Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2200/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2200/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 2200/2015
Dosar nr._ - cerere valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2200
Ședința camerei de consiliu din data de 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: F. A.
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „cerere valoare redusă” formulată de reclamanta E ON E. România S.A.București în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015 redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 28 aprilie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 29.10.2014, reclamanta E.ON E. România a chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l oblige pe acesta la plata sumei de 631,01 lei, reprezentând contravaloarea facturii neîncasate de energie electrică consumată, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,04%/zi în cuantum de 135,21 lei pentru neplata la termen a facturilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în calitate de furnizor de energie electrică a furnizat pârâtului în calitate de consumator energie electrică la locul de consum pe care acesta l-a specificat, însă pârâtul nu s-a conformat obligației de a plăti energia electrică consumată, în valoare de 631,01 lei pentru care au fost calculate penalități de întârziere în valoare de 135,21 lei.
A mai arătat că a încercat soluționarea în mod amiabil a prezentului litigiu, însă pârâtul nu a înțeles să achite debitul restant.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În drept a invocat dispoz. art. 1025 – 1032 N.C. .
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri ( filele 7 – 28 dosar ) .
Cererea a fost legal timbrată fiind depusă taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei (f.8).
Pârâtul legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de acțiunea formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 631,01 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între reclamanta E ON E. România S.A. Târgu M. și pârâtul B. V. s-a încheiat la data de 04.04.2004 contractul nr._ 1, având ca obiect prestarea serviciului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici pe durată nedeterminată. În acest sens, reclamanta s-a obligat la furnizarea de energie electrică la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice către pârât, astfel cum rezultă din art. 1 și art. 6 lit. a din contract iar în contrapartidă pârâtul s-a obligat la plata serviciilor furnizate integral și la termen, potrivit art. 7 lit. c din contract. De asemenea, art. 11 prevede că achitarea facturilor trebuie să se efectueze în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii. Potrivit art. 11 lit. a contract, în caz de depășire a scadenței se poate percepe penalități pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul prevederilor contractuale menționate, în perioada iunie 2011 – septembrie 2013 au fost emise o . facturi de către reclamantă.
În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 1864 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul încheierii contractului de prestări servicii, având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar art. 102 prevede contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Instanța mai precizează că, potrivit art. 4 C.. dedusă judecății prin prisma art. 6 C.civ., contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._ 1, din data de 04.04.2004 are caracter comercial.
Potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
De asemenea, dispozițiile art. 1073 C.civ. prevăd dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
Instanța reține că între cele două părți s-a încheiat un contract de prestări servicii, contract însușit de ambele părți prin semnătură. Pe cale de consecință, părțile s-au obligat la îndeplinirea sarcinilor ce rezultă din contract: reclamanta la furnizarea serviciilor de energie electrică și pârâta la plata facturilor emise în temeiul acestui contract. În acest sens, au fost emise facturi în sumă totală de 631,01 lei, toate fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin contractul și facturile emise), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtului. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății, a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Sub aspectul cuantumului sumei la care poate fi obligat pârâta, instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada pretenției sale. Astfel, cu facturile fiscale depuse la dosar reclamanta a probat în totalitate debitul principal în cuantum de 631,01 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate. De asemenea, creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei rezultă neîndoielnic din contract, constă în plata unei sume de bani determinate și este scadentă prin raportare la art. 11 din contract.
Având în vedere aceste considerente și faptul că pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului, instanța va admite capătul principal de cerere, urmând a o obliga pe pârâtul la plata sumei de 631,01 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada iunie 2011 - septembrie 2013.
Totodată, conform art. 120 alin. 1 și alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Ca urmare, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 135,21 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru debitul principal.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru, instanța urmează a o obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E. E. România SA, CUI RO22043010, înreg sub nr. J_ cu sediul procedural ales în București, Calea Floreasca, nr.39,sect.1 în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, domiciliat în localitatea Dărmănești, ., județul Suceava și București, ., nr.8, sect.3.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 631,01 lei, reprezentând contravaloare facturi din perioada iunie 2011 - septembrie 2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 135,21 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru debitul principal.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.04.2015.
Președinte,Grefier,
A.A./A.F. 4 exp.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1921/2015. Judecătoria... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1966/2015.... → |
|---|
