Plângere contravenţională. Sentința nr. 1624/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1624/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1624/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINA CIVILĂ NR. 1624
Ședința publică din data de 18.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. C. Nicușor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.12.2014 de I.P.J. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 9), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, în baza art. 244 C.proc.civ., instanța declară cercetarea judecătorească finalizată.
Instanța, în baza art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 30.12.2014 sub nr. _ (filele 3-5) petentul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 27.12.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 27.12.2014 s-a constatat că la controlul efectuat în trafic în localitatea Cumpărătura, autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ care circula pe traseul Bacău – Suceava, a fost oprit de un agent de poliție care i-a spus că a depășit viteza regulamentară și a circulat cu numerele de înmatriculare murdare. A arătat petentul că a circulat în coloană între alte mașini aproximativ cu aceeași viteză și nu cunoaște motivul pentru care a fost oprit.
În baza procesului-verbal, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei, avertisment, dispunându-se suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. A invocat petentul că agentul constatator nu a făcut o corectă încadrare în drept a faptei, având în vedere că pe acel sector de drum existau mai multe indicatoare de viteză și a observat indicatorul de limitare a vitezei la 70 km/h, moment în care a redus viteza, traficul fiind intens în zonă. A mai arătat că, deși soția sa era bolnavă, s-a adaptat situației din trafic. După întocmirea procesului-verbal, petentul l-a semnat fără să-l citească, întrucât era îngrijorat de starea soției sale.
A mai arătat că nu s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în regim de deplasare, iar înregistrările trebuie să cuprindă data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Astfel procesul verbal este netemeinic întrucât nu cunoaște împrejurarea de a fi circulat cu viteza consemnată în procesul verbal, solicitând în acest sens a fi depuse planșe foto, certificatul de omologare al aparatului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului cu care s-a efectuat măsurătoarea.
A solicitat petentul înlocuirea cu „avertisment”, în baza art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 95 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002. A mai arătat că este pentru prima dată când a fost sancționat contravențional, are doi copii minori în întreținere și lucrează ca și conducător auto în Belgia, iar lipsa permisului ar însemna pierderea locului de muncă.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Ordinul nr. 301/2005 emis de BRML, art. 6 CEDO și Legea nr. 134/2010.
În dovedire petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu martora A. D. N..
În susținere, petentula anexat în copii certificate înscrisuri (filele 8-10).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței nr._ din data de 29.12.2014 (fila 7).
La data de 31.10.2014 intimatul a depus întâmpinare (filele 22-23), prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 27.12.2014 ora 09:37 petentul a fost depistat conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, localitatea Cumpărătura, jud. Suceava, (sector de drum pe care limita maximă de viteză este de 50 km/h) cu viteza de 111 km/h. Abaterea privind nerespectarea regimului legal de viteză a fost constatată cu ajutorul aparatului de măsurare a vitezei tip cinemometru rutier marca Autovision montat pe autospeciala de politie cu nr. de înmatriculare MAI_. După cum rezultă din conținutul procesului verbal abaterea a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, omologat si verificat metrologic, iar agentul constatator a procedat corect la încadrarea faptei din punct de vedere juridic.
În dovedire intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, intimatul a anexat în copii certificate documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat (filele 24-40).
La termenul de judecată din data de 25.02.2015, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a administrat aceste probe. În baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 și art. 341 alin. 2 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înregistrarea video ca mijloc material de probă și administrat-o la același termen de judecată. De asemenea, la termenul din 25.02.2015 instanța a respins proba cu martora A. D. N., ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.12.2014 (fila 8) petentul A. C. Nicușor a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 H.G. nr. 1391/2006 cu 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei și ca măsură complementară i-a fost reținut permisul de conducere al petentului pe o perioadă de 90 de zile iar pentru încălcarea prevederilor art. 99 alin. 1 pct. 16 O.U.G. nr. 195/2002 cu sancțiunea principală a avertismentului.
În fapt, instanța reține că la data de 27.12.2014, orele 09:40 petentul conducea autoturismul marca Volswagen, cu număr de înmatriculare_ pe DN2, în localitatea Cumpărătura, dinspre Bunești spre Suceava, fiind surprins de către aparatul radar montat pe autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare MAI_ cu o viteză de 111 km/h într-o zonă în care limita maximă de viteză admisă era de 50 km/h. De asemenea, s-a mai reținut autoturismul condus de petent avea plăcuța cu numărul de înmatriculare față murdară.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.12.2014 a fost semnat de către petent, la rubrica alte mențiuni fiind consemnate următoarele: nu am.
Instanța mai reține că, din buletinul de verificare metrologică nr._ (fila 39) rezultă că aparatul radar Autovision cu cameră video, montat pe autospeciala Dacia L. cu numărul de înmatriculare MAI_ a fost verificat la data de 01.04.2014, rezultatul fiind „admis” și valabil pe o perioadă de 1 an. Din atestatul de nr._/17.10.2012 (fila 40) reiese că agentul G. M. S. este autorizat să opereze aparate radar Autovision.
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că petentul a formulat o . critici privind data înscrisă în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește criticile aduse procesului-verbal contestat, respectiv neindicarea exactă a sectorului de drum și a limitei maxime de viteză admise pe acel sector, instanța reține că pentru respectarea dreptului la apărare al contravenientului este esențială, pe de o parte efectuarea unei scurte descrieri a faptei în concret, astfel încât să fie reținute informațiile esențiale cu privire la faptă, iar pe de altă parte identificarea legală a acesteia prin trimiterea făcută de către agentul constatator la textul de lege care o incriminează. În cadrul procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.12.2014 agentul constatator a indicat faptul că prezumtiva contravenție a fost constatată pe DN2, în localitatea Cumpărătura, iar la descrierea faptei a indicat că petentul a fost surprins cu viteza de 111 km/h pe un sector de drum cu limita maximă de viteză 50 km/h. Astfel, instanța apreciază că agentul constatator a individualizat locul săvârșirii contravenției și limita maximă permisă pe acel sector.
Mai mult decât atât, chiar în situația în care aspectele contestate de către petent ar fi prevăzute sub sancțiunea nulității, instanța constată că legea contravențională nu sancționează cu nulitatea expresă neindicarea exactă a locului săvârșirii contravenției sau a condițiilor în care s-a constatat contravenția, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una virtuală, supusă condițiilor stabilite în art. 175 C.proc.civ., prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 175 C.proc.civ., nulitatea virtuală este acea nulitate condiționată de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămarea cauzată trebuind a fi dovedită de către petent.
Din analiza motivelor invocate, instanța constată că petentul nu a făcut nicio dovadă în sensul că lipsa mențiunilor privind zona exactă a săvârșirii prezumtivei contravenții îl vatămă în vreun fel sau că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, condiție esențială pentru aplicarea art. 175 C.proc.civ. De asemenea, vătămarea nu este amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancțiune contravențională și nu o vătămare, în sensul art. 175 C.proc.civ., care să fie de natură să atragă anularea procesului-verbal. Vătămarea trebuie să afecteze drepturile procesuale ale petentului, și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, petentul nu a făcut dovada faptului că datele astfel înscrise i-ar fi afectat într-un fel sau altul drepturile sale procedurale, acesta având posibilitatea de a face plângere contravențională la instanța de judecată în termenul legal.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului A. C. Nicușor a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
De asemenea, permisul de conducere a fost reținut în mod corect pe o perioadă de 90 zile, având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, având posibilitatea de a constata și sancționa unele fapte ce contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. În acest sens, procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și două puncte penalizare aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat ex propriis sensibus, dovadă fiind și înregistrarea video atașată la dosar.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Mai mult decât atât, trebuie reținut faptul că în cauza A. c. României contravenția nu a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, procesul-verbal fiind încheiat în lipsă. În situația de fapt dedusă judecății contravenția a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate (fila 24). În acest context, instanța apreciază că nu poate reține susținerile petentului privind aplicabilitatea cauzei A. contra României, dat fiind diferența esențială între cele două situații de fapt.
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Instanța constată că petentul A. C. Nicușor nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 27.12.2014, reținându-se că în data de 27.12.2014, orele 09:40 petentul conducea autoturismul marca Volswagen, cu număr de înmatriculare_ pe DN2, în localitatea Cumpărătura, dinspre Bunești spre Suceava, fiind surprins de către aparatul radar montat pe autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare MAI_ cu o viteză de 111 km/h într-o zonă în care limita maximă de viteză admisă era de 50 km/h. De asemenea, s-a mai reținut autoturismul condus de petent avea plăcuța cu numărul de înmatriculare față murdară.
În prealabil, instanța va acorda putere probatorie atât fotografiilor depuse la dosarul cauzei (filele 34-35), în temeiul art. 341 alin. 2 C.proc.civ., care prevede că sunt mijloace materiale de probă și fotografiile, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii sau a bunelor moravuri, cât și înregistrării video (fila 24), în temeiul art. 266 C.proc.civ., potrivit căruia înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Instanța reține că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a prezumtivei contravenții, din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare, condus de către petent, a fost surprins cu viteza de 111 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr._ din data de 01.04.2014 (fila 39) și a atestatului operatorului radar nr. nr._ din data de 17.10.2012 (fila 40).
Din înregistrarea video administrată la termenul din 25.02.2015 rezultă că prezumtiva contravenție s-a produs la data de 27.12.2014, autoturismul petentului atingând viteza de 111 km/h la ora 09:37:51.
Instanța va înlătura susținerea petentului referitoare la limita maximă pe respectivul sector de drum, având în vedere faptul că din cuprinsul înregistrării video rezultă cu exactitate că la momentul 09:37:36 autoturismul condus de agentul constatator a intrat în zona cu limitare de 50 km/h, astfel cum se poate observa pe partea dreaptă a drumului. Din aceeași înregistrare se poate observa în aceeași secundă autoturismul condus de petent angajat în depășire, la o distanță relativ redusă de autoturismul poliției, aflându-se sub incidența limitării de 50 km/h.
Instanța nu poate reține nici apărarea petentului potrivit căreia traficul era aglomerat iar mașina sa era încadrată de alte mașini, toate rulând cu aceeași viteză. Din cuprinsul înregistrării se poate observa că, într-adevăr, traficul la acel moment era congestionat, însă autoturismul condus de petent se afla într-o depășire, depășind în mod vizibil vitezele atinse de restul autoturismelor surprinse pe înregistrare.
Susținerea petentului în sensul că aparatul radar poate da o eroare, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată. Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1.4 din NML 021-05, după destinația utilizării lor, cinemometrele se pot clasifica în cinemometre destinate a fi utilizate numai în regim staționar, care pot fi instalate atât pe autovehicule de patrulare, cât și în exteriorul acestora, pe teren, pe un amplasament special amenajat, și cinemometre destinate a fi utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.
Din analiza buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 01.04.2014 (fila 39), instanța reține că aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_ este un cinemometru destinat a fi utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.
De asemenea, instanța reține că, deși în art. 3 din NML 021-05 se stabilește că în cazul aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) se aplică anumite marje de toleranță, aceste marje sunt avute în vedere de către Biroul Român de Metrologie Legală în momentul în care verifică aparatul radar, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 cu art. 5 din NML 021-05. Din momentul în care Biroul Român de Metrologie Legală își dă avizul afirmativ prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, aparatelor radar nu li se mai aplică nicio toleranță.
Mai mult, instanța reține că regulile de utilizare ale aparatelor radar sunt prevăzute de către art. 4 din NML 021-05 - aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), și nu de art. 3, iar printre aceste reguli nu este prevăzută vreo toleranță a aparatului radar. Astfel, potrivit art. 4.3 din NML 021-05, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Instanța va înlătura și apărarea petentului privind faptul că, potrivit înregistrării, nu era focalizat niciun autoturism iar autoturismul său se afla în frânare, rulând cu viteza de 47 km/h. Se poate observa din cuprinsul înregistrării că la momentul 09:37:52 aparatul radar a focalizat pe autoturismul petentului, surprinzând viteza de 111 km/h. instanța nu înțelege de unde a tras concluzia petentul că T indica 94 km/h, aspect ce nu reiese din înregistrare. De asemenea, ar fi absurd ca instanța să rețină apărarea petentului, potrivit căreia ar fi rulat cu 47 km/h, dat fiind faptul că, astfel cum a precizat și el prin cererea sa, majoritatea autoturismelor rulau cu aceeași viteză (47-58 km/h, după cum rezultă din înregistrare) iar autoturismul petentului era angajat în depășire, având deci o viteză superioară autoturismelor depășite.
Instanța va înlătura apărarea potrivit căreia litera T, înscrisă pe înregistrarea video, ar reprezenta „test”. Din documentul intitulat „interpretare imagini captate de sistemul radar Autovision” înaintată de intimat la data de 10.03.2015, instanța reține că litera T reprezintă valoarea vitezei de deplasare, în km/h, a autovehiculului țintă care este măsurată de aparatul radar (target). Mai mult decât atât, chiar pentru petent pare clar acest aspect, întrucât la începutul răspunsului la întâmpinare (fila 44) a arătat că înțelege că litera T = țintă. În ceea ce privește litera L, aceasta este valoarea maximă atinsă de autoturismul țintă, valoare ce rămâne blocată, nu mai variază, după atingerea sa.
Nu în ultimul rând, instanța constată că pentru soluționarea prezentei cauze nu este necesară aprobarea de model a aparatului radar. Aceste aspecte nu afectează legalitatea sau temeinicia procesului verbal întrucât certificatul de aprobare model este un document ce permite importul și comercializarea aparatului radar, nicidecum nu se referă la veridicitatea măsurătorilor făcute cu acesta, relevant în sensul corectitudinii măsurătorilor efectuate fiind buletinul de verificare metrologică, document depus la dosar de intimată și care probează instalarea și funcționarea corectă a aparatului radar. Perioada de valabilitate a aprobării de model reprezintă perioada în care producătorul/importatorul fabrică/importă și comercializează mijloace le de măsurare care dețin aprobarea de model respectivă. Termenul de valabilitate al unei aprobări de model nu mai are relevanță pentru mijloacele de măsurare aflate în utilizare, dacă acestea au fost introduse pe piață și puse în funcțiune conform prevederilor legale. Aceste mijloace de măsurare își mențin calitatea de mijloace de măsurare legale, dacă sunt supuse și corespund controlului metrologic legal prin modalitățile de control aplicabile, printre care figurează și verificarea metrologică periodică. Or, valabilitatea efectuării controlului metrologic periodic a fost făcută de către intimat prin depunerea buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 01.04.2014 (fila 39).
A mai susținut petentul prin cererea sa că soția sa avea dureri de cap și stări de vomă. Pe lângă faptul că nu a făcut nicio dovadă în acest sens, instanța apreciază că problemele medicale ale unui membru de familie nu pot fi calificate drept caz de forță majoră, nefiind de natură a-l exonera pe contravenient.
Cu privire la contravenția de circulare cu plăcuțele de înmatriculare față murdare, prevăzută de dispozițiile art. 99 alin. 1 pct. 16 O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că petentul nu a înțeles să invoce nicio apărare care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, ce se impune cu forță superioară. Mai mult decât atât, din cuprinsul înregistrării se poate observa foarte clar că plăcuțele de înmatriculare din față sunt acoperite în totalitate de murdărie (la 09:37:51), iar doar cele din spate sunt curate.
În prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.12.2014,deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 121 alin. 1 H.G. nr. 1391/2006 se referă la obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Sancțiunea pentru această contravenție este cea prevăzută de art. 102 alin 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002, respectiv: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. d O.U.G. nr. 195/2002, pentru clasa a IV-a de sancțiuni se vor aplica de la 9 la 20 puncte-amendă.
Potrivit art. 99 alin. 1 pct. 16 O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheață sau zăpadă de natură a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit. a O.U.G. nr. 195/2002, pentru clasa I de sancțiuni se aplică 2 sau 3 puncte amendă.
Art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.12.2014 petentului A. C. Nicușor i s-au aplicat 9 puncte amendă în cuantum de 810 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile pentru contravenția privind depășirea limitei de viteză și sancțiunea principală a avertismentului, pentru contravenția privind circularea cu plăcuțele de înmatriculare murdare (fila 8). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită pentru contravenția privitoare la nerespectarea regimului de viteză (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Instanța va respinge și solicitarea petentului de a i se înlătura măsura reținerii permisului, constatând că această măsură este una legală și necesară, tocmai pentru a îl ajuta pe petent să conștientizeze gravitatea faptei sale și să evite pe viitor situațiile asemănătoare. Prin urmare, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 61 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea sancțiunii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. Mai mult decât atât, instanța constată că agentul de poliție i-a aplicat petentului sancțiunea minimă prevăzută de lege. În acest context, instanța constată că este necesară păstrarea sancțiunilor aplicate pentru a-l ajuta pe acesta să înțeleagă gravitatea faptelor sale și să evite pe viitor crearea unor situații similare pe fondul vitezei excesive.
Dinamica accidentelor rutiere semnalate la nivelul județului Suceava în perioada ianuarie-iunie 2014, relevă faptul că una din principalele cauze generatoare de accidente rutiere grave este viteza excesivă și neadaptată, care a condus la 38 accidente soldate cu decesul a 10 persoane, potrivit unui comunicat al IPJ Suceava din data de 12.08.2014.
A mai susținut petentul faptul că este angajat, iar carnetul de conducere îi este necesar în vederea desfășurării activității. Cu toate acestea, instanța constată că petentul nu a făcut dovada în acest sens, motiv pentru care instanța nu poate lua în considerare aceste aspecte.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de câtre petentul A. C. Nicușor în contradictoriu cu IPJ Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. C. NICUȘOR CNP_, domiciliat în municipiul Bacău, ..106, ., jud. Bacău, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.12.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2015.
Președinte,Grefier,
Red. G.A.N./
Tehnored: G.B./
30.03.2015/, 5 ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1602/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1629/2015.... → |
|---|
