Pretenţii. Sentința nr. 3709/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3709/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3709/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3709
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. M. L.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. Reasigurare Astra S.A. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul G. M..
Dosarul s-a judecat în ședința publică din data de 11 iunie 2015, când instanța a reținut cauza spre soluționare și din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 2015, apoi pentru astăzi, 9 iulie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31 iulie 2013, sub nr._, reclamanta S. de A. – Reasigurare ASTRA S.A. – Sucursala Suceava, a chemat în judecată pe pârâtul G. M. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6512 lei cu titlu de despăgubiri civile, la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 15 iunie 2010, a avut loc un eveniment rutier produs din culpa exclusivă a pârâtului, culpă stabilită de organele abilitate de lege. Prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Fălticeni la data de 16 noiembrie 2012 în dosarul nr._, sentință definitivă prin respingerea recursului, pârâtul din prezenta cauză a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ", faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat", faptă prevăzută de art. 86 alin. 2 din același act normativ.
Astfel, a precizat reclamanta că pârâtul, la data de 15.06.2010, a condus autovehiculul marca VW TRANSPORTER, cu nr. de înmatriculare_ după ce a consumat băuturi alcoolice, a virat brusc stânga pe un drum comunal, intrând în coliziune cu autovehiculul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de D. D. C., auto care era deja angajat în depășirea autoturismului condus de G. M..
Întrucât autovehiculul condus de persoana vinovată de producerea pagubei, în speță pârâtul, deținea asigurare obligatorie de RCA încheiată la societatea A. Reasigurare Astra S.A. Suceava (nr._, cu valabilitate de la 16.02.2010 la 15.08.2010), a achitat persoanei păgubite, D. D. C., suma de 6.512 lei. Această sumă urmează să o recupereze de la pârâtul G. M., vinovat în exclusivitate de producerea prejudiciului a cărui reparație o cere, în conformitate cu dispozițiile art. 58 lit. b din Legea nr. 136/1995, pârâtul care a săvârșit și infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală", precum și infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat", faptă prevăzută de art. 86 alin. 2 din același act normativ.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că vinovăția exclusivă a pârâtului în producerea prejudiciului a fost stabilită de organele abilitate de lege printr-o sentință penală definitivă care are autoritate de lucru judecat, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune în regres.
Reclamanta a mai precizat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, fiind dată culpa exclusivă a pârâtului care, pe fondul stării de ebrietate, a încălcat în mod grav legislația în vigoare stabilită în sarcina conducătorilor auto, împiedicând și circulația celorlalți participanți la trafic. Prin urmare, legătura de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtului și prejudiciu este certă, întrucât evenimentul nu s-ar fi produs dacă situația de fapt nu ar fi fost cea amintită. Mai mult, dacă pârâtul nu ar fi comis și infracțiunile prevăzute de art. 87 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, atunci nu exista situația recuperării despăgubirii de la acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 și următoarele din Codul Civil și ale art. 58 lit. b din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.
În susținere, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 5-36).
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 430,60 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei, iar sub un al doilea aspect respingerea cererii pentru prescrierea dreptului material la acțiune (având în vedere data la care s-a produs prejudiciul -15.06.2010 și data la care s-a solicitat repararea acestuia-31.07.2013), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată pentru următoarele motive:
Prin sentința penală nr. 278/16.11.2012 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i anulat și dreptul de a conduce, fapte prev. și ped. de art. 86 al. 2 și art. 87 al. l din O.U.G 195/2002.
Prin aceeași sentință penală de condamnare s-a reținut săvârșirea celor două infracțiuni pe un alt sector de drum decât cel unde s-a comis incidentul rutier, nefiind condamnat pentru conducerea pe D.J.208 așa cum a reținut reclamanta din prezenta cauză când a înțeles să despăgubească pe persoana asigurată, respectiv numitul D. D. C..
De asemenea, pârâtul a arătat că vinovăția în producerea accidentului din data de 15.06.2010 nu a fost stabilită prin sentința penală de care se prevalează reclamanta, fiind stabilită săvârșirea de către el a celor două infracțiuni care nu au legătură de cauzalitate cu avarierea autoturismului numitului D. C., care s-a izbit cu intenție în partea din spate a autoturismului său ce staționa pe malul apei (drum închis circulației publice). Ba mai mult, cererea pentru acordarea pretinselor daune formulată de către persoana asigurată a fost respinsă de către instanța de judecată.
A mai solicitat pârâtul a se observa că nici în dispozitivul sentinței penale mai sus - menționate și nici în considerentele acesteia nu se reține producerea accidentului rutier pentru care reclamanta solicită obligarea sa la repararea prejudiciului cauzat, astfel încât nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 998-999 din vechiul cod civil aplicabil în speță.
Mai mult, nu se poate considera ca fiind întrunite cumulativ aceste condiții prevăzute de lege pentru a se antrena o astfel de răspundere în sarcina sa, cât timp prin hotărârea de care se prevalează reclamanta nu a fost obligat în vreun fel față de aceasta.
În drept, au fost invocate disp. art. 204 Cod civil.
Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2014, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare și a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză fiind depus la filele 105-121 dosar. De asemenea, s-a dispus atașarea spre consultare a dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
Analizând, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, instanța constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul general de prescripție de 3 ani, întrucât prezenta acțiune este una în regres, grefată pe răspunderea civilă delictuală.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de prescripție, instanța constată că, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Astfel, dreptul la acțiunea în regres împotriva persoanei vinovate se naște la data efectuării plății despăgubirii. În cauza de față, plata către persoana păgubită, D. D. C. (proprietar al autovehiculului_ ), s-a efectuat la 25.05.2012 (f. 9 ds.), dată la care s-a născut dreptul la acțiune și a început să curgă și termenul de prescripție, termen care se împlinește la data de 25.05.2015. Cum acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul G. M. a fost înaintată judecătoriei la data de 23.07.2013 (f. 37), instanța constată că aceasta a fost formulată în interiorul termenului de prescripție, excepția invocată prin întâmpinare fiind, așadar, neîntemeiată.
Ca urmare, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15 iunie 2010, în jurul orei 20.00, conducătorii auto G. M. (pârâtul din prezenta cauză, care avea o alcoolemie de 1,85gr.%0 și permisul de conducere suspendat) și numitul D. D. C. se deplasau pe DJ 208 spre orașul Dolhasca (după o altercație verbală avută într-un bar), unul în spatele celuilalt, primul la volanul autoutilitarei marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ iar al doilea la volanul autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare_ .
Ajunși aproape de intersecția dintre DJ 208 și un drum comunal neamenajat pentru circulația rutieră, situat în partea stângă a drumului județean, conducătorul autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare_ s-a angajat în depășirea autoutilitarei VW Transporter. În același timp, conducătorul autoutilitarei VW Transporter, pârâtul G. M., a efectuat o manevră bruscă de virare la stânga, pentru a se înscrie pe drumul comunal pietruit, neamenajat pentru circulația rutieră. Observând manevra conducătorului autoutilitarei, conducătorul auto VW Passat, numitul D. D. C., a încercat evitarea impactului tot prin virare la stânga, însă nu a putut evita contactul, între cele două autoturisme producându-se un impact frontalo – dorsal.
Urmare a evenimentului rutier, autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_ a suferit avarii pe partea din față, la următoarele elemente: înveliș bară protecție față cu senzori, întăritură bară față, grilă bară față superioară completă, far complet dreapta, far complet stânga, proiector far stânga, emblemă față, capotă față, radiator AC, senzor parcare nichelat, electroventil răcire mic, priză aer pe masca față, bandou bară față stânga și dreapta, radiator filtru aer, suport bară stânga și dreapta, spoiler inferior bară față, grilă proiector stânga și dreapta, suport bară față pe aripa stângă și dreaptă, grilă inferioară bară față.
Dinamica producerii accidentului, astfel cum a fost prezentată anterior, rezultă din coroborarea raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar R. N. (f. 105-121) cu înscrisurile de la dosar – sentința penală nr. 278/16.11.2012 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în ds. nr._, definitivă prin decizia penală nr. 53 din 18.01.2013 a Curții de Apel Suceava și dosarul de daună SV1010DA001113 (f. 7-36).
La data producerii accidentului, respectiv 15.06.2010, pentru autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_, condus de pârât, era încheiată poliță de asigurare RCA nr._ valabilă până la 15.08.2010, asigurător fiind societatea reclamantă S.C. A. Reasigurare Astra S.A. (f. 23 ds.). Ca atare, la data de 25.05.2012, după instrumentarea dosarului de daune, societatea de asigurare a achitat persoanei păgubite - conducătorul auto D. D. C., cu titlu de despăgubire, suma de 6512 lei (f. 9 ds.).
În speță, pârâtul a invocat faptul că vinovăția sa în producerea accidentului din data de 15.06.2010 nu a fost dovedită și nici stabilită prin sentința penală de care se prevalează reclamanta, hotărârea stabilind doar săvârșirea de către el a celor două infracțiuni care nu au legătură de cauzalitate cu avarierea autoturismului numitului D. C.. În plus, cererea pentru acordarea pretinselor daune formulată de către persoana asigurată a fost respinsă de către instanța de judecată.
Instanța urmează însă a înlătura apărările formulate de pârât, ca neîntemeiate întrucât, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, între avariile înregistrate de autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_ și dinamica producerii accidentului rutier (declanșat din cauza conduitei la volan a pârâtului) există legătură de cauzalitate, în urma impactului cele două autoturisme înregistrând avariile menționate în autorizațiile de reparație.
Cât privește dispozițiile sentinței penale nr. 278/16.11.2012 pronunțată în ds. nr._, instanța constată că prin această hotărâre Judecătoria Fălticeni a respins, într-adevăr, ca inadmisibilă, acțiunea civilă alăturată celei penale, însă a fost vorba de acțiunea civilă promovată de proprietarul autoturismului avariat, D. D. C., iar temeiul respingerii l-au constituit cu totul alte considerente decât cele care au justificat promovarea acțiunii de față și au avut în vedere strict principiile ce guvernează procesul penal iar nu considerente ținând de temeinicia pretențiilor formulate.
În drept, instanța reține că prezenta cauză are natura unei acțiuni în regres și se întemeiază pe disp. art. 58 lit. b din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, potrivit cărora, „Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei dacă (…) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție”.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că faptele pârâtului, de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și respectiv de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul având permisul de conducere anulat, împrejurări în care a produs accidentul din data de 15.06.2010, reprezintă infracțiuni și sunt prevăzute și pedepsite conform disp. art. 87 alin. 1 și respectiv art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep..
Aceste aspecte au fost reținute, astfel cum s-a menționat anterior și de către P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni (care a întocmit dosarul penal 963/P/2010) și, ulterior, de către instanța de judecată care, prin sentința penală nr. 278/16.11.2012 pronunțată în ds. nr._ (definitivă prin decizia penală nr. 53 din 18.01.2013 a Curții de Apel Suceava), a dispus condamnarea inculpatului G. M. pentru săvârșirea celor două infracțiuni. Instanța reține, de asemenea, și acoperirea prejudiciului de către societatea reclamantă, prin plata sumei de 6.512 lei către proprietarul autoturismului avariat, numitul D. D. C..
În aceste condiții, având în vedere existența poliței de asigurare RCA nr._ încheiată la data de 15.02.2010, precum și aplicabilitatea în cauză a disp. art. 58 lit. b din Legea nr. 136/1995, instanța apreciază că acțiunea în regres a reclamatei pentru recuperarea sumei de 6.512 lei este întemeiată, urmând a o admite și a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6.512 lei reprezentând contravaloare despăgubiri.
Referitor la capătul al doilea de cerere, în temeiul art. 43 C.. comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, instanța va obliga pârâtul și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 6512 lei, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 31.07.2013 și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 453 C.pr.civ, instanța va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 430,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. De asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale și având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația pusă în vedere de către instanță, de a achita suma de 900 lei reprezentând diferență de decont cuvenită d-lui expert tehnic judiciar R. N., instanța îl va obliga și la plata către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Suceava, în contul d-lui expert tehnic judiciar R. N., a sumei de 900 lei reprezentând diferență onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. Reasigurare Astra S.A. Suceava, CUI_, cu sediul în Suceava, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul G. M., CNP -_, domiciliat în satul Budeni, nr. 256, orașul Dolhasca, jud. Suceava.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6512 lei reprezentând despăgubiri precum și la plata dobânzii legale aferentă debitului, calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 31.07.2013 și până la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 430,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată precum și la plata către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Suceava, în contul d-lui expert tehnic judiciar R. N., a sumei de 900 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3758/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3756/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
