Contestaţie la executare. Sentința nr. 2068/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2068/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 2068/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 2068
Ședința publică din data de 10 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: V. C. P.
Pe rol pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimat C. C. V..
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 martie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise iar mai apoi din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr. de dosar_, contestatoarea S.C. S. I. S.R.L. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul C. C. V., solicitând anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 1200/2014 al SCPEJ D. și Asociații, a încheierii executorului judecătoresc din data de 10.12.2014, reducerea cheltuielilor de executare, suspendarea executării silite și a actelor de executare începute în dosarul sus-menționat, cu deblocarea sumelor indisponibilizate, întoarcerea executării judecătorești cu restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că onorariul pretins de executorul judecătoresc în cuantum de 2.962,87 lei în dosarul de executare nr. 1200/2014 este nelegal, fiind disproporționat în raport de actele îndeplinite.
Contestatoarea a precizat că SCPEJ D. și Asociații nu i-au comunicat încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită și somația emisă în dosarul execuțional nr. 1200/2014.
Contestatoarea a arătat că actele de executare sus-menționate au fost dispuse la solicitarea avocatului G. A., fără însă a exista în acest sens acordul expres al intimatului, încercând în acest mod să încaseze un onorariu exagerat, reprezentând cheltuielile de judecată stabilite de Tribunalul T. în dosarul nr._, în condițiile în care avocatul nu mai poate pretinde de la intimatul-creditor onorariul, întrucât a intervenit prescripția extinctivă a acestui drept.
Contestatorul a afirmat că a achitat intimatului, cu titlu de avans, prin contul personal, suma de 8.109 lei, în timp ce prin sentința civilă 1215/28.02.2013 a Judecătoriei Suceava s-a dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 407,3 lei către contestatoare, iar prin decizia civilă nr. 459/14.03.2013 a Tribunalului Suceava a sumei de 2000 lei, contestatorul invocând aplicarea dispozițiilor privind compensarea, cu atât mai mult cu cât suma invocată de către intimat excede celei datorate.
Contestatorul a arătat că, prin intermediul B.E.J. C. I., s-a dispus obligarea sa la plata unui debit având la bază salariul de încadrare de 840 lei, deși trebuiau avute în vedere salariul din contractul de muncă și pontajele efectuate de creditoare pentru perioada invocată, motiv pentru care a susținut că debitele nu sunt certe.
Contestatoarea a învederat instanței că, imediat după reîncadrarea salariatului C. C. V. pe postul deținut anterior, acesta nu s-a prezentat la serviciu nici măcar pentru o zi, motiv pentru care la data de 09.07.2012 s-a dispus prin decizia nr. 240/09.07.2012 încetarea contractului individual de muncă nr._/18.06.2009, decizie rămasă definitivă prin neatacare.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, ale art. 39 din Legea nr. 188/2000 și ale art. 1 din ordinul nr. 2550/2006.
În dovedire, contestatoarea a depus înscrisuri (f. 8-82).
În temeiul art. 411 C., contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu menținerea actelor de executare silită și cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul a invocat excepția netimbrării, susținând, de altfel, că onorariul executorului judecătoresc respectă prevederile legale, iar poprirea poate fi înființată fără somație în baza încheierii de încuviințare a executării silite.
Intimatul a arătat că va fi depusă la dosar delegația avocatului, care face dovada existenței contractului de asistență juridică, precizând, totodaă, că nu a fost depusă nicio sumă de bani de către contestatoare în contul personal al creditorului-intimat.
Intimatul a susținut că se invocă aplicabilitatea dispozițiilor compensației pentru sume care fac obiectul unor dosare diferite, cu creditori diferiți, C. C. A., respectiv C. C. V..
Intimatul a solicitat amendarea contestatoarei, întrucât prin suspendarea executării silite s-a întârziat executarea silită.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 96-104).
În temeiul art. 411 C., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 11.02.2015, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (f. 109-262).
La solicitarea instanței de judecată, a fost depus în copie dosarul de executare nr. 1200/2014 al SCPEJ D. și Asociații.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.10.2014 a fost înregistrată pe rolul S.C.P.E.J. „D. și Asociații” cererea de executare silită formulată de C. C. V., intimatul din prezenta cauză, prin care acesta a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4569 din 05.10.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 360/07.02.2012, pronunțate în dosarul nr._, de Tribunalul T., respectiv, Curtea de Apel Timișoara. În consecință a fost deschis dosarul de executare nr. 1200/2014 (filele 337-379).
Prin Încheierea din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/314/2014 (îndreptată prin încheierea din 21.11.2014), a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditorul C. C. V. prin executorul judecătoresc D. A. (fila 356).
Astfel, a fost încuviințată executarea silită prin poprire și executare silita mobiliara în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4569/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 360/07.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, împotriva debitoarei S.C. S. I. S.R.L. pentru suma de 11.878 lei din care: 8678 lei reprezentând despăgubire egală cu salariile indexate și actualizate iar 3200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, la care se vor adăuga cheltuielile de executare.
În urma încuviințării executării silite, executorul judecătoresc a emis la data de 10.12.2014 încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 359), fiind stabilite următoarele cheltuieli de executare:
- 1.472,87 lei onorariu executor judecătoresc;
- 60 lei constituire dosar;
- 50 lei întocmire încheiere de încuviințare executare silită;
- 20 lei emitere somație;
- 30 lei întocmire și redactare încheiere de eliberare sume;
- 30 lei întocmire și redactare încheiere încetare executare;
- 60 lei înființare poprire la trei instituții bancare;
- 20 lei înștiințare poprire, cu un total de 270 lei (TVA 24% inclus)
Au mai fost incluse suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru încuviințare executare silită și 1.200 lei onorariu avocat în faza de executare silită.
La aceeași dată, 10.12.2014, a fost emisă somația de executare pentru suma de 14.840,87 lei (fila 360) și dispoziția de poprire pentru aceeași sumă (fila 362), care a fost comunicată către Banca Transilvania S.A., Banca Comercială Română S.A. și Trezoreria Suceava.
Totodată, a fost înștiințată debitoarea despre înființarea popririi asupra conturilor deschise la cele trei unități (fila 361 + 374).
Potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, referitor la condițiile de admisiblitate a contestatției la executare, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În cauza dedusă judecății, executarea silită a contestatorilor se realizează în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 360/07.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Prima critică formulată de contestatoare se referă la faptul că onorariul executorului judecătoresc este nelegal prin cuantumul său ridicat, aceasta făcând referire și la onorariul exagerat pe care avocatul intimatului încearcă să îl recupereze.
Criticile contestatoarei sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente :
În ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de executare, instanța reține că aceasta nu se impune.
Potrivit art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă, sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Potrivit art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 10.12.2014, executorul judecătoresc a stabilit următoarele cheltuieli de executare:
- 1.472,87 lei onorariu executor judecătoresc;
- 60 lei constituire dosar;
- 50 lei întocmire încheiere de încuviințare executare silită;
- 20 lei emitere somație;
- 30 lei întocmire și redactare încheiere de eliberare sume;
- 30 lei întocmire și redactare încheiere încetare executare;
- 60 lei înființare poprire la trei instituții bancare;
- 20 lei înștiințare poprire, cu un total de 270 lei (TVA 24% inclus)
Au mai fost incluse suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru încuviințare executare silită și 1.200 lei onorariu avocat în faza de executare silită (fila 359).
Cu prioritate, instanța reține că toate sumele stabilite de executorul judecătoresc pot fi încadrate într-una dintre categoriile prevăzute de art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă. Dispozițiile legii sunt clare, în sensul că, pe lângă onorariul executorului judecătoresc, reprezintă cheltuieli de executare distincte, cheltuielile necesare pentru efectuarea altor acte de executare silită precum și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Instanța reține și faptul că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/C din 14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești: anexa 1 a ordinului, nr. crt. 4, litera a): 10% din valoarea creanței (11.878 lei) + TVA (24% din cei 1.178,8 lei reprezintă 285,07 lei).
Referitor la onorariul avocatului în faza executării silite, acesta reprezintă o cheltuială de executarie prevăzută de art. 669 alin. 3 pct. 3 Cod procedură civilă. Instanța reține că acesta nu are un cuantum exagerat, intimatul depunând la dosarul cauzei și înscrisurile din care acesta rezultă (filele 346-347).
În cererea introductivă, contestatoarea face referire la faptul că avocatul intimatului ar încerca din proprie inițiativă să recupereze un onorariu exagerat, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în dosarul nr._, în condițiile în care avocatul nu ar mai putea pretinde acest onorariu de la intimat întrucât dreptul său s-ar fi prescris în conformitate cu dispozițiile art. 2520 alin. 1 pct. 6 din Codul civil.
Aceste critici ale contestatoarei sunt vădit neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Analizând dispozițiile Capitolului III. Participanții la executarea silită din Cartea a V-a Despre executarea silită a Codului de procedură civilă, instanța reține că părți în procedura de executare silită sunt creditorul și debitorul, executorul judecătoresc fiind doar un participant la executarea silită.
De asemenea, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 1270 și 1280 Cod civil, impune concluzia conform căreia contractul produce efecte numai între părțile contractante, fiindu-le opozabil terților care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din acesta.
Astfel, la filele 346-347 dosar se regăsesc înscrisurile din care rezultă calitatea de reprezentant al intimatului C. C. V., în persoana avocatului G. A.. Prin reprezentarea clientului său, în temeiul contractului de asistență juridică, avocatul nu devine parte în executarea silită. Faptul că avocatul nu ar putea să mai recupereze onorariul de la clientul său, chiar dacă ar fi adevărat, nu influențează în niciun fel dreptul intimatului de a obține sumele câștigate cu titlu de cheltuieli de judecată printr-o hotărâre judecătorească.
Referirile contestatoarei la cuantumul exagerat al acestor cheltuieli sunt nejustificate, în condițiile în care cheltuielile de judecată au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă care are putere de lucru judecat, nefiind căderea instanței de executare să analizeze în vreun fel chestiunile stabilite prin aceasta.
În consecință, nu se impune, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și nici reducerea/cenzurarea acestor cheltuieli.
În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă și acestea sunt neîntemeiate.
Contestatoarea a invocat faptul că nu i-au fost communicate somația și titlul executoriu.
Potrivit art. 666 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
În cauza dedusă judecății, executarea silită se realizează prin poprire.
Potrivit dispozițiilor art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării. Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa, în copie certificată, încheierea de încuviințare a executării și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate
La fila 374 din dosar se regăsește dovada comunicării către contestatoare a adresei prin care aceasta a fost înștiințată despre înființarea popririi și a înscrisurilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește susținerea achitării benevole de către debitoare a sumei de 8.109 lei de către creditor, aceasta nu are nicio înrâurire asupra legalității executării ce face obiectul dosarului de executare nr. 1200/2014.
Înscrisul de la fila 19 și cele de la filele 20-71 relevă unele plăți făcute în ferioada august 2008 – noiembrie 2010.
Instanța reamintește că titlul executoriu în temeiul căruia se desfășoară executarea silită în dosarul de executare nr. 1200/2014 este reprezentat de o hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 360/07.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Contestatoarea-debitoare face referire la unel prestații din perioada august 2008-octombrie 2010 în condițiile în care hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu datează din februarie 2012. De asemenea, analizând conținutul acestei hotărâri (filele 341 verso - 343), instanța constată că s-a reținut o încetare a raporturilor de muncă dintre contestatoare și intimat la data de 31.03.2011, dispunându-se obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și reactualizate până la data reintegrării efective.
Or, contestatoarea, prin susținerile sale și prin înscrisurile depuse pretinde că s-ar fi conformat dispozițiilor din titlu executoriu prin plăți efectuate cel mai târziu în luna octombrie 2010. Or, este de neconceput ca debitoarea să fi executat până în luna octombrie 2010 obligații stabilite în sarcina sa cu titlu de despăgubiri generate de un eveniment din luna martie 2011.
Cu privire la intervenirea unor compensații între părți din alte hotărâri judecătorești, instanța reține că potrivit art. 645 alin. 2 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc poate aplica, în condițiile legii, compensația legală, la cererea debitorului. Or, creditoarea nu doar că nu probează că s-ar fi adresat executorului judecătoresc în acest sens, dar nici nu invocă faptul că ar fi realizat un astfel de demers.
Referitor la faptul că suma pretinsă de creditor excede suma prevăzută în hotărârea instanței de judecată, aceasta reprezintă numai o susținere a părții, peste raportul de expertiză efectuat de expert contabil judiciar Caraguț S.-A. depus în dosarul de executare (filele 344-345), în condițiile în care debitoarea contestatoare nu afirmă măcar un alt cuantum al debitului datorat, limitându-se numai să susțină nerealitatea celui pretins și dovedit ca atare de către creditor.
Instanța reține în acest sens și faptul că art. 10 Cod procedură civilă impune părților să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Or, contestatoarea nu a prezenatat o altă expertiză contabilă extrajudiciară din care să rezulte alte sume decât acelea ce fac obiectul executării silite și nici nu a solicitat, în condițiile legii, o eventuală probă cu expertiza contabilă judiciară. Mai mult, instanța reține și faptul că expertiza efectuată în vederea punerii în executare a titlului executoriu relevă un salariu net mediu lunar, indexat și reactualizat, de 619,8 lei, neputându-se reține în acest sens un eventual abuz al intimatului or al expertului contabil cu privire la calculul sumelor datorate de către contestatoare.
Vor fi înlăturate ca nefondate și susținerile referitoare la caracterul necert al creanței și necesitatea lămuririi înțelesului și întinderii titlului executoriu, având în vedere că dispozitivul hotărârii judecătorești ce stabilește creanța este în mod vădit clar și neechivoc, nefiind necesar ca prin hotărârea judecătorească să se stabilească și cuantumul exact al sumei în condițiile în care există suficiente criterii de determinare a acesteia.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată. În consecință, va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Instanța va respinge și cererea intimatului de amendare a contestatoarei, ca neîntemeiată, în considerarea faptului că nu s-a probat o rea-credință din partea contestatoarei în formularea prezentei contestații la executare.
În temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererile ambelor părți refritoare la cheltuielile de judecată. Contestatoarea este partea care a pierdut procesul, iar intimatul care este partea care a câștigat procesul nu a depus la dosarul cauzei dovada faptului că a suportat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. S. I. S.R.L. cu sediul în Suceava, .. 67, jud. Suceava în contradictoriu cu intimatul C. C. A., sediul procesual ales la Cabinet Avocat G. A., cu sediul în Timișoara, ., nr. 7, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite și cererea de întoarcere a executării silite, ca rămase fără obiect.
Respinge cererea intimatului de amendare a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.04.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/17.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3041/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3229/2015.... → |
|---|
