligatorii a contractului, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit dispozițiilor art. 1516 NCC, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Astfel, reclamantei îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtei.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de a da, cum este și obligația de a plăti o sumă de bani, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea. Operează, astfel, în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție (de neexecutare culpabilă a propriilor obligații), iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din întregul material probator administrat, rezultă că reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtului, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, de a plăti suma de 1100 lei, reprezentând despăgubiri, în baza contractului de mandat comercial nr. 1857 din data de 11.09.2013. De altfel, pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a recunoscut că este dator cu suma menționată, arătând că nu a reușit să colecteze banii de la clienți.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 3 pct. 1.6 din contractul încheiat de părți, neexecutarea la timp a obligației de plată a contravalorii încărcăturilor GPL atrage penalități de întârziere în cuantum de 1% din valoarea acestora/ zi de întârziere. În temeiul clauzelor contractuale amintite, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei și în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, însă acestea urmează a fi plătite de pârât începând cu data de 02.10.2014 (nu de la data de 26.09.2014, cum a solicitat reclamanta), întrucât prin procesul verbal nr. 1 din 25.09.2014 s-a stabilit un termen de plată a sumei de 1100 de lei în termen de 7 zile.
D. urmare, față de considerentele reținute, instanța va admite în parte cererea reclamantei și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la plata penalităților de întârziere aferente debitului, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 02.10.2014 și până la achitarea efectivă a sumei datorate.
Totodată, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul și la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (50 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței de la fila 8 dosar și 100 lei onorariu avocat). Instanța a făcut aplicarea art. 451 alin. 2 NCPC și a redus onorariul avocatului de la suma de 250 lei la suma de 100 de lei, întrucât suma de 250 lei era disproporționată raportat la complexitatea și valoare redusă a cauzei (cerere de valoare redusă, obiectul principal al cererii fiind în valoare de 1100 lei), precum și la activitatea desfășurată de avocat: formularea acțiunii după un model folosit pentru promovarea mai multor acțiuni de același fel pentru aceeași reclamantă, fără a se completa toate rubricile (motivele de drept ale acțiunii fiind precizate doar după ce instanța a solicitat aceasta), apărătorul reclamantei neprezentându-se la termenul din data de 17.03.2015, deși reclamanta a fost citată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. F. L. S.A., cu sediul ales în Suceava, ., județul Suceava, Cod fiscal J_, CUI RO_, cont bancar RO88RZBR_5571, în contradictoriu cu pârâtul P. R., CNP_, domiciliat în ., ., județul N..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1100 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la plata penalităților de întârziere aferente debitului, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 02.10.2014 și până la achitarea efectivă a sumei datorate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Dată în ședința camerei de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
Președinte, Grefier,
Red. A.C./Tehnored. C.D.C./4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1612/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1624/2015.... → |
|---|
