Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5513/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5513/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5513/2015
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 5513
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act juridic formulată de reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâții A. A. și A. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta asistată de avocat P. S. și pârâta A. I. asistată de avocat I. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, se constată competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților durata estimată a cercetării procesului.
Avocat P. S. estimează durata necesară cercetării procesului la o zi.
Avocat I. M. estimează durata necesară cercetării procesului la o zi
Instanța estimează durata necesară cercetării procesului la o zi.
Avocat P. S. arată că reclamanta înțelege să renunțe la judecarea cauzei.
Instanța ia declarație reclamantei susținerile acesteia fiind consemnate în procesul verbal separat atașat la dosar.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de renunțare la judecată.
Avocat P. S. solicită a se lua act de renunțarea la judecată și având în vedere că este primul termen de judecată cu părțile legal citate, solicită să nu fie obligați la cheltuieli de judecată.
Avocat I. M. solicită a se lua act de renunțarea la judecată însă înțelege să solicite cheltuieli de judecată. Într-adevăr acesta este primul termen de judecată cu procedură completă în ședință publică, însă pârâții, după citarea lor, au efectuat cheltuieli sens în care solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015, sub nr. de dosar_, reclamanta B. L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. A. și A. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat Contract Vânzare Cumpărare întocmit la data de 22.09.1996.
În motivare, reclamanta a arătat că în realitate acest înscris ține loc de antecontract de vânzare-cumpărare, acesta nefiind încheiat în formă autentică, fiind un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare, putând fi asimilat cu o promisiune de vânzare. Reclamanta a mai arătat că deși pe acest contract apare o semnătură la rubrica vânzătorului, aceasta nu îi aparține, semnătura martorilor lipsește și suma de 4.000.000 lei nu a fost achitată după cum este consemnat, chiar dacă acesta ar fi fost achitată fiind o sumă derizorie în raport cu valoarea bunului.
În drept au fost invocate prevederile art. 1246 alin. 1 și 1247 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri.
Legal citați pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare pârâții au arătat că, în primul rând legea aplicabilă prezentei acțiuni ar fi Codul civil anterior, fiind vorba despre un contract încheiat la data de 22 septembrie 1996. De asemenea, reclamanta ar susține că nu ar fi semnat actul, depunând un raport de expertiză criminalistică în acest sens, însă în acel raport se arată că nu se poate stabili dacă ea a executat sau nu semnătura, nu că nu ar fi semnătura acesteia. Mai mult, suma de 4.000.000 pe care reclamanta afirmă că nu a primit-o, reprezintă, după cum aceasta arată în dosarul nr._ o arendă cu care s-a înțeles cu pârâții să o primească.
La termenul de astăzi reclamanta a dat declarație în fața instanței prin care a arătat că renunță la judecarea cauzei..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La termenul din data de 20.11.2015 reclamanta a arătat în fața instanței că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată, sens în care instanța a luat o declarație (fila 79).
Potrivit art. 406 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, cererea făcându-se personal sau prin mandatar cu procură specială.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 406 Cod procedură civilă, instanța a luat act de declarația reclamantului.
În ceea ce privește solicitarea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 3 Cod procedură civilă, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
În cauza dedusă judecății, pârâții și-au angajt un avocat, care a redactat întâmpinarea formulată și care a fost prezent la ambele termene de judecată. Observând și dispozițiile art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga reclamanta la plata către pârâții A. A. și A. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat (chitanță – fila 77).
În acest sens, sunt irelevante apărările reclamantei referitoare la faptul că renunțarea s-ar fi făcut la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită. Momentul de care dispozițiile legale leagă posibilitatea pârâtului de a solicita obligarea reclamantului renunțător la plata cheltuielilor de judecată este acela al comunicării cererii de chemare în judecată. În cauză, comunicarea cererii de chemare în judecată s-a dispus la data de 18.05.2015, procedura de comunicare realizându-se la data de 27.05.2015 (filele 51-55) iar renunțarea s-a făcut prin declarația dată în fța instanței la data de 20.11.2015.
În consecință, instanța va constata renunțarea la judecată și va obliga reclamanta să achite pârâților cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 406 Cod procedură civilă, constată că reclamanta B. L., CNP_, a renunțat la judecata cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act juridic formulată în contradictoriu cu pârâții A. A., CNP_ și A. E., CNP_, toți domiciliați în .. Moara, jud. Suceava.
Obligă reclamanta la plata către pârâții A. A. și A. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de recurs depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2015.
Președinte, Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/3.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5488/2015. Judecătoria... | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 5517/2015.... → |
|---|
