Contestaţie la executare. Sentința nr. 1921/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1921/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1921/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 1921
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. L. M.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea M. D. în contradictoriu cu intimatul Cabinetul I. de Avocatură D. M..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la datele de 12 martie 2015, 19 martie 2015, 26 martie 2015, apoi pentru astăzi, 2 aprilie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.12.2013 sub nr._, contestatoarea M. D., în contradictoriu cu intimatul Cabinetul I. de Avocatură D. M., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 148/2009 de către executorul judecătoresc învestit cu executarea silită a debitului.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a fost informată la data de 27.11.2013 că i s-a instituit poprire asupra tuturor sumelor de bani pe care ar trebui să le primească de la UDUR și S.C. ECOLACT CO S.R.L. până la concurența sumei de 159.764,3 lei, la insistența creditorului C. I. de Avocatură D. M..
Pe cale de excepție, aceasta a invocat excepția perimării și excepția prescrierii dreptului la acțiune, pentru următoarele considerente:
Cererea creditorului ce formează obiectul dosarului nr. 148/2009 în cadrul căruia s-a solicitat executarea silită mobiliară și imobiliară, a apreciat contestatoarea că este perimată de drept deoarece, de la data ultimului act de executare efectuat în dosarul de executare nr.148/2009 al B.EJ. C. M.G. Sarmis, respectiv somația din 11.04.2012, au trecut mai mult de 12 luni. În aceste condiții creditorul nu mai este titularul unei creanțe aptă de a fi executată silit pentru că titlul executor este reprezentat de un contract de asistență juridică din 21.09.1997, iar executarea silită declanșată în temeiul acestuia în 2009 este perimată de drept.
A precizat contestatoarea că, în cauză, titlul executor pe care se întemeiază dosarul execuțional nr. 148/2009 este reprezentat de contractul de asistență juridică din 21.09.1997 prin care a fost obligată, în solidar, la plata sumei de 159.764,3 lei către C. I. de Avocatură D. M.. Executarea silită a acestui titlu executor a fost cerută de creditor la 19.05.2009 în dosarul de executare nr.148/2009 al B.EJ. C. Sarmis din a cărui examinare rezultă că ultimul act de executare efectuat îl reprezintă comunicarea somației din 11.04.2012.
Din coroborarea disp. art. 405 alin. 1 și 2 C.pr.civ. cu aspectele de fapt la care s-a făcut referire anterior, rezultă că prescripția dreptului creditorului de a cere executarea silită a titlului executor a început să curgă la 31.05.2006 și s-a împlinit la 31.05.2009, fără ca în acest interval de timp executarea să fi fost săvârșită, astfel că, pe cale de consecință, titlu executoriu și-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripție, potrivit art.405 alin.3 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, contestatoarea a arătat că, deși actul începător de executare este prevăzut de art. 4052 alin. 1 C.pr.civ., printre cauzele de întrerupere a cursului prescripției, cererea de executare silită formulată de reclamantă la 11.05..2009 nu a produs un astfel de efect pentru că s-a perimat de drept în cond. art. 389 alin. 1 din același cod, ca urmare a trecerii unui termen mai mare de 12 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare, efectuat în speță la 11.04.2012, or, potrivit art. 4052 alin. 3, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare s-a perimat.
Ca atare, contestatoarea a subliniat faptul că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a contractului de asistență juridică din 21.09.1997, pe care se întemeiază calitatea invocată de creditor, se împlinise la data când organul execuțional a trimis o adresă de poprire, iar ca urmare a pierderii puterii executorii a titlului, creditorul nu mai justifică interes în executarea silită.
Pe cale de consecință, cum titlul executor ce-i conferea titularului calitatea de creditor și-a pierdut puterea executorie ca urmare a neexecutării ei înăuntrul termenului de prescripție, a solicitat contestatoarea desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosar nr. 148/2009.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a contractului de asistență juridică nr.29 din 21.09.1997.
Astfel, aceasta a arătat că, din contractul de asistență juridică lipsește una din clauzele esențiale, necesare contractului de asistență juridică: identificarea prin contract a subiectelor raportului juridic obligațional care constituie una din condițiile de validitate ale actului juridic, respectiv în cuprinsul contractului trebuie precizate atributele de identificare ale părților: nume, prenume, domiciliu (în cazul contractanților persoane fizice); denumire, sediu și forma juridică (în cazul contractanților persoane juridice).
De asemenea, se cer precizate datele de identitate și calitatea reprezentanților partenerilor contractuali, ori de câte ori aceștia (contractanții) dau împuternicire de reprezentare a lor la perfectarea contractului altor subiecți de drept.
În acest context, contestatoarea a solicitat a se observa că acestui contract de asistență juridică îi lipsește una din condițiile de validitate ale contractului: menționarea sediului și a datelor de identificare ale creditorului, ceea ce duce la sancționarea acestui act cu nulitatea absolută conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat.
Totodată, contestatoarea a invocat excepția neexecutării obligațiilor de către creditor asumate prin contractul de asistență juridică nr. 29 din data de 21.09.1997.
Astfel, a arătat că, la data de 21.09.1997, între ea și CIA D. M. s-a semnat un contract de asistență juridică pentru un onorariu de 5 milioane lei vechi contra serviciilor de asistență juridică ce le-ar fi prestat în favoarea societății la care erau asociați, S.C. IRINEST ..L. împotriva căreia s-a deschis procedura insolvenței începând cu anul 2007. La data respectivă, societatea sa avea un litigiu privind dreptul de proprietate pentru un imobil situat în mun. G. însă nici atunci și nici acum nu a reușit să intre în posesia acelui imobil dobândit prin adjudecare ca urmare a unei licitații organizate pentru vânzarea imobilului. Din cauza faptului că vânzătorul imobilului adjudecat în favoarea sa a refuzat predarea bunului, a fost nevoită să își angajeze un avocat pentru a intra pe cale legală în posesia imobilului cumpărat.
Într-adevăr, dl. avocat D. M. a efectuat o acțiune pe calea ordonanței președințiale prin care a încercat să obțină evacuarea deținătorului bunului, însă acțiunea sa a fost fără succes pentru că, în fapt, nu a reușit să intre în posesia imobilului deși l-a plătit. Pentru serviciile prestate, acesta a fost plătit la semnarea contractului.
Ca motiv de nulitate, contestatoarea a înțeles a invoca lipsa consimțământului cu privire la plata sumei de 50.000 USD reprezentând contravaloare onorariu arătând că la semnarea acestui contract de vânzare cumpărare nu și-a dat niciodată acordul cu privire la plata unui asemenea onorariu, contravaloarea onorariului acceptată fiind suma de 500 lei vechi. Suma de 50.000 USD specificată de pârât nu reprezenta nici în anul 1997 o sumă modică, ci avea o valoare foarte mare și în situația în care se accepta acest onorariu în contract trebuiau să se specifice termenele de plată și situațiile în care se plătea acest onorariu. În plus, pentru a avea astfel de pretenții, pârâtul trebuia să dovedească faptul că a prestat niște servicii de natură juridică proporționale cu valoarea solicitată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399, 401 Cod procedură civilă, Legea 51/2003.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar o . înscrisuri ( f. 10-18).
Cererea a fost legal timbrată, taxa judiciară de timbru fiind în cuantum de 2000 lei.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, obligarea contestatoarei la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea credință a prezentei contestații, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Preliminar motivării, intimatul a precizat că acțiunea le-a fost comunicată în data de 30.12.2013, astfel încât nu a mai putut lua legătura cu BIEJ C. M.G. Sarmis pentru a putea depune copii după actele de executare, situație în care excepția perimării va fi motivată in extenso la primirea informațiilor transmise de executorul judecătoresc, urmând a fi completată după ce vor fi în posesia unei copii după dosarul de executare, începând din 11.04.2012, dată la care conform afirmațiilor debitoarei ar fi avut loc ultimul act de executare.
Cu privire la excepția perimării executării silite, intimatul a arătat că executarea silită nu este perimată, actele de executare fiind făcute în considerarea termenelor legale. De asemenea,a subliniat faptul că nici excepția prescrierii dreptului la acțiune nu este dată, solicitând respingerea ei, ca neîntemeiată.
Asupra excepției nulității absolute a contractului de asistență juridică nr. 29/21.11.1997, intimatul a solicitat respingerea și a acestei excepții, niciuna dintre cele două condiții invocate de contestatoare nefiind dată.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri ( f. 29-32 ).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașat, în copie și ds. de executare nr. 148/E/2009 al B. C. M.G. Sarmis (f. 34-109).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 29/21.09.1997, încheiat între intimatul C. I. de Avocatură „Avocat D. M.”, pe de o parte și contestatoarea M. D. și respectiv numitul M. D., pe de altă parte (f. 36 ds.), a fost pornită executarea silită împotriva debitoarei - contestatoare în cadrul dosarului de executare nr. 148/E/2009 al B. C. M.G. Sarmis pentru recuperarea sumei de 50.000 dolari, calculat la data plății, reprezentând onorariu avocat.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 19.05.2009, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ (f. 37).
S-a întocmit, în consecință, procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 05.06.2009 (f. 41) și a fost emisă somația începătoare de executare din aceeași dată prin care contestatoarea a fost somată să achite, în solidar cu M. D., suma de_,3 lei reprezentând debit conform titlului executoriu, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de executare și taxe de timbru (f. 42).
A fost întocmit, de asemenea, procesul - verbal de constatare din 03.12.2009 iar ulterior, în data de 12.08.2010, s-a revenit cu o somație către debitori în vederea achitării debitului și respectiv cu procesul - verbal de constatare din 08.10.2010 privind stabilirea prețului de valorificare a bunurilor imobile proprietatea debitorilor, în vederea urmăririi silite a acestora (f. 62,71 ds.). Au fost emise adrese către Primăria Municipiului Suceava și către BCR în vedere identificării și a stabilirii regimului juridic al bunurilor imobile ale debitorilor la data de 03.01.2011, 28.01.2011 și respectiv 14.02.2011 (f. 73,76,77). La data de 04.04.2012, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă către debitori precum și o nouă adresă către BCR (f. 95,96) iar la 20.09.2012, același executor a întocmit un nou proces – verbal de constatare la domiciliul debitorilor, urmat de o nouă adresă către debitori abia la data de 12.02.2013 (f. 98,99). În data de 01.10.2013, urmare a cererii de stăruință din partea creditorului - înregistrată la 21.02.2013, s-a întocmit adresa de înființare a popririi asupra veniturilor debitorilor provenind din pensii (f. 101, 105). Potrivit înscrisurilor dosarului de executare, creditorul a revenit cu o cerere de stăruință la data de 16.09.2013 (f. 107), fără însă ca executorul judecătoresc să mai întocmească alte acte de executare.
Potrivit art. 399 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Pe calea prezentei contestații la executare, contestatoarea M. D. a invocat, pentru început, excepția perimării executării silite în cadrul ds. de executare nr. 148/2009 al B. C. M.G. Sarmis.
Potrivit art. 389 C.pr.civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Analizând actele de executare silită îndeplinite în cadrul dosarului de executare nr. 148/E/2009 al B. C. M.G. Sarmis și perioadele de timp în care acestea au fost efectuate, se constată că, într-adevăr, în cauză s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 389 alin. 1 C.pr.civ..
Astfel, instanța reține că actele de executare au fost îndeplinite la un interval mai mare de șase luni în următoarele perioade în care s-a desfășurat executarea silită: 03.12.2009 (dată la care executorul judecătoresc a întocmit procesul – verbal de constatare: f. 49) – 12.08.2010 (data emiterii unei noi somații către debitori în vederea achitării debitului: f.62) și 14.02.2011 ( data emiterii adresei către BCR: f. 77) – 04.04.2012 (data emiterii unei noi adrese către debitori: f. 95).
D. urmare, reținând că partea creditoare a lăsat să treacă, la diferite perioade de timp, mai mult de șase luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, instanța urmează a constata că excepția invocată de contestatoare este întemeiată, în speță intervenind perimarea executării silite efectuată în cadrul ds. de executare nr. 148/2009 al B. C. M.G. Sarmis și, pe cale de consecință, va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul acestui dosar.
Examinând, în continuare, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată, de asemenea, de contestatoare, instanța reține că, potrivit art. 405 alin. 1 și 2 C.pr.civ., „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel” iar „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.
În speță, astfel cum rezultă din titlul executoriu contractul de asistență juridică nr. 29/21.09.1997, părțile au stabilit că onorariul perceput pentru serviciile prestate de creditor, în sumă de 50.000 dolari, urmează a fi plătit până cel târziu la data de 31.05.2006 (f. 36 ds.).
D. urmare, instanța constată că termenul pentru exercitarea dreptului intimatului de a cere executarea silită a început să curgă de la 31.05.2006 - data scadenței, urmând a se împlini la data de 31.05.2009.
Potrivit art. 405 ind. 2 alin. 1 C.pr.civ., „Cursul prescripției se întrerupe: pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent” iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Rezultă, așadar, că deși actul începător de executare este prevăzut de art. 405 ind. 2 C.pr.civ. printre cauzele de întrerupere a cursului prescripției, cererea de executare care s-a perimat nu poate avea un asemenea efect. În cauza de față, intimatul Cabinetul I. de Avocatură „D. M.” a depus cererea de executare silită pe rolul executorului judecătoresc la data de 15.05.2009 însă, astfel cum s-a reținut în paragrafele anterioare, în privința executării silite din cadrul ds. de executare nr. 148/2009 al B. C. M.G. Sarmis a intervenit perimarea, ceea ce face ca în cauză să nu opereze întreruperea cursului prescripției.
D. urmare, cum termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 405 alin. 1 C.pr.civ. s-a împlinit la data de 31.05.2009, fără a interveni vreun motiv de întrerupere, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a constata prescris dreptul intimatului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 29/21.09.1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. D., domiciliată în Suceava, ..61 Bis, jud. Suceava prin mandatar Cantorianu R. M., în contradictoriu cu intimatul Cabinetul I. de Avocatură „D. M.”, cu sediul în G., .. 45, ., jud. G..
Admite excepția perimării executării silite.
Constată perimată executarea silită efectuată în cadrul ds. de executare nr. 148/2009 al B. C. M.G. Sarmis.
Anulează actele de executare silită efectuate în cadrul ds. de executare nr. 148/2009 al B. C. M.G. Sarmis.
Admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Constată prescris dreptul de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 29/21.09.1997.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
Președinte,Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1981/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2200/2015. Judecătoria... → |
|---|
