Plângere contravenţională. Sentința nr. 3758/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3758/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3758/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3758
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul A. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 31.08.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2014, sub nr. de dosar_, petentul A. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 31.08.2014, eliberat de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 810 lei cu consecința anulării suspendării permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 31.08.2014 a fost amendat cu suma de 810 lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 zile pe motiv că ar fi depășit viteza legală admisă în localitatea Șcheia. Petentul a arătat că în zona în care a fost oprit nu putea rula cu mai mult de 50-60 km la oră, fiind în apropierea „Zidului morții”. Petentul a mai arătat că între agentul care a întocmit procesul verbal de contravenție și cel care a constatat efectiv contravenția nu este identitate de persoană, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal nu se face referire la datele tehnice ale aparatului radar.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul verbal contestat.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit și, implicit, a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 31.08.2014, orele 8:27, petentul a fost sancționat întrucât conducea auto Peugeot cu nr. de înmatriculare AE 977 YE pe DN 17 în localitatea Șcheia cu viteza de 102 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri și un CD cu înregistrarea contravenției.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea petentului și a intimatului, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 31.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și sancțiunea complemetară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile, pentru că acesta a condus, pe DN 17 în localitatea Șcheia, autoturismul Peugeot (…) cu viteza de 102 km/h (+52 km/h peste limita legală).
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 (care prevăd: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare).
Contravenientul a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 - Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile (…) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul a fost sancționat și cu avertisment pentru că nu avea asupra sa documentele autoturismului, această faptă nefiind contestată în cauză.
Procesul verbal a fost semnat de către contravenient iar la rubrica Alte mențiuni s-a consemnat “Nu are de făcut”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 31.08.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Așadar, în cauză, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Instanța reține că petentul a invocat faptul că agentul constatator nu a identificat aparatul radar și că avea obligația de a încheia un proces verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D din H.G. nr. 1391/2006.
Cu privire la această critică, instanța reține următoarele:
Conform art. 181 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 “în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”.
Instanța reține, însă, că art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție, în timp ce art. 17 prevede mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție.
Interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale impune concluzia conform căreia procesul verbal de contravenție, indiferent de suportul pe care este aplicat, de modelul acestuia, trebuie să cuprindă, atât dispozițiile indicate în art. 16, cât și dispozițiile din art. 17 al O.G. nr.2/2001. Diferența între mențiunile de la cele două articole constă în aceea că lipsa unei mențiuni de la art. 17 este sancționată cu o nulitate expresă, prin prisma art. 47 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 175 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în timp ce lipsa unei mențiuni de la art 16 (și care nu este prevăzută și la art. 17) atrage o nulitate relativă, cu un regim juridic distinct.
Pe cale de consecință, încheierea de către agentul constatator a unui model de proces verbal, altul decât cel prevăzut în anexa 1D din H.G. nr. 1391/2006, are efecte asupra legalității procesului verbal doar dacă, prin încheierea în acest mod a procesului verbal, se înregistrează lipsa unor mențiuni din acelea prevăzute la art. 16 sau 17 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând modelul procesului verbal din anexa 1D a H.G. nr. 1391/2006, instanța reține că acesta este cvasi-identic cu modelul procesului verbal întocmit de către agentul constatator.
Totodată, contarar afirmațiilor petentului, indicarea de către agentul constatator a vehiculului pe care este montat cinemometrul (MAI_) este suficientă pentru identificarea mijlocului tehnic.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ din data de 31.08.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține atât rezultatele obținute cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (filele 14-32), cât și constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Instanța reține că prin prisma importanței deosebite pe care dreptul de a conduce o are în viața de zi cu zi sau în exercitarea unei profesii (cauza Malige contra Frantei, hotarârea din 23 septembrie 1998, paragraf 39), sancționarea contravențională a petentului poate fi asimilată unei acuzații în materie penală prin prisma naturii și gravității sancțiunilor aplicate, amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului acestuia de a conduce pentru 90 de zile.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitatea de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, temeinicia acestuia nu mai poate subzista fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită în favoarea celui împotriva căruia s-a formulat o acuzație în materie penală.
Instanța va admite plângerea contravențională, dând eficiență unui principiu corelativ prezumției de nevinovăție, respectiv principiului in dubio pro reo, în sensul că dacă probele administrate nu susțin cu certitudine vinovăția petentului, instanța are obligația de a valorifica îndoiala ce rezultă din probe în favoarea petentului.
Astfel, instanța reține că, deși descrierea de către agentul constatator a faptei reținute în sarcina petentului este suficientă pentru susținerea legalității procesului-verbal contestat, aceasta este insuficientă pentru a justica temeinicia procesului-verbal și, implict, sancționarea petentului.
Petentul a negat faptul că ar fi condus cu viteza menționată în procesul-verbal.
Din analiza înregistrării video depusă la dosarul cauzei de către intimat (fila 44), instanța reține că aparatul radar indică viteza de 102 km/h pentru o perioadă de 2 secunde, 08:21:49 – 08:21:50. În tot acest interval, imediat în raza de acțiune a aparatului radar este un autovehicul gri care se deplasează în același sens ca și autovehiculul condus de petent (care se află mult mai spate), adică în sens opus aceluia în care se deplasează autovehiculul pe care este montat cinemometrul.
Deja spre finalul momentului 08:21:50, aparatul radar indică viteza de 101 km/h pentru ca apoi să nu mai indice nicio viteză pentru autovehiculele ce se deplasează din sens invers.
Mai mult, în tot intervalul în care aparatul radar indicaă viteza de 102 km/h, apare nu doar autovehiculul gri care se deplasează la o distanță considerabilă în fața autovehiculului petentului, ci, imediat în spatele acestuia poate fi observat încă un autovehicul ce se deplasează în același sens.
Așadar, în intervalul de două secunde în care aparatul radar a înregistrat viteza de 102 km/h, autovehiculul condus de petent nu apare niciodată singur, ci între alte două autovehicule situate la distanțe diferite (acela care circulă în față la o distanță vădit mai mare decât acela care se deplasează în urma petentului).
Prin urmare, în condițiile în care în înregistrarea video (și în fotografia de la fila 44 – singura în care este relevată viteza de 102 km/h) apar mai multe autovehicule, instanța apreciază că nu se poate determina cu certitudine care conducător auto nu a respectat regulile privitoare la viteza legală.
Față de cele expuse mai sus, instanța consideră că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.08.2014. Având în vedere că probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la faptul că, în data de 31.08.2014, ora 08:21, petentul a condus, pe DN 17 în localitatea Șcheia, autoturismul Peugeot (…) cu viteza de 102 km/h, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăția acestuia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.
În consecință, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 31.08.2014, întocmit de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul A. V., CNP_, domiciliat în Gura Humorului, .. 8, jud. Suceava împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 31.08.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 31.08.2014, întocmit de intimat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/05.10.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 3778/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 3709/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
