Cereri. Sentința nr. 3893/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3893/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 18-08-2015 în dosarul nr. 3893/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3893
Ședința Camerei de consiliu din data de 18 august 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. C.
Grefier: M. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava
La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamantele H. Doinița și M. R. în contradictoriu cu pârâtul H. C..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă pentru reclamante d-na avocat G. M., pârâtul H. C. asistat de d-na avocat A. L. (apărător ales) și martorii L. M. D. și B. M., lipsă fiind reclamantele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care: instanța constată că prin serviciul registratură s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Postul de Poliție Dumbrăveni.
În baza art. 311 Cod procedură civilă, sub prestare de jurământ, a fost audiat martorul B. M., susținerile acesteia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.
În baza art. 311 Cod procedură civilă, sub prestare de jurământ, a fost audiat martorul L. M. D., susținerile acesteia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.
Avocat G. M. se opune întrebării adresate martorului L. M. D., de către apărătoare pârâtului, referitoare la ajutorul dat de pârât la construcția caselor fiicelor prim reclamantei.
Instanța respinge întrebarea.
Avocat A. L. precizează că adresele comunicate de către Postul de Poliție sunt identice cu cele cu cele de la termenul anterior la fila 15, fiind aceeași adresă cu același număr. Arată că nu s-a răspuns la solicitarea instanței.
Avocat G. M. precizează că procedura penală este cunoscută, datele sunt cele comunicate, dacă ar fi fost date soluții ar fi fost comunicate părților. Depune la dosar, în copie, declarația unei persoane care a fost lovită de către pârât și căreia acestuia i-a plătit despăgubiri și comunică apărătoarei acestuia un exemplar al acesteia.
Avocat A. L. arată că se opune acestui înscris și solicită restituirea acestuia, întrucât nu face obiectul cauzei.
Instanța aduce la cunoștință părților că primește la dosar înscrisul depus, în copie, de către apărătoarea reclamantelor, urmând a se face analiza relevanței acestuia pe fondul cauzei.
Avocat A. L. insistă în cererea de a se reveni cu adresă către Postul de Poliție, având în vedere că la fila 50 și la fila 15 este depus practic același răspuns, din aceeași dată. Au trimis originalul adresei trimise prin fax la termenul anterior.
Avocat G. M. precizează că clientele sale au calitatea de reclamante, interesul este al acestora de a insista în această adresă, nu chiar a pârâtului. Nu crede că organele de poliție, având în vedere că sunt incidente foarte noi din iunie și iulie, pot comunica altceva. Este cunoscut că această procedură este o procedură de urgență, instanța având posibilitatea ca eventual să se informeze telefonic dacă mai sunt alte date decât cele comunicate. Consideră că prezenta cauză este în stare de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază solicitarea de a se reveni cu adresă către Postul de Poliție ca fiind întemeiată.
Avocat A. L. depune la dosar ultima plângere formulată.
Apărătoarea reclamantelor solicită să i se comunice un exemplar al acesteia.
Apărătorul pârâtului arată că nu poate comunica un exemplar. Precizează că este o plângere care a fost făcută recent.
Instanța respinge cererea de a se reveni cu adresă către Postul de Poliție, având în vedere că s-a răspuns la adresa înaintată de către instanță cu privire la datele pe care le au aceștia.
Avocat A. L. învederează instanței că cel de al treilea martor propus se află prezent pe sală, fiind vorba de I. V..
Instanța aduce la cunoștință apărătorului pârâtului faptul că au fost încuviințați câte doi martori pentru fiecare parte.
Avocat A. L. precizează că s-a dorit înlocuirea martorului de astăzi, întrucât pârâtul a aflat despre martora B. M. că a fost influențată și cumpărată de partea adversă și mesajul textual pe care l-a transmis a fost că „am să-l înfund și mai rău”. De aceea pârâtul a adus celălalt martor pentru a încerca înlocuirea.
Întrebată fiind cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului, apărătoarea reclamantelor se opune acestei cereri, având în vedere dispozițiile art. 311 alin. 2, considerând că nu este un motiv întemeiat. Prin întâmpinare s-a propus acest martor, avea posibilitatea la primul termen să propună alt martor și de altfel martora este clar că a fost foarte obiectivă pentru că a relatat lucruri pe care le-au relatat toți ceilalți martori.
D-na procuror C. D. învederează instanței că apreciază că nu se impune audierea martorului în cauză.
Instanța respinge cererea de suplimentare a probatoriului cu încă un martor pentru pârât.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată potrivit art. 392 C.pr.civ., nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța trece la dezbaterea fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. M. solicită admiterea cererii întrucât consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 așa cum a fost modificată. Prin probatoriul administrat în cauză s-a demonstrat că ambele reclamante, dar în special reclamanta M., viața ei și integritatea fizică și mai ales integritatea psihică este pusă în pericol. Este categoric faptul că Meleciuc este o persoană foarte în vârstă, fiind depuse înscrisuri din care rezultă că este o persoană foarte bolnavă. S-a probat cu martorii audiați în cauză că pârâtul este cel care nu dă posibilitatea fetelor, copiilor ei și nepoatelor să aibă acces în acel domiciliu. Arată că nu crede că aceasta este modalitatea, pentru că a văzut apărarea din întâmpinare, să-și rezolve pretențiile bănești. Nu îl oprește nimeni să rezolve pe cale juridică, așa cum este legal și moral. Martorii, audiați pentru reclamantă în această cauză, au arătat aspecte legate de faptul că într-adevăr ambele reclamante au viața pusă în pericol. Pârâtul s-a gândit să se pună stăpân în totalitate și cenzurează orice intrare în acel domiciliu. Învederează instanței că se poate vedea că și martora acesteia a arătat că M. R. nu are acces la bucătărie, îi închide apa, îi închide televizorul, acte de o violență deosebită, având în vedere mai ales vârsta reclamantei M.. Din înscrisurile aflate la dosar, făcând referire și la adresa de la Poliție, rezultă faptul că există o situație extraordinar de tensionată între părți, situație tensionată care este declanșată de către pârâtul H. C.. Categoric că acesta încearcă să se intimideze pe toate, atât pe M. cât și pe soția lui, pentru a se pune stăpân pe casă. De altfel, deși nu a reușit să probeze, este lucru clar că acum și-a chemat toți membrii familiei lui, frați, surori și locuiesc în acel imobil. În aceste condiții, fiind date dispozițiile din art. 23 din lege, cumulative, solicită admiterea ordinului de protecție și în acest fel, așa cum a solicitat și în scris, solicită evacuarea temporară din locuință a pârâtului, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victime de 500 metri. Precizează că se renunță la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la păstrarea distanței minime determinate față de copiii victimei. Solicită interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență. Se poate observa că martorii audiați au arătat că pârâtul, de o violență și de o lipsă de pudoare deosebită, înțelege să vorbească la telefon, să adreseze apelative dintre cele mai urâte reclamantei H. în curtea casei, când ar trebui să nu facă acest lucru, sau dacă îl face ar putea să îl facă, așa cum ar fi de o minimă decență, în casă. Solicită admiterea cererii, fără cheltuieli de judecată. Susținerile făcute în întâmpinare conform cărora reclamanta a înțeles să preconstituie probe, sunt aberante. Precizează că este vorba de un divorț, a fost introdusă acțiunea de divorț și nu trebuie preconstituite probe pentru că se știe acum procedura divorțului. De altfel, prin acțiunea de divorț s-a solicitat divorțul prin acord. Nu se dorește să se facă nici un fel de tapaj, nici un fel de spectacol. Pur și simplu, reclamanta H., este vorba de mama ei și nu vrea ca aceasta să decedeze înainte de vreme pentru că pârâtul o supune la un asemenea efort. Tot probatoriul administrat duce la concluzia că se impune admiterea solicitărilor reclamantei
Avocat A. L., pentru pârât, solicită respingerea ordinului de protecției, a cererii de emitere a unui ordin de protecție. Solicită să se constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003. Nu există o stare de pericol și, de asemenea, nu este dată urgența. Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, părțile sunt căsătorite de peste 24 de ani. Pârâtul i-a crescut cei doi copii de când erau foarte mici, le-a așezat la casa lor, le-a făcut case, le-a dat mașină, a făcut tot ce a trebuit pentru această familie. Singura nemulțumire care a dus la iscarea acestor discuție a fosta faptul că, deși, a edificat această casă și toate lucrurile din casă sunt ale lui și pe munca lui și în ultimii ani pe munca soției, împreună au făcut, nu neagă nimeni acest lucru, casa este în continuare pe numele mamei unde sunt moștenitori toate surorile care au venit ca martori ale pârâtei și dacă va deceda soacra este evident că toți vor fi moștenitori, va fi o lupă inegală pentru pârât care de atâția ani a muncit la casă și a ridicat-o și acum se trezește și deși se încearcă a se susține că este vorba despre un divorț ascuns, la momentul în care a primit citația cu ordinul de protecție habar nu avea că va urma un divorț. Ideea este că a intuit că ceva se va întâmpla și că se preconstituie probe. Arată că se preconstituie probe nu pentru un divorț amiabil ci pentru a –l scoate din casă. Casa cu terenul sunt ale soacrei, dă divorț, îl scoate din casă, deși o viață a muncit pentru această familie, inclusiv pentru copii care nu sunt ai lui și pe care i-a crescut ca fiind ai lui. Acesta fiind scopul, dacă au existat discuții au pornit de la faptul că se întârzie de ani de zile momentul de a se face aceste acte. În nici un caz, toate discuțiile care au avut loc în contradictoriu și toate sesizările la 112, tocmai în ideea de a se apăra și a-și face o apărare exagerată, pentru că spre deosebire de familia soției lui și a soacrei el nu are pe nimeni acolo, este între străini, între neamurile ei. toți stau în zur acolo și au tăbărât buluc pe el. El este un om singur. Nu a venit nimeni să locuiască în prezent, pur și simplu a venit sora de la București care locuiește la mama lui din Dumbrăveni, acolo unde este casa nepoților mamei sale și au venit tocmai pentru că au aflat că el este târât într-un proces fără să aibă vreo vină. În nici un caz nu au venit să stea. Au venit măcar să-i ofere suport moral fratelui aflat într-o astfel de situație. Solicită să se rețină că din probatoriul administrat în cauză nu s-a creionat și nu rezultă sub nici o formă vreo formă de violență, violența verbală chiar dacă există, se poate observa că nu este vorba de violență verbală față de bătrână sau față de soție. Martorii au spus că vorbește la telefon, acolo are semnal cu G., pe balcon, pentru a putea vorbi cu propria lui nevastă. Discuțiile astea sunt particulare, nu înjură lumea, nu o înjură pe soacră. Cu soacra locuiește în aceeași locuință de peste 15 ani. Ei stau în aceeași casă, a fost armonie. Dintr-o dată tocmai când a fost introdus și divorțul a apărut și problema. Și-a preconstituit probe tocmai în ideea de al evacua de acolo de al scoate din această locuință în care a stat până acum și la care a muncit. Toate lucrurile lui sunt în această locuință. Nu are în altă parte unde să se ducă, nu are altceva și toată munca lui este acolo. El a spus faptul că, din potrivă, la cum se comportă ginerele acum și soția care îl amenință cu moartea, ar fi trebuit să solicite el un ordin de protecție, dar e bărbat și s-a gândit că până la urmă nu îl vor doborî toate neamurile. Nu consumă alcool, conduce autoturismul. Așa cum au arătat martorii pleacă dimineața și vine seara. Se întreabă când face această teroare față de bătrână. B. e toată ziua acasă singură, de dimineață până la 9 seara. Se întreabă când o terorizează așa de tare. Arată că a relatat și martorul reclamantelor că stă într-o cămăruță, iar ea stă într-o cămăruță cu soba ei, deci nici măcar nu are sobă. De frig nu a venit peste dânsa și nu a dat-o afară pe bătrână pentru a sta în casă în cămăruța cu sobă. S-a dus și o perioadă a dormit la fete, iar apoi iarna se duce în G. la soție. Acum pentru a scoate acest om din casă pentru că a fost violent verbal cu soția la telefon este exagerare. Este practica instanței, arată că face referire la dosarul_ unde doar pentru violență verbală s-a respins emiterea unui ordin de protecție. Nu există acte doveditoare sau înscrisuri care să dovedească că există vreo violență nici măcar verbală, dar mai ales fizică, nu s-a depus un certificat medical și nici un martor nu a spus că ar fi fost violentat fizic vreunul. Pur și simplu a fost o discuție mai aprinsă fiecare a simțit nevoia să sune la Poliție, s-a aprins ginerele și l-a bătut pe pârât și a ajuns să i se facă plângere, dar asta nu înseamnă că se impun astfel de măsuri în sensul evacuării lui prin ordin de protecție și să să nu aibă unde locui dacă acolo este toată munca lui. Pentru toate aceste motive și având în vedere aspectele invocate prin întâmpinare și pe larg cu privire la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 23 solicită respingerea cererii.
Apărătoarea reclamantelor, în replică, precizează că a făcut vorbire de agresivitate psihică, nu numai de violență verbală. Arată că a motivat și în ordinul de protecție și în concluziile orale și precizează că nu crede că trebuie să-i dea cu măciuca în cap unui om, poate fi omorât foarte ușor ținându-l într-un stres permanent. Se întreabă ce agresivitate mai mare poate fi decât faptul că fetele nu pot să vină să îi dea medicamente, punându-i viața în pericol, fiind o stare de pericol. B. se încuie și nu poate să aibă acces la apă, la bucătărie, la mâncare. Se întreabă ce s-ar mai vrea, s-ar mai vrea ca o bătrână de 80 de ani să o trântească în poartă. Toate acestea au fost probate de reclamante, nefiind vorba de niște vorbe spuse la mânie. Este în permanență în ultima jumătate de an și nu înțelege, fiind vorba drobului de sare, că ar avea parte acolo. Se întreabă de ce nu a mers la instanță pentru a-și rezolva problema, dacă cineva nu a fost de acord.
Apărătoarea pârâtului arată că au trăit în armonie.
Avocat G. M. arată că nu se rezolvă problema așa, să moară celălalt pentru ca să își facă interesul, existând calea juridică.
Avocat A. L. arată că pârâtul a fost de bun simț și au locuit în această casă împreună, în armonie, nu a făcut presiuni, pentru că trebuiau făcute de acum 15 ani a lăsat de la el, e soția lui, nun sunt copii lui, dar i-a crescut ca pe ai lui, e soacra lui. Au trăit în aceeași casă.
Avocat G. M. arată că realitatea este alta, respectiv pârâtul nu lucrează, pentru că dacă ar fi lucrat ar fi venit aici cu o adeverință, cum este firesc. Îi convine trei – patru luni să se ducă în stațiune în condițiile cele mai bune, prostul lucrează și aduce o grămadă de bani, asta motivează faptul că nu a introdus el acțiunea de divorț, nu a făcut el partaj. Îi convine această situație să-și bată joc de toată lumea.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror C. D., cu privire la reclamanta H. Doinița, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii acesteia, motivată de absența sa repetată din țară și de faptul că actualmente se află în G.. Cu privire la cererea reclamantei M. R., solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, motivat de contribuția pârâtului la construcției casei și de faptul că neînțelegerile din casă nu se circumscriu sferă de violență și de eminență a pericolului reliefate de art. 23 din Legea 217/2003.
Potrivit art. 394 N. C.pr.civ., instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2015, sub nr. de dosar_, reclamantele H. Doinița și M. R. au chemat în judecată pe pârâtul H. C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie emis, în temeiul art. 23 din Legea nr. 217/2003, un ordin de protecție împotriva pârâtului prin care să se dispună:
- Evacuarea temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victime - 500 metri;
- Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii victimei sau față de alte rude ale acesteia;
- Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședință, locul de muncă sau unitatea de învățământ;
- Interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victimele;
- cu cheltuieli de judecată potrivit art. 453 cod procedură civilă.
În motivare, reclamantele au arătat că pârâtul, respectiv soț și ginere, locuiește împreună cu ea, reclamanta H. Doinița, în casa mamei sale, reclamanta M. R., care este proprietara casei.
A mai arătat că pârâtul, pe fondul consumului de alcool, este o persoană extrem de agresivă și le face viața imposibilă, le alungă din casă, iar în perioada în care lipsește îi face viața un calvar mamei sale, în sensul că, deși are 80 de ani, o alungă din casă mereu, îi oprește pompa de apă, îi închide televizorul și îi adresează atât ei cât și mamei sale cuvinte extrem de jignitoare.
Mai arată reclamanta H. Doinița că în luna iunie a făcut un scandal imens și mama sa a trebuit să cheme organele de poliție din . data de 20 iulie 2015 când era și ea acasă . asupra lor a fost vecină cu nebunia și pentru faptul că le-a amenințat că le omoară, a trebuit să sune la 112 și să intervină organele de poliție pentru a nu se întâmpla ireparabilul.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 23 din Lega nr. 217/2003, art. 453 cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantele au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 10 - 17).
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în fața instanței în prezența unui apărător, și a formulat întâmpinare (filele 30 - 33), prin care a solicitat respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecție.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prev. de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, respectiv nu există o stare de pericol și nu este dată urgența.
Mai arată că neînțelegerile care există între părți nu se datorează culpei pârâtului, ci faptului că deși casa despre care se susține că este proprietara soacrei a fost edificată în totalitate prin eforturile sale fizice și financiare, soacra sa refuză să perfecteze actele.
A mai arătat că reclamanta îl amenință cu moartea și provoacă scandaluri fără motiv cu scopul evident de a-l scoate din casă pentru ca soacra sa să dea casa copiilor ei.
Mai susține pârâtul că nu consumă alcool, conduce autoturismul și lucrează toată ziua în construcții.
În dovedire, pârâtul a depus înscrisuri (filele 35 - 37).
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii L. C. (filele 40 - 41), B. E. (filele 42 - 43), B. M. (filele 53 - 54) și L. M. D. (fila 55).
Postul de Poliție Dumbrăveni a depus la data de 06.08.2015 și 13.08.2015 relațiile solicitate de către instanță (filele 26 - 27 și 50 - 51).
La termenul din 18.08.2015 reclamantele au depus în copie un înscris intitulat Declarație (fila 56).
Pârâtul a depus la același termen, din 18.08.2015, plângerea formulată la Poliție (fila 57).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din același act normativ, violența în familie se manifestă sub următoarele forme: violență verbală, violență psihologică, violență fizică, violență sexuală, violență economică, violență socială, violență spirituală.
Potrivit art. 4 lit. b), violența psihologică reprezintă „impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar”, iar potrivit lit. f), violența socială reprezintă „impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar”.
Așa cum rezultă din certificatul de căsătorie (f. 13), reclamanta H. Doinița și pârâtul H. C. sunt căsătoriți începând cu data de 24.06.1991. Așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reclamanta M. R. este mama reclamantei H. Doinița.
Potrivit susținerilor părților și declarațiilor martorilor audiați în cauză, cei doi soți s-au mutat de mai mulți ani împreună cu reclamanta M. R.. De aproximativ 8 ani, reclamanta H. Doinița lucrează în G. și revine în vacanțe la locuința comună.
Pe fondul neînțelegerilor dintre soți, precum și dintre pârât și reclamanta soacra sa, neînțelegeri legate de perfectarea unor acte privind proprietatea gospodăriei în care locuiesc părțile, pârâtul a devenit violent, începând cu luna decembrie a anului 2014, când a închis alimentarea cu apă a locuinței, pentru a nu avea acces reclamanta M. la apă, i-a întrerupt acesteia televizorul și i-a închis accesul la bucătărie. Mai mult decât atât, pârâtul a izbit televizorul de podeaua camerei, exercitând, astfel, acte de violență psihică asupra reclamantelor, în sensul art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003, prin violență demonstrativă asupra obiectelor.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor L. C. (f. 40 - 41), B. E. (f. 42 - 43) și B. M. (f. 53 - 54), în lunile iunie și iulie ale acestui an, pârâtul a amenințat telefonic reclamanta H. Doinița că „îi va tăia capul” și „o va aduce în ladă din G.”, repetându-i, totodată, cuvinte jignitoare și amenințând că va omorî și un frate al reclamantei H. Doinița. Toate aceste discuții telefonice cu soția sa s-au purtat în prezența reclamantei M. R. căreia, având în vedere și comportamentul acestuia față de ea, prin interzicerea accesului în bucătărie, oprirea alimentării cu apă, i s-a născut o stare de teamă, motiv pentru care a plecat și a locuit 3 nopți la o nepoată.
Instanța reține, pe lângă violența verbală și violența psihologică exercitate asupra reclamantelor de către pârât și violența socială la care este supusă reclamanta M. R. de către pârât.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, reclamanta este o persoană în vârstă și suferindă, urmând tratament medicamentos. În aceste condiții, pârâtul a interzis accesul în curtea în care locuiesc părțile a oricăror persoane, chiar și a altei fiice a reclamantei M., care este nevoită să o strige la poartă pentru a-i da medicamente reclamantei pentru câte două - trei zile.
În aceste condiții, instanța reține că pârâtul determină o izolare a reclamantei M. de familie, de comunitate și de prieteni, prin izolarea acesteia în propria locuință.
Art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, instanța, reținând incidența disp. art. 23 din Legea nr. 217/2003, va admite în parte cererea reclamantelor de emitere a unui ordin de protecție și va dispune evacuarea temporară a pârâtului, din locuința situată în ., jud. Suceava, va obliga pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de reclamante și față de locuința acestora, interzicând pârâtului, totodată, orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantele.
În privința duratei măsurilor dispuse prin prezentul ordin de protecție, instanța are în vedere faptul că potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, această durată nu poate depăși 6 (șase) luni. Față de actele de violență verbală, psihologică și socială exercitate de către pârât, instanța apreciază că o durată a măsurilor dispuse de 2 luni este de natură a-l face pe pârât să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să determine schimbarea comportamentului acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de către reclamantele H. Doinița, CNP_, și M. R., CNP_, ambele cu domiciliul ales la Avocat G. M., cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâtul H. C., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava.
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în ., jud. Suceava.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de reclamante.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de locuința reclamantelor situată în ..
Interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantele.
Durata măsurilor dispuse prin prezentul ordin de protecție este de 2 (două) luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției orașului Salcea - Postul de Poliție Dumbrăveni din cadrul I.P.J. Suceava.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Încuviințează în parte onorariu avocat din oficiu desemnat pentru pârât, respectiv pentru avocat M. A., în cuantum de 100 de lei, plata acestui onorariu avocat din oficiu M. A. urmând să fie efectuată din fondurile Ministerului Justiției.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.
Președinte, Grefier
B. CătălinMocanu A.
Red. BC/ teh. M.A.
5 ex. 2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
JUDEȚUL SUCEAVA
mun. Suceava, . nr. 62, cod poștal_
Telefon: 0230-_, Fax . 0230-_
Dosar nr._
CĂTRE
POLIȚIA ORAȘULUI SALCEA
POSTUL DE POLIȚIE DUMBRĂVENI
INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA
Vă comunicăm alăturat sentința civilă nr. 3893 pronunțată la data de 18 august 2015 în dosarul nr. _ al Judecătoriei Suceava având ca obiect „ordin de protecție” formulată de către reclamantele H. Doinița și M. R., ambele cu domiciliul ales la Avocat G. M., cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtul H. C., cu domiciliul în ., jud. Suceava, în vederea punerii acesteia în aplicare.
Președinte, Grefier,
B. C. M. A.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
JUDEȚUL SUCEAVA
mun. Suceava, . nr. 62, cod poștal_
Telefon: 0230-_, Fax . 0230-_
Dosar nr._ din 18.08 2015
Operator date cu caracter personal nr.2956
C Ă T R E
TRIBUNALUL SUCEAVA
Departamentul economico-financiar și administrativ
Vă înaintăm alăturat copia sentinței civile nr. 3893 pronunțată la data de 18.08.2015 în dosarul nr._ prin care s-a încuviințat în parte onorariu avocat din oficiu desemnat pentru pârât, respectiv pentru avocat M. A., în cuantum de 100 de lei, plata acestui onorariu avocat din oficiu M. A. urmând să fie efectuată din fondurile Ministerului Justiției și vă solicităm să procedați în consecință.
Vă mulțumim pentru colaborare.
Președinte, Grefier,
B. C. M. A.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
JUDEȚUL SUCEAVA
mun. Suceava, . nr. 62, cod poștal_
Telefon: 0230-_, Fax . 0230-_
Dosar nr._ din 18.08. 2015
Operator date cu caracter personal nr.2956
CĂTRE
Poliția Salcea
Poliția de Poliție Dumbrăveni
Inspectoratul de Poliție Județean Suceava
Vă comunicăm alăturat extrasul de pe sentința civilă pronunțată la data de 18 august 2015 în dosarul nr. _ al Judecătoriei Suceava având ca obiect „ordin de protecție” formulată de către reclamantele H. Doinița și M. R., ambele cu domiciliul ales la Avocat G. M., cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtul H. C., cu domiciliul în ., jud. Suceava, în vederea punerii acestuia în aplicare:
„Admite în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție.
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în ., jud. Suceava.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de reclamante.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de locuința reclamantelor situată în ., jud. Suceava.
Interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantele.
Durata măsurilor dispuse prin prezentul ordin de protecție este de 2 (două) luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției orașului Salcea - Postul de Poliție Dumbrăveni din cadrul I.P.J. Suceava.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Încuviințează în parte onorariu avocat din oficiu desemnat pentru pârât, respectiv pentru avocat M. A., în cuantum de 100 de lei, plata acestui onorariu avocat din oficiu M. A. urmând să fie efectuată din fondurile Ministerului Justiției.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.”
Pentru conformitate,
Grefier M. A.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
JUDEȚUL SUCEAVA
mun. Suceava, . nr. 62, cod poștal_
Telefon: 0230-_, Fax . 0230-_
Dosar nr._ din 18.08. 2015
Operator date cu caracter personal nr.2956
CĂTRE
Poliția de Poliție Dumbrăveni
Inspectoratul de Poliție Județean Suceava
Vă comunicăm alăturat extrasul de pe sentința civilă pronunțată la data de 18 august 2015 în dosarul nr. _ al Judecătoriei Suceava având ca obiect „ordin de protecție” formulată de către reclamantele H. Doinița și M. R., ambele cu domiciliul ales la Avocat G. M., cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtul H. C., cu domiciliul în ., jud. Suceava, în vederea punerii acestuia în aplicare:
„Admite în parte cererea de emitere a unui ordin de protecție.
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în ., jud. Suceava.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de reclamante.
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 de metri față de locuința reclamantelor situată în ., jud. Suceava.
Interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantele.
Durata măsurilor dispuse prin prezentul ordin de protecție este de 2 (două) luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției orașului Salcea - Postul de Poliție Dumbrăveni din cadrul I.P.J. Suceava.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Încuviințează în parte onorariu avocat din oficiu desemnat pentru pârât, respectiv pentru avocat M. A., în cuantum de 100 de lei, plata acestui onorariu avocat din oficiu M. A. urmând să fie efectuată din fondurile Ministerului Justiției.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.”
Pentru conformitate,
Grefier M. A.
| ← Anulare act. Sentința nr. 4672/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3822/2015.... → |
|---|
