Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1781/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1781/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1781/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1781
Ședința camerei de consiliu din data de 26 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: H. E. D.
Grefier: V. C. P.
Pe rol, judecarea cererii având ca obiect „cerere de valoare redusă”, formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul Pușcasu M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 3), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, în temeiul art. 131 coroborat cu art. 1027 Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară a cercetării procesului la o lună.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri și, constatând probatoriul epuizat și cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 23.12.2014, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul P. M. C., a solicitat instanței pe calea cererii de valoare redusă, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 358,41 lei reprezentând debit principal, 57.46 lei reprezentând dobânzi legale și 794, 4 lei reprezentând taxa de reziliere în conformitate cu clauzele contractuale. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 de lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România și debitor s-a încheiat un contract de prestare servicii de telecomunicații integrate, în baza căruia Compania Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emitând facturile JAF_/16.03.2012, JAF_/16.02.2012, JAF_/16.01.2012, facturi care însă nu au fost achitate integral de către debitor. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități conform contractului, până la debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale. De asemenea, reclamanta a arătat că a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, negăsind înțelegere din partea pârâtului. Pentru considerentele prezentate mai sus, reclamanta a formulat prezenta cerere.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1025 și următoarele din NCPC, art. 969 și urm., ar. 1073 și art. 1084 Vechiul Cod Civil, Titlul VI, Capitolul I privind Cesiunea de Creanță – Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru (f.8).
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.9-118).
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a prezenta un punct de vedere față de cererea reclamantei.
Instanța a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 358,41 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între . și pârâtul P. M. C. s-a încheiat la data de 20.08.2011 contractul de furnizare servicii de telecomunicații integrate nr._ (filele 20-105). În acest sens, reclamanta s-a obligat la prestarea serviciilor de comunicații electronice integrate, astfel cum rezultă din informațiile despre pachetul Orange din contract iar în contrapartidă pârâta s-a obligat la plata contravalorii abonamentului aferent fiecărei luni în maxim 14 zile de la emiterea facturii, potrivit art. 5 pct. 2 din contract.
În temeiul prevederilor contractuale menționate, au fost emise o . facturi de către reclamantă, respectiv JAF_/16.03.2012, JAF_/16.02.2012, JAF_/16.01.2012. (filele 16-19).
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de cesiune, instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În acest context, contractul de cesiune, fiind încheiat după data de 01.10.2011, intră sub incidența cod civil din 2009 (în continuare C.Civ.).
Potrivit art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În plus, conform alin. 2 din același articol, înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Textul legal enunțat prevede o condiție clară pentru ca instituția cesiunii de creanță să își producă efecte, și anume comunicarea către debitor a cesiunii, informarea acestuia. Dovada informării debitorului însă trebuie să se facă prin prezentarea notificării cesiunii, care se completează cu dovada confirmării de primire.
De asemenea, art. 1579 teza a II-a C.civ. prevede că cesiunea este opozabilă debitorului din momentul comunicării acesteia.
În acest context, instanța reține că publicitatea cesiunii, pentru opozabilitate atât față de terți, cât și față de debitorul cedat, se poate face în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Astfel, pentru ca cesiunile de creanță să fie opozabile debitorului și ca cesionarii să poată solicita acestuia executarea obligației, este necesar ca debitorul să fie notificat în scris cu privire la operațiunea intervenită sau să fi acceptat cesiunea în condițiile legii. Numai după îndeplinirea cerințelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului și nu mai poate face plata decât în mâinile cedentului.
Înscrierea în arhiva electronică asigură opozabilitatea față de terți, având importanță mai ales în cazul cesionarilor succesivi ai aceleiași creanțe în raport cu care are ca efect crearea unei ordini de prioritate între cesionari, în pofida existenței unei sau unor notificări sau acceptări din partea debitorului cedat. Această înscriere în arhivă poate să producă efecte de opozabilitate în toate cazurile de cesiune de creanță față de terți, dar nu este suficientă pentru realizarea opozabilității față de debitorul cedat, în cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea, astfel cum prevede textul legal amintit anterior.
Simplul extras din Arhiva de Garanții nu poate avea ca efect considerarea cesiunii de creanță ca fiind opozabilă debitoarei, în măsura în care nu există nicio dovadă cu privire la emiterea sau comunicarea efectivă a unei notificări către debitoare.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că cesiunea de creanță nu îi este opozabilă debitorului. D. urmare, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța nu le va acorda, având în vedere că acțiunea a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în mun. București, ., nr. 10A, sector 2, București, în contradictoriu cu pârâtul P. M.-C., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava ca neîntemeiată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2015.
Președinte, Grefier,
Red. H.D.E.
Tehn. V.C.P.
4 ex12.05.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1744/2015. Judecătoria SUCEAVA | Cereri. Sentința nr. 3778/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
