Pretenţii. Sentința nr. 3756/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3756/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3756/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3756
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul D. N. în contradictoriu cu pârâta . Group SA București, intervenient forțat fiind P. R. M..
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.09.2014, sub nr. de dosar_, reclamantul D. N., a chemat în judecată pe pârâta . Group S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.912,47 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul proprietate personală marca Toyota Yaris, cu numărul de înmatriculare_, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 03.07.2014, în jurul orelor 19:30, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate având numărul de înmatriculare_, pe DE 85 din direcția Fălticeni – Suceava, iar în fața sa circula autoturismul marca Mitsubishi, cu numărul de înmatriculare_, aparținând Asociației UJCC Suceava, condus de P. R. M., parbrizul mașinii a fost avariat prin impactul cu un corp dur, antrenat de roțile autovehiculului care circula în fața sa, respectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
A arătat reclamantul faptul că își susține afirmația prin aceea că în momentul impactului, în fața sa circula autoturismul cu nr._, era în afara localității, iar în apropiere nu a remarcat existența vreunui alt autovehicul. Imediat a făcut semn cu farurile și l-a claxonat pe conducătorul auto de la autoturismul care circula în fața sa, acesta a oprit pe partea dreaptă și în prezența altor două persoane care se aflau în autoturismul respectiv i-a explicat despre evenimentul produs, acesta și-a însușit producerea evenimentului, motivând că probabil o piatră adusă de apă pe drum, căci anterior a plouat și carosabilul era umed, a fost antrenată de roată și astfel a lovit parbrizul care s-a crăpat. I-a explicat că este asigurat RCA la . polița de asigurare ./22/P22/HI, nr._, eliberată de . Group SA și au stabilit să se prezinte a doua zi dimineața pentru constatare amiabilă.
Așa cum au convenit, a doua zi, 04.07.2014, la orele 9,00, reclamantul a arătat că s-a întâlnit la sediul societății de asigurări O. din Suceava cu P. M. R., unde în urma constatărilor făcute de către un agent de asigurări, a fost constituit dosarul de daună nr._ din 04.07.2014, fiind întocmit documentul de introducere în reparație a autovehiculului. Cu adresa eliberată de către societatea de asigurări s-a prezentat la . Suceava, unitate de reparații agreată de . parbrizului avariat, mașina fiind lăsată pentru efectuarea reparației. După circa o săptămână a fost anunțat de un salariat al . Suceava că Societatea de asigurări nu a aprobat dosarul de daună, iar cu adresa D_ din 08.07.2014 primită la data de 11.07.2014, . Group SA i-a comunicat că dosarul de daună_, pentru autovehiculul Toyota cu nr._, care a suferit o avarie la data de 04.07.2014, în urma „analizei fotografiilor autoturismelor implicate, avariile produse, precum și a dinamicii accidentului, s-a concluzionat faptul că nu există o legătură de cauzalitate între avariile prezente și cele două autoturisme implicate în eveniment”, menționând că despăgubirile se pot stabili doar pe cale judecătorească.
A mai arătat reclamantul faptul că a convenit cu . Suceava să execute înlocuirea parbrizului, obligându-se să achite el contravaloarea reparației întrucât avea nevoie de autoturism. I s-a eliberat Factura nr._ din 21.07.2014, a achitat suma de 2.912,47 lei reprezentând contravaloarea manoperei și a materialelor folosite pentru executarea lucrării de înlocuire a parbrizului și i s-a eliberat autoturismul din auto service. În continuare, s-a adresa cu o reclamație la Autoritatea de supraveghere fiscală, Sectorul asigurări, care la data de 11.08.2014 a confirmat primirea, iar cu adresa nr. SA-DPA_/_/2014, i s-a comunicat că în conformitate cu prevederile art. 45 al. 3 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă produce prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194-196 și 451 – 453 Cod procedură civilă, art. 2199, art. 2200, art. 2207, art. 2223 pct. 1, art. 2224 pct. 2 și art. 2226 din Codul civil și dispozițiile legii nr. 136/1995.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar în copii conforme cu originalul, următoarele documente: Polița de asigurare a autoturismului_, care a produs paguba; Document intrare reparație – Notă de constatare eliberată de O. V. Insurance Group la data de 04.07.2014; Proces verbal recepție/constatare daune întocmit de .; Adresa O. Viena Insurance Group din 04.07.2014, prin care a fost încunoștințat că societatea de asigurări va desfășura investigații privind producerea accidentului; adresa O. Viena Insurance Group din 08.07.2014, către .; Calculația efectuată de .; Factura nr._ din 21.07.2014 și dovada plății pentru înlocuirea parbrizului avariat; Permisul de conducere al reclamantului și Certificat de înmatriculare al autovehiculului avariat; permisul de conducere al conducătorului auto implicat în evenimentul rutier și Certificatul de înmatriculare al autoturismului_ ; Polița de asigurare RCA a autoturismului avariat, cu nr. de înmatriculare_ ; adresa O. Viena Insurance Group, prin care reclamantul a fost informat că Societatea de asigurare nu avizează favorabil cererea de despăgubire; Reclamația adresată ASF – Comisia de supraveghere a asigurărilor și răspunsul primit; Tabel nominal cu martorii care erau de față în momentul producerii evenimentului rutier (filele 7-23).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 209 lei (fila 24).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficienței cadrului procesual ales, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că urmare a evenimentului rutier produs la data de 04.07.2014, în care a fost implicat auto Toyota înmatriculat sub nr._ s-a deschis dosarul de daună_.
A învederat pârâta faptul că, așa cum se poate observa din constatul amiabil nu reies circumstanțele producerii evenimentului, iar pentru descrierea exactă a împrejurărilor producerii acestui eveniment cei doi conducători ar fi trebuit să se prezinte la organele de poliție în vederea încheierii unui proces verbal în care ar fi urmat să fie stabilite cauzele și împrejurările evenimentului. Cauza descrisă de către cei doi șoferi implicați în eveniment nu se regăsește ca și împrejurare în constatul amiabil, astfel că această cauză/împrejurare se constată numai de către organele de poliție, stabilind totodată și culpa fiecărei persoane implicate în eveniment. Motivat de aspectele precizate, cu ocazia instrumentării dosarului de daună, . a concluzionat că despăgubirea nu poate fi acordată, urmare a faptului că dinamica producerii evenimentului în condițiile descrise de persoanele implicate în eveniment nu se confirmă.
În subsidiar, pârâta a arătat că, în cazul în care se va aprecia că evenimentul s-a produs în circumstanțele descrise de către cei doi conducători auto, să se aibă în vedere dispozițiile art. 28 alin. 2 din Normele precizate, potrivit căruia „În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului” și care ar fi aplicabile în prezenta cauză având în vedere faptul că evenimentul nu a fost constatat de către organele de poliție, aceasta fiind singura autoritate competentă să constate partea de culpă ce revine fiecărei persoane implicată în eveniment.
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În dovedire, pârâta a depus în copie conformă cu originalul, dosarul de daună (filele 34-59).
La data de 08.12.2014, reclamantul a formulat în conformitate cu prevederile art. 201, alin. 2 din Codul de procedură civilă, răspuns la întâmpinarea pârâtei, prin care a arătat în ce privește excepția insuficienței cadrului procesual ales, invocată de pârâtă, faptul că solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 42 și 44 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare, urmând să plătească despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat și ca urmare nu se impune ca acțiunea să fie formulată și împotriva asiguratului, atât timp cât acesta are o asigurare RCA valabilă la data accidentului, iar Asiguratorul conform clauzelor din polița de asigurare și art. 49-58 din Legea 136/1995 este obligat să plătească daunele produse de autoturismul asigurat.
Reclamantul a arătat faptul că apreciază că cei doi conducători auto au respectat prevederile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind utilizarea formularului de Constatare amiabilă de accident, s-au prezentat în termenul legal la societatea de asigurare și au completat formularul de constatare amiabilă în condițiile în care în accidentul auto au fost implicate două vehicule și în urma acestuia au rezultat doar pagube materiale.
Mai mult, a arătat reclamantul că, reprezentantul pârâtei care a întocmit dosarul a avut posibilitatea să solicite orice precizări și, dacă aprecia că sunt de clarificat și alte aspecte, avea posibilitatea să solicite probe suplimentare, inclusiv solicitarea ca cei doi conducători auto să se prezinte la organul de poliție pentru constatare, însă din moment ce nu a făcut-o, apreciază că datele prezentate au fost lămuritoare. În plus, existența parbrizului spart a fost constatată de un reprezentant al pârâtei prin fotografiile efectuate cât și întocmirea documentului de introducere în reparație a vehiculului la ..
La termenul de judecată din data de 13.02.2015, instanța a introdus în cauză în calitate de intervenient forțat pe numitul P. R. M..
La termenul din 03.04.2015, instanța a respins excepția insuficienței cadrului procesual ales, motivat de faptul că s-a completat cadrul procesual cu intervenientul P. R. M., care a fost de față la acel termen de judecată și a faptului că dispozițiile legale din Legea nr. 136/1995 prevăd un cadru procesual legal.
La data de 30.04.2015, intervenientul forțat P. R. M., a formulat precizări, prin care a arătat că nu se consideră vinovat, întrucât circula cu viteza legală, aproximativ 80 km/oră, în afara localității și la un moment dat au apărut în stradă câteva pietre și aluviuni aduse de apă și probabil una dintre pietre a fost antrenată de roțile mașinii pe care o conducea și a lovit parbrizul mașinii care circula din spate. Întrucât nu au fost victime, s-a înțeles cu domnul D. N. și în ziua următoare s-au prezentat la Societatea de asigurări O., unde era asigurat RCA, s-a făcut constatarea și pentru înlocuirea parbrizului s-a stabilit să se prezinte cu mașina la Toyota Suceava. Având în vedere că pentru autoturismul_, pe care îl conducea și care a provocat paguba, exista o răspundere civilă valabilă, răspunderea revine asiguratorului, respectiv Societății de asigurare O..
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar la solicitarea reclamantului, a fost audiat în calitate de martor numitul C. V. (fila 81).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 03.07.2014 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculul marca Toyota (cu numărul de înmatriculare_ ) condus de către reclamantul D. N. și autovehiculul marca Mitsubishi (cu numărul de înmatriculare_ ) condus de intervenientul P. R. M..
Potrivit formularului „Constatare amiabilă de accident” (fila 36) și declarației date de reclamant la asigurător (filele 38-40), în data de 03.07.2015, reclamantul se deplasa la volanul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ dinspre Fălticeni spre Suceava; în fața sa, se deplasa intervenientul P. R. M. la volanul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ . În zona localității Cumpărătura, o piatră a fost proiectată de roțile autovehiculului condus de intervenient în parbrizul autovehiculului condus de către reclamant. Întrucât parbrizul s-a crăpat, reclamantul l-a claxonat pe intervenient, cei doi semnând formularul de constatare amiabilă a evenimentului.
În considerarea faptului că vehiculul condus de către intervenient era asigurat RCA la O. V. Insurance Group, societatea pârâtă, în data de 04.07.2014 reclamantul s-a adresat acesteia în vederea reparării prejudiciului suferit la data de 03.07.2014. În consecință, a fost format dosarul de daună nr._ (filele 34-59).
În chiar data de 04.07.2014, reclamantul a fost notificat cu privire la faptul că asifgurătorul urma să procedeze la efectuarea de investigații în conformitate cu art. 36 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (fila 44).
În nota de fundamentare din 07.07.2014 s-a consemnat „lipsă contact material – piatră proiectată în parbriz”, dosarul urmând a fi respins de la plată în conformitate cu art. 45/3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (fila 35).
În consecință, prin adresa nr. D_ din 08.07.2014, reclamantul a fost înștiințat că asigurătorul a concluzionat în sensul că nu există o legătură de cauzalitate între avariile prezente la cele două autoturisme implicate în eveniment, astfel încât cererea de despăgubire nu poate fi soluționată în mod favorabil (filele 19 și 34).
Cu toate acestea, reclamantul reclamantul a înlocuit parbrizul la S.C. Revlaco Motors S.R.L. și a achitat contravaloarea reparației. La fila 15 se regăsesc factura nr._ din 21.07.2014 emisă de unitatea service pentru suma de 2.912,47 lei (purtând mențiunea faptului că produsele și serviciile prestate sunt aferente dosarului de daună_) și dovada achitării de către reclamant a contravalorii produselor și serviciilor.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, (..) și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 54 din același act normativ, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
De asemenea, potrivit art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995 (…), în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.
Unul dintre cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească este acela prevăzut de art. 45 punctul 3 din Ordinul CSA 14/2011, în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse. Acesta este și motivul invocat de către pârâtă pentru respingerea cererii de despăgubire formulată de către reclamant în dosarul de daună nr._ (filele 19 și 34).
Analiza sistematică a dispozițiilor legale anterior enunțate impune concluzia confom căreia asigurătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri numai dacă și în măsura dovediriirăspunderii civile a asiguratului pentru prejudiciile cauzate unor terțe persoane.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1349 din codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din interpretarea articolului 1357 din Codul civil pot fi deduse condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția în săvârșirea faptei ilicite.
În cauza dedusă judecății se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite de către intervenientul P. R. M., aspect ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Chiar intervenientul prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 30.04.2015 a recunsocut că o piatră antrenată de roțile autovehiculului pe care îl conducea a lovit și a fisurat parbrizul autoturismului condus de către reclamant, care circula în urma sa. Cu privire la aceste aspecte, intervenientul a declarat că nu are nici un dubiu, fiind convins de realitatea faptelor (fila 78).
Și martorul C. V., ascultat la termenul de judecată din data de 19.06.2015, a declarat că se afla în mașina condusă de intervenient, la data evenimentului, iar la ieșirea din localitatea Cumpărătura, toate persoanle prezente în cele două autovehicule au ajuns la concluzia că obiectul proiectat în parbrizul autovehiculului condus de reclamant a fost o piatră proiectată de roțile mașinii conduse de către intervenient (fila 81).
În ceea ce privește precizările intervenientului în sensul că nu se consideră vinovat, întrucât circula cu viteza legală (aprximativ 80 km/h), instanța reține că nu sunt date în cauză elemenete din care să rezulte lipsa vinovăției acestuia. Însuși intervenientul recunoaște că la un moment dat au apărut în stradă câteva pietre și aluviuni și că probabil una dintre pietre a fost antrenată de roțile mașinii pe care o conducea și a lovit parbrizul mașinii din spate.
Prejudiciul cauzat reclamantului reieșind cu certitudine din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (reclamantul a plătit 2.912,47 lei pentru înlocuirea parbrizului), instanța amintește că, potrivit dispozițiilor art. 1357 alin. 2 Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Potrivit art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Potrivit art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Contrar susținerilor pârâtei din întâmpinare, față de circumstanțele producerii evenimentului rutier, cei doi conducători auto nu aveau obligația să se prezinte la organele de poliție care ar fi urmat să încheie un proces-verbal în care să fie consemnate cauzele și împrejurările evenimentului.
Art. 79 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 exceptează de la obligația prezentării la unitatea de poliție competentă pe conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii.
De asemenea nu sunt justificate nici susținerile pârâtei în sensul că organele de poliție sunt singura autoritate competentă să constatae partea de culpă ce revine fiecărei persoane implicate în accident.
Neîntemeiate sunt și apărările pârâtei în sensul că dinamica producerii evenimentului în condițiile descrise de cei doi conducători auto nu se confirmă. Astfel, în timp ce probele administrate confirmă susținerile reclamantului, implicit situația descrisă de cei doi conducători auto în constatarea amiabilă de accident, pârâta nu a făcut nici măcar o precizare concretă referitoare la motivele pentru care a înțeles să considere că dinamica producerii evenimentului, astfel cum a fost descrisă de cei doi șoferi, nu se confirmă.
Formale sunt și apărările pârâtei prin care solicită instanței să constate culpa comună în producerea accidentului. Pe lângă enunțarea conținutului art. 28 alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011 și susținerile în sensul că organele de poliție sunt singura autoritate competentă să constatae partea de culpă ce revine fiecărei persoane implicate în accident, pârâta nu a indicat nici un moment un element concret din care să rezulte în ce ar consta culpa reclamantului.
Astfel, în timp ce această solicitare ar putea fi calificată ca o mărturisire spontană din care rezultă că pârâta admite existența culpei cu privire la acela care conducea autovehiculul asigurat, ea nu este însoțită de nicio argumentație sau de vreo solicitare de probe care să tindă la stabilirea unei culpe și a reclamantului. Or, art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă impun aceluia care face o susținere în cursul procesului să o probeze.
Astfel, în timp ce probele administrate în cauză nu relevă o culpă a reclamantului, apărările pârâtei cu privire la acest aspect sunt nejustificate și prin prisma faptului că, în cursul instrumentării dosarului de daună, asigurătorul nu a ridicat niciodată problema unei eventuale culpe comue și nici pe aceea a unei eventuale despăgubiri parțiale.
În consecință, sunt date în cauză condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe acela care a condus autovehiculul asigurat la societatea pârâtului și care prin fapta sa a produs reclamantului un prejudiciu evaluat la 2.912,47 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.912,47 lei, cu titlu de despăgubiri.
În considerarea dispozițiilor art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 209 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. N. CNP-_ domiciliat în municipiul Suceava, .. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. Insurance Group S.A. C.U.I. –_ cu sediul în București, .. 51C, sector 1 și cu citarea intervenientului P. R. M. domiciliat în Suceava, ., ., .> Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.912,47 lei, cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 209 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/17.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3709/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3762/2015.... → |
|---|
