Obligaţie de a face. Sentința nr. 1858/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1858/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1858/2015
Dosar nr._ - obl. de a face -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1858
Ședința publică din 31 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. G.
La ordine, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanții B. T. și B. L., în contradictoriu cu pârâta . Salcea.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2015, 17.03.2015, 24.03.2015 și apoi pentru azi, 31 martie 2015.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 07.02.2014, reclamanții B. T. și B. L. au chemat în judecată pârâta S.C. N. E. SRL Salcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la punerea în funcțiune a instalației fotovoltaice achiziționate de ei, conform contractului nr. 14/17.04.2013 și să le pună la dispoziție cartea tehnică a lucrării (care să includă datele și caracteristicile tehnice ale instalației, proiectul acesteia, modul de funcționare și întreținere, perioada de garanție a elementelor componente), procesul verbal de recepție și punere în funcțiune, documentele necesare în vederea eliberării avizului de funcționare de către societatea de distribuție a energiei electrice E-ON Energie SA, să fie obligată pârâta la realizarea lucrărilor de racordare a instalației fotovoltaice la rețeaua municipală de energie electrică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, în data de 17.04.2013 au încheiat cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare, prin care aceasta s-a obligat să monteze și să pună în funcțiune un „Kit fototermosolar 500”, instalație formată din următoarele componente: 68 panouri solare tip macroamorf cu o putere de 125W, boiler cu o capacitate de 500 litri, invertor și automatizare. În plus, vânzătorul s-a obligat să efectueze montajul și punerea în funcțiune a acestor produse, termenul de predare a lucrării fiind 30.04.2013.
A menționat reclamanta că, potrivit prevederilor contractuale, valoarea totală a mărfurilor achiziționate, inclusiv manopera și piesele necesare punerii în funcțiune, a fost stabilită la suma de 12.000 euro.
Reclamanții au susținut că, la momentul încheierii contractului, au achitat pârâtei un avans de 7500 euro, iar pe parcursul executării lucrărilor au mai achitat sumele de 1.000 euro, 1900 lei, 50 euro, respectiv 800 lei (cu plata muncitorilor care au realizat manopera, cu plata serviciilor de transport pentru materialele necesare realizării lucrării, cu plata materialelor puse în operă de către pârâtă).
La momentul semnării contractului, administratorul pârâtei i-a asigurat de faptul că, în maxim 2 săptămâni de la data achitării avansului lucrarea urma să fie finalizată, ei putând folosi aceste echipamente.
Au precizat reclamanții că, abia după o lună de la data achitării avansului, au fost aduse o parte din materialele necesare efectuării acestei lucrări, ocazie cu care echipa de muncitori aparținând pârâtei a demarat lucrările de montaj a kitului achiziționat.
Totodată, reclamanții au arătat că au observat că lucrătorii trimiși nu posedau cunoștințele necesare montării acestor echipamente, situație în care, după mai multe insistențe, au reușit contactarea telefonică a administratorului pârâtei, căruia i-au solicitat punerea la dispoziție a cărții tehnice aparținând sistemului fotovoltaic ce trebuia montat la locuința lor, însoțită de schema de conexiuni necesară integrării acestui echipament în sistemele de încălzire, alimentare cu apă și energie electrică, existente la imobilul lor.
După lungi negocieri, administratorul pârâtei le-a transmis o schiță desenată rudimentar, provenind în mod evident de la o persoană care nu deține nici un fel de specializare tehnică, moment la care au început să aibă serioase dubii cu privire la abilitățile tehnice ale administratorului pârâtei de a finaliza lucrarea.
Au mai susținut reclamanții că, la terminarea lucrărilor de montaj, cu mult peste termenul contractual, la rugămintea administratorului pârâtei, au plătit muncitorii cu sumele de 1000 euro și de 1900 lei și, ulterior acestei operațiuni, trebuia ca pârâta să pună în funcțiune instalația, însă, și de această dată, au fost nevoiți să aștepte mai multe zile, deoarece administratorul pârâtei nu a binevoit să răspundă prompt solicitării lor.
La sosirea administratorului, acesta a constatat că operațiunea de montaj a echipamentelor a fost greșit realizată, fapt pentru care aparatul denumit „invertor” nu funcționa și, în consecință, cu ajutorul unor muncitori aparținând societății la care reclamantul B. T. își desfășoară activitatea, a reușit refacerea conexiunilor panourilor fotovoltaice, însă invertorul tot nu funcționa și, la insistențele lor, după câteva săptămâni, administratorul pârâtei a adus un alt invertor, însă tot ei au trebuit să achite suma de 50 euro reprezentând contravaloarea transportului acestui echipament, deși primul invertor ar fi trebuit schimbat în mod gratuit, ca urmare a garanției acordate acestor produse prin contractul încheiat între pârâtă și ei.
De asemenea, reclamanții au arătat că au constatat că aproape 40 de panouri, din totalul de 68 montate, erau fisurate, ca urmare a montajului defectuos, devenind astfel de neutilizat și, în cursul lunii octombrie 2013, după câteva săptămâni de rugăminți adresate administratorului pârâtei, au fost aduse alte panouri în vederea înlocuirii celor distruse, ei achitând manopera echipei care a venit la fața locului.
Reclamanții au precizat că, cu aceeași ocazie, la domiciliul lor, s-au prezentat doi ingineri de origine italiană, care au montat noul invertor și, deși la terminarea lucrării le-a solicitat să facă punerea în funcțiune a instalației pentru a fi siguri că aceasta funcționează corect, li s-a răspuns că nu se poate face acest lucru deoarece se lăsase întunericul, iar a doua zi, împreună cu șeful de lucrare al pârâtei, au constatat că invertorul a fost greșit instalat de către cei doi specialiști italieni.
După ce au remediat și această problemă, au reușit pornirea instalației, însă, din când în când, funcționarea acesteia înceta, prilej cu care emitea o . semnale de avertizare, astfel că au contactat firma producătoare din Elveția, care le-a pus la dispoziție informațiile necesare schimbării setărilor automatizării instalației pentru ca invertorul să poată funcționa normal.
Efectuând aceste operațiuni, reclamanții au identificat alte deficiențe la lucrarea realizată de pârâtă, respectiv împământarea nu era legată și un senzor de lumină nu era conectat la instalație, astfel că au încercat din nou să-l contacteze pe administratorul pârâtei în vederea remedierii acestor deficiențe, însă acesta nu a mai răspuns apelurilor lor.
De asemenea, reclamanții au precizat că, deși inițial această instalație fotovoltaică trebuia să funcționeze în mod independent față de rețeaua municipală de energie electrică, ca urmare a schimbării invertorului și a modificării schemei de funcționare, acum este nevoie ca instalația să fie conectată la rețeaua metropolitană de energie electrică, caz în care mai trebuie achiziționat un contor electric cu cale dublă, al cărui cost este de aproximativ 500 euro și, prin urmare, pentru a conecta instalația la rețeaua electrică este necesară obținerea unui aviz din partea E ON Energie SA, însă acest aviz nu le poate fi eliberat deoarece societatea emitentă trebuia să analizeze „Cartea tehnică a lucrării”, vizată de către societatea care a furnizat și montat instalația, în speță S.C. N. E. SRL, document care cuprinde datele și caracteristicile tehnice ale echipamentelor montate la domiciliul lor, modul de întreținere și funcționare a acestora.
Cum nici până la această dată pârâta nu le-a comunicat aceste documente, reclamanții se află în situația în care echipamentele achiziționate nu pot fi puse în funcțiune fără avizul E ON Energie, astfel că după aproape 12 luni de la data semnării contractului nr. 14/17.04.2013 dețin o instalație care nu funcționează.
Au mai menționat reclamanții că au sesizat aceste aspecte și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, organism care a dispus sancționarea pârâtei.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1516, 1518, 1527 Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f.8-13).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 159 lei (f.33).
La termenul de judecată din data de 10.06.2014, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională (f.48), prin care a solicitat să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 14/17.04.2013, dat fiind nerespectarea condițiilor contractuale de către cumpărător, să fie obligați cumpărătorii la restituirea bunurilor livrate ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, să se constate că suma achitată, de 7500 euro, ca fiind daune interese, conform art. 4 din contractul menționat.
În motivare, pârâta a arătat că, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 14 din 17.04.2013 încheiat între părți, societatea s-a obligat să vândă mai multe mărfuri ce reprezentau un sistem fotovoltaic complex (din 68 de panouri de 125 W, boiler, invertor și automatizare etc.), contravaloarea acestora fiind de 12.000 euro și, potrivit art. 2, cumpărătorul trebuia să achite cu titlu de avans, 70% din prețul total, adică suma de 8400 euro.
A precizat pârâta că, ulterior achitării acestei sume, societatea se obliga, conform art. 3 din contract, ca, în termen de 60 de zile, să aducă marfa și să predea mărfurile, iar după recepția mărfurilor, conform art. 2, cumpărătorul trebuia să achite și restul de 30% din prețul total, adică suma de 3600 euro.
Având în vedere neîndeplinirea dispozițiilor contractuale de către reclamanți, de a-i achita cu titlu de avans suma de 8400 euro, iar la livrarea mărfurilor diferența până la totalul de_ euro, dat fiind faptul că aceste bunuri au rămas proprietatea sa, conform art. 5 din contract, pârâta a solicitat restituirea lor în aceleași condiții în care au fost livrate și să se constate suma achitată, de 7500 euro, cu titlu de daune interese, conform art, 4 din contract.
Tot la termenul de judecată din data de 10.06.2014, pârâta a depus la dosar cerere de repunere în termen pentru a depune întâmpinare (f.47) și întâmpinare (f.52).
În motivarea cererii de repunere în termen pentru a depune întâmpinare, pârâta a arătat că societatea este administrată de Guadagnini Aldo, cetățean italian cu rezidența în România, iar în perioada 28 martie 2014 – 10 mai 2014 acesta a fost plecat în Italia, astfel că actele de chemare în judecată și procedura pentru a formula un răspuns nu au putut fi efectuate.
Pe de altă parte, pârâta a susținut că biroul de lucru unde se putea primi corespondența este și era în acea perioadă în incinta Shopping City Suceava, de pe Calea Unirii, nr.27B, stand 898, astfel cum reiese și din înscrierea în M.Of. al României partea a IV-a nr. 5632/30.10.2009.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
La data de 11.08.2014, reclamanții au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională (f.63), prin care au invocat excepția netimbrării și anularea cererii reconvenționale, ca netimbrată.
În al doilea rând, reclamanții au solicitat respingerea cererii de repunere în termen în vederea formulării întâmpinării și a cererii reconvenționale și, în consecință, să fie decăzută pârâta din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, fiind incidente disp. art. 208 al.2 și art. 209 al.4 teza I Cod procedură civilă, considerând că apărările pârâtei nu pot fi reținute de instanță, atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada imposibilității formulării întâmpinării în termenul prevăzut de lege.
Pe fond, reclamanții au solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare și prin cererea reconvențională, ca nefondate.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2014, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen, raportat la disp. art. 186 al.2 Cod procedură civilă și a respins, ca tardivă, cererea de repunere în termen, constatând decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul de judecată din data de 09.09.2014, apărătoarea reclamanților a invocat excepția tardivității repunerii în termen cu privire la formularea cererii reconvenționale, excepția admisă de instanță prin încheierea din data de 09.09.2014, cererea reconvențională fiind respinsă ca tardivă.
Reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, probă încuviințată și administrată de instanță, răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosar (f.69-71).
Totodată, instanța a încuviințat proba cu expertiză electroenergetică solicitată de reclamanți, raportul de expertiză fiind întocmit de d-l expert D. D. (f. 104-130).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 14 din 17.04.2013 încheiat intre S.C. N. E. SRL, in calitate de vânzător și B. T., în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzare „KIT fototermosolar cu următoarele componente: 68 panouri 125 w, boiler 500 l, inverter+automatizare, montaj+tevi+punere in funcțiune, timp livrare+montaj”, s-a stabilit un preț total cu TVA de_ euro, din care s-a achitat suma de 7500 euro la data de 17.04.2013 (art.1). Conform contractului data predării s-a stabilit la 30.04.2013 (f.12).
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1350 din Codul civil, potrivit cărora reclamantului îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului și disp. art. 1516 Cod civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Creditorul poate, la alegerea sa, să ceară sau, după caz, să tracă la executarea silită a obligației, să obțină rezoluțiunea/rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative ori să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, arătând că potrivit art. 2, cumpărătorul avea obligația de a achita 70% din prețul total, pentru ca ulterior achitării acestei sume societatea pârâtă să predea mărfurile.
Conform art. 1556 C.civ., atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi. Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor și ținând seama de mica însemnătate a prestației neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credințe.
Pentru a se putea invoca excepția de neexecutare a contractului trebuie îndeplinite următoarele condiții: obligațiile reciproce ale părților să isi aibă temeiul in același contract, să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de insemnată, din partea părții care pretinde executarea, această neexecutare să fie imputabilă părții care, la rândul ei, pretinde executarea obligației celeilalte părți, nu să se datoreze unei fapte săvîrșite de partea care invocă excepția, ambele obligații să fie exigibile la data invocării excepției.
Conform art. 2 din contract, cumpărătorul s-a obligat să achite un avans de 70% din prețul total cu TVA, iar restul de 30% din prețul total cu tva urmând a se achita la recepția mărfii, termenul stipulat in contract în vederea predării fiind 30.04.2013. Instanța reține că reprezintă 70% + TVA suma de 8400 euro, diferența de 30%+TVA ce trebuia achitată la recepție fiind in cuantum de 3600 euro.
Astfel cum rezultă din contract, la data de 17.04.2013 reclamantul a achitat suma de 7500 euro către pârâtă. Din declarația autentificată depusă la fla 93, rezultă că numitul C. P. S. a primit de la reclamantă suma de 1000 euro si 1900 lei (fără a se menționa ce reprezintă aceste sume), bani pe care i-a reținut in contul unei datorii a administratorului societății pârâte (f.93). Instanța nu poate reține că sumele de 1000 euro, 1900 lei, 800 lei (f.74-75) și 50 euro au fost achitate cu titlu de avans, din actele si lucrările dosarului rezultând fie că s-au achitat anumite materiale sau servicii, fie că s-au achitat unor terțe persoane, fără a se demonstra legătura cu societatea pârâtă.
Chiar și in aceste condiții, nu se poate reține că există o neexecutare suficient de insemnată din partea reclamanților, acestia achitând cu titlu de avans suma de 7500 euro către pârâtă la incheierea contractului.
Instanța reține că însuși comportamentul pârâtei care a procedat la punerea in funcțiune a instalației, la inlocuirea de elemente ale instalației (intrb. 9, 11 din interogatoriu) denotă îndeplinirea obligației de către reclamant, invocarea excepției de neexecutare in această etapă, după efectuarea operațiunilor de montare, fiind pur formală si contrară bunei credințe.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că obligația de punere in funcțiune se năștea după achitarea intregii sume.
Or, interpretând convenția intervenită între părți, potrivit clauzelor contractuale și principiilor de interpretare prevăzute de legea civilă, instanța reține că aceasta părțile s-au înțeles atât în ceea ce priveștevânzarea cumpărarea sistemului fotovoltaic, cât și cu privire la montarea si punerea in funcțiune a acestuia.
Potrivit art. 3, vânzătorul se obliga să aducă marfa comandată și să predea mărfurile in termen de 60 de zile de la achitarea avansului cu TVA. În schimb, obiectul contractului determinat la art. 1 din contract cuprinde pe lângă marfa comandată și montajul și punerea in funcțiune, în același termen contractual (30.04.2013), nefiind stipulat altul pentru punerea instalației in funcțiune.
Față de cele stipulate, nu se poate aprecia altfel decât în sensul că recepția mărfii include și obligația de punere in funcțiune, plata diferenței de preț urmând a se efectua după montarea și punerea instalației in funcțiune, conform art. 2 din contract.
Acest aspect se coroborează cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu (intreb. 1, 2, 5), dar și cu comportamentul părților in derularea relațiilor contractuale. Astfel, însăși pârâta a arătat că a livrat marfa către reclamant, a trimis o echipă la montaj pentru a pune in funcțiune instalația, deși reclamantul nu a plătit diferența (f.53).
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară intocmit in cauză de expert tehnic judiciar D. D., instalația fotovoltaică nu funcționează în prezent, este golită de apă și deconectată. Mai mult, aceasta nu a fos tpusă în funcțiune oficial printr-un process verbal de punere in funcțiune si predare la beneficiar a lucării respective (f.110). În prezent instalația nu este prevăzută cu sistemul de acumulare energie electrică într-un sistem de acumulatoare electrice și nici nu este conectată la rețeaua publică de distribuție a energiei electrice.
Conform expertului tehnic judiciar D. D. pentru punerea in funcțiune a instalației fotovolaice trebuie urmate următoarele etape de către pârâta S.C. N. E. S.RL:
- revizuirea sistemului de montare a modulelor fotovoltaice, inlocuirea celor fisurate si realizarea panourilor care să fie fixate pe o suprafață plana prin cleme si coliere de presiune, egate electric la pământ;
-verificarea conexiuilor electrice a fiecărui modul si a intregii instalații (furnizorul moduleleor recomandă conectarea a maximum 6/3 module in . – anexa 8);
-asigurarea unui sistem de preluare a surpluslui de energie electrică la atingerea temperaturii maxime a boilerului sau la oprirea acestua;
-reprogramarea invertorului conform schemei de coneziuni realizate;
-efectuarea de probe si reglarea instalației;
-punerea in funcțiune a instalației, intocmirea procesului verbal de recepție si a condițiilor de garanție contractuale;
-predarea cărții tehnice si a instrucțiunilor de utilizare in condiții de siguranță a instalației fotovoltaice, reclamantului rămânându-i obligația de achitare a diferenței de preț (pct. 7.14 – f. 109-110).
Se mai reține, în schimb, că utlizatorul trebuie să obțină certificatul de racordare conform concluziei 5 și să incheie contract pentru distribuția sau furnizarea de energie electrică cu E-ON.
Așadar, în ceea ce privește cererea reclamantilor de obligare a pârâtei să realizeze lucrările de racordare a instalației fotovoltaice la rețeaua municipală de energie electrică, instanța reține că potrivit răspunsului la obiectivul 4 din raportul de expertiză tehnică judiciară (f.111), pentru obținerea avizului tehnic de racordare la societatea de distribuție energiei electrice, deținătorul instalației trebuie să completeze cererea tip și chestionarul energetic tip. Instalația trebuie să aibă un proiect de execuție realizat de un proiectant de specialitate, autorizat pentru proiectare instalații energetice. Potrivit răspunsului la obiectivul 5 (concluzia 5) utilizatorul trebuie să obțină avizul de amplasament, avizul tehnic de racordare, contractul de racordare, certificatul de racordare, punerea sub tensiune finală urmând a se face de operatorul de rețea după emiterea certificatului de racordare și incheierea contractului pentru distribuția sau furnizarea de energie electrică cu E-ON. Prin urmare, operațiunile de racordare la rețeaua municipală de energie electrică cad în sarcina utilizatorului, în speță reclamantului, in final, racordarea propriu-zisă (punerea sub tensiune finală) fiind efectuată de operatorul de rețea, motiv pentru care acestă cerere va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Față de considerentele mai sus enunțate, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanții B. T. și B. L. împotriva pârâtei S.C. N. E. S.RL. și va obliga pârâta să procedeze la punerea în funcțiune a instalației fotovoltaice achiziționate conform contractului nr. 14/17.04.2013 conform celor indicate în raportul de expertiză tehnică efectuat de exp. tehnic D. D. la pct. 7.14, să predea reclamanților cartea tehnică a lucrării și documentația necesară în vederea eliberării avizului de funcționare de către E.ON ENERGIE SA și procesul verbal de recepție și punere în funcțiune. Instanța va respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Conform art. 453 C pri.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1159 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (1000 lei – f.145) și taxă de timbru (159 lei-f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții B. T. (CNP_) și B. L. (CNP_), ambii domiciliați în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava, împotriva pârâtei S.C. N. E. S.RL (CUI RO23586732, J_ ), cu sediul în loc. Salcea, ., jud. Suceava.
Obligă pârâta să procedeze la punerea în funcțiune a instalației fotovoltaice achiziționate conform contractului nr. 14/17.04.2013 conform celor indicate în raportul de expertiză tehnică efectuat de exp. tehnic D. D. la pct. 7.14, să predea reclamanților cartea tehnică a lucrării și documentația necesară în vederea eliberării avizului de funcționare de către E.ON ENERGIE SA și procesul verbal de recepție și punere în funcțiune.
Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1159 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.03.2015.
Președinte, Grefier,
RED. C.A./Tehn. I.G./5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1943/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1954/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
