Servitute. Sentința nr. 3123/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3123/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 3123/2015
Dosar nr._ - servitute –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.3123
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: H. E. D.
Grefier: L. M.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „servitute” privind pe reclamantul C. N. și pe pârâții B. A., B. G. și B. I..
Concluziile dezbaterilor în fond au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28 mai 2015 și ulterior la data de 04 iunie 2015.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.12.2012, sub numărul_, reclamantul C. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. A., B. G. și B. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească în favoarea imobilului proprietatea sa, constând în suprafața de 407 mp teren situată în intravilanul corn. Bosanci, la locul numit „V. . trecere pe terenul proprietatea pârâților, constând în suprafețele de 497 mp și 999,5 mp teren situate în intravilanul . numit „V. . pârâții să ridice gardurile amplasate pe terenul destinat servituții; să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că părțile dețin în proprietate suprafețe învecinate situate în intravilanul . numit „V. . partaj după autorii lor comuni.
Astfel, prin sentința civilă nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defunctul C. V., sens în care, reclamantului i-a fost atribuită o suprafață de 407 mp teren intravilan (lotul nr. IV din planul de situație nr. 1 întocmit de expert Răchitneanu I.), iar pârâților le-a fost atribuită o suprafață de 497 mp teren intravilan, identificată în același plan de situație și învecinată cu lotul atribuit mie.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2403/2007 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., sens în care i-a fost atribuită suprafața de 1658 mp teren intravilan identică cu . varianta a IlI-a a raportului de expertiză ( lotul nr. 3), iar pârâților le-a fost atribuită suprafața de 999,5 mp teren identică cu parcelele 4,5 din varianta III a raportului de expertiză (lotul nr. 2).
Terenurile atribuite conform hotărârilor judecătorești sus menționate sunt situate în același trup, care a fost identificat în întregul său în planul de amplasament nr. 1 întocmit de expert Răchitneanu I. în dosarul nr._/2000 al Tribunalului Suceava.
După partajarea bunurilor succesorale care au aparținut defunctului C. V., accesul de la calea publică la suprafața de 407 mp teren ce i-a fost atribuită lui reclamantului, conform deciziei nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava se realiza pe terenul ce aparținea în indiviziune moștenitorilor defunctului C. S., teren care era deținut de el și care includea o cale de acces amenajată de la gospodăria sa la . teren arabil și la fântâna amplasată pe această parcelă.
Urmare a partajării bunurilor succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., . individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava a devenit loc înfundat, fiind înconjurată de terenul numiților Carvațchi T., Carvațchi I., de terenurile atribuite pârâților și de cel atribuit coindivizarei P. M.. Potrivit variantei de lotizare adoptată prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, porțiunea de teren care asigura accesul de la calea publică și de la gospodăria sa ( amplasată pe suprafața de 1658 mp teren identică cu . de 407 mp teren atribuită prin decizia nr. 1378/2002 a fost inclusă în lotul atribuit pârâților iar aceștia au amplasat garduri care blochează calea de acces folosită anterior, garduri care îl pun în imposibilitate de a folosi . și de a accede la fântâna amplasată pe această parcelă.
Față de cele arătate, în condițiile în care suprafața de 407 mp teren proprietatea sa are caracterul unui loc înfundat, neavând acces la calea publică, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 617 alin. 1 din noul cod civil pentru stabilirea unei servituți de trecere în favoarea acestui fond.
De asemenea, calea de acces cea mai scurtă și cea mai puțin împovărătoare este cea care a fost folosită până la data partajului dispus prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava și care este amplasată pe loturile atribuite pârâților prin hotărârile menționate anterior, așa încât, în conformitate cu disp. art. 617 alin. 2 din noul cod civil servitutea se impune a fi instituită asupra terenului proprietatea pârâților.
Față de cele arătate, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată să se stabilească în favoarea imobilului proprietatea sa, constând în suprafața de 407 mp teren situată în intravilanul corn. Bosanci, la locul numit „V. . trecere pe terenul proprietatea pârâților, constând în suprafețele de 497 mp și 999,5 mp teren situate în intravilanul . numit „V. .="Style3"> De asemenea, având în vedere faptul că pârâții au amplasat pe terenul lor garduri care blochează traseul căii de acces și care fac imposibilă exercitarea dreptului de servitute în maniera solicitată, solicită ca aceștia să fie obligați la ridicarea gardului în vederea asigurării uzului normal al servituții.
In drept, a invocat dispozițiile art. 617, 619, 759 din noul cod civil, art. 274 cod procedură civilă.
In dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba cu expertiză topo cadastrală și proba cu cercetare locală.
Legal citați pârâții B. A., B. G. și B. I., au formulat întâmpinare la data de 08 martie 2015, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, în cauză nefiind date condițiile art.616 și următoarele Cod civil, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că din situația de fapt expusă de reclamantul C. N. rezultă că suprafața de 407 mp teren, proprietatea reclamantului, în favoarea căruia cere stabilirea unei servituți de trecere, a fost dobândită de acesta în urma acțiunii de partaj succesoral după defunctul C. V., soluționată prin sentința civilă nr.4641/2000 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia civilă nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, hotărâri judecătorești prin care i s-a atribuit suprafața de 407 mp teren situat în intravilanul satului și comunei Bosanci, jud.Suceava, iar lor li s-a atribuit suprafața de 497 mp teren intravilan, terenuri identificate prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de partaj de expert Răchitneanu I., planul de situație nr. 1.
A mai susținut reclamantul că ulterior, prin sentința civilă nr.2403/2007 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia civilă nr.26/2008 a Tribunalului Suceava, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defuncții C. S. și C. M., în urma căruia i s-a atribuit suprafața de 1.658 mp intravilan, identică cu . varianta a III a, a raportului de expertiză (lotul nr.3) iar, pârâților, le-a fost atribuită suprafața de 999, 5 mp teren, identică cu parcelele nr.4 și 5 din varianta a III a, a raportului de expertiză (lotul nr.2).
Urmare a partajării bunurilor succesorale după defuncții C. S. și C. M., . individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava a devenit loc înfundat, fiind înconjurate de terenul numiților Carvațchi T., Carvațchi I., de terenul atribuit nouă, pârâților și de cel atribuit coindivizarei P. M..
Solicită respingerea acțiunii reclamantului, cu toate capetele de cerere, ca nefondată, motivat de faptul că:
Art.616 - 619 cod civil stabilesc dreptul proprietarului al cărui loc este înfundat, fără ieșire la calea publică, să ceară trecerea pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în raport de pagubele ce i le-ar putea cauza. Este însă, esențial, ca originea înfundării să fie naturală sau provenită dintr-un caz fortuit sau de forță majoră, străină de fapta proprietarului locului înfundat.
Rezultă că pentru a se putea pretinde un drept de trecere peste fondul vecin, înfundarea fondului dominant nu trebuie să fie opera proprietarului acesteia, cu alte cuvinte să fie străină de orice activitate a sa.
In cazul în care însă, înfundarea este rezultatul unei anumite conduite sau neprevederea în acest sens a proprietarului însuși el nu mai este îndreptățit să solicite dreptul de trecere peste terenul vecinului său.
În speța dată, suprafața de 407 mp teren intravilan, pentru care reclamantul cere stabilirea unei servituți de trecere peste terenul proprietatea lor, i-a fost atribuită prin decizia civilă nr.1378/19 iunie 2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/2000, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.51/14.01.2003 a Curții de Apel Suceava, fiind identificată prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel de ing.Răchitneanu I. - plan de amplasament și delimitare nr.l (f. 141 dosar nr._/2000 a Tribunalului Suceava), pentru a ajunge la gospodăria sa, situată pe terenul moștenit de la C. S. și M., reclamantul circula pe terenul moștenit de la C. S., deținut de reclamant, învecinat cu suprafața de 407 mp teren arabil, teren care prin decizia civilă nr.26/31.01.2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._ a fost atribuit numitei P. M., respectiv lotul nr.l în suprafață de 999, 5 mp conform variantei a III a propusă de expert R. S. în dosarul de mai sus.
Ca urmare, suprafața de 407 mp proprietatea reclamantului a devenit loc înfundat, prin neprevederea de care a dat dovadă reclamantul însuși, care, în dosarul de partaj succesoral nr._ după defuncții C. S. și C. M., a cerut în lotul său . mp individualizată conform
variantei nr.III respectiv lotul nr.3, . în care, . a devenit loc înfundat.
Față de cele expuse, având în vedere dispozițiile art.616 - 619 cod civil, reclamantul nu poate cere trecere peste terenul nostru, ca urmare a lipsei sale de prevedere de care a dat dovadă în dosarul de partaj.
Pârâților, în același dosar de partaj succesoral li s-a atribuit prin decizia civilă nr.l378/19 iunie 2002 (dosar nr.l 1007/2000 al Tribunalului Suceava), suprafața de 497 mp situată în vatra satului Bosanci, potrivit planului 1 din raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu (f. 141), compusă din 242 mp livadă și 255 mp arabil, iar prin decizia civilă nr.26/31.01.2008 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), ni s-a atribuit parcelele 4 și 5, în suprafață de 999, 5 mp, conform variantei a III a a raportului de expertiză y* întocmit de expert R. S. (lotul nr.2).
Ulterior, pârâții, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.295/27.01.2012 de Biroul Notarului Public P. A., și-au partajat terenurile atribuite prin deciziile civile nr.l378/19.06.2002 și respectiv 26/31.01.2008 ale Tribunalului Suceava, irevocabile, în sensul că au fost atribuite pârâtului B. I., care în baza autorizației de construire nr.58/27.08.2012 eliberată de Primăria . certificatului de urbanism nr.58/16.07.2012 a împrejmuit terenul și a început construirea unei anexe gospodărești, urmând să-și edifice și casă.
Pentru cele expuse în precedent au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, față de pârâtul B. I. atât în ce privește capătul de cerere privind stabilirea unei servituți de trecere, cât și ridicarea gardului, care este edificat în baza autorizației de construire nr.58/27.08.2012 pe terenul proprietatea pârâtului B. I.; iar față de pârâții B. A. și B. G., respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, aceștia nefiind proprietarii terenului aservit, peste care se cere crearea servituții și nici proprietarii împrejurimilor a căror demolare se cere.
Fiind dată culpa procesuală a reclamantului, au solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, au invocat art.115 și urm. cod proc.civilă, art.616 - 619 cod civil și art.494 cod civil.
La data de 11 aprilie 2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că față de contractul de partaj autentificat sub nr. 295 din 27 ianuarie 2012, de care nu a avut cunoștință anterior datei la care el a fost depus în prezenta cauză, în temeiul art. 246 cod procedură civilă anterior înțelege să renunțe la judecată față de pârâții B. A., B. G., motivat de faptul că prin efectul partajului consfințit de acest contract terenul pe care solicită a fi stabilită servitutea de trecere a devenit proprietatea exclusivă a pârâtului B. I., așa încât doar el are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
Având în vedere precizările sus menționate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. A., B. G. este rămasă fără obiect, motiv pentru care solicit respingerea ei ca atare.
Este neîntemeiată susținerea din întâmpinare în sensul că anterior partajării terenurilor deținute de autorii comuni la locul litigiului accesul său la suprafața de 407 mp și la fântâna amplasată pe această suprafață se realiza pe . teren atribuită fostei coindivizare P. M. prin decizia civilă nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava.
În realitate, în perioada în care a exercitat posesia asupra întregii suprafețe de teren ce a format obiectul partajului soluționat prin decizia sus menționată, accesul de la gospodăria sa la suprafața de 407 mp ce-i fusese atribuită prin decizia nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava s-a realizat pe amplasamentul care a fost atribuit prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava în lotul pârâților din prezenta cauză, amplasament care a și fost amenajat în acest scop prin turnarea unor trotuare ce există și în prezent.
Susținerile sale sus menționate sunt confirmate și de faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava s-a efectuat, în faza procesuală a apelului, o cercetare locală cu prilejul căreia s-a constatat că pentru a accede la fântâna sa ( amplasată pe suprafața de 407 mp) ar fi nevoit să treacă pe lotul propus a fi atribuit pârâtului B. A., așa cum s-a și consemnat de altfel pe planul de situație corespunzător variantei de lotizare nr. III propusă în acea cauză de experta R. S..
Deosebit de aceasta, nici nu s-ar fi justificat folosirea și amenajarea unei căi de acces pe terenul care a fost atribuit fostei coindivizare P. M. deoarece o astfel de cale de acces ar fi fost mai lungă decât cea care exista pe lotul atribuit pârâților.
Nu poate fi reținută apărarea pârâților potrivit căreia suprafața de 407 mp teren în discuție ar fi dobândit caracterul unui loc înfundat datorită atitudinii sale culpabile și că în aceste condiții nu s-ar justifica stabilirea unei servituți de trecere care să asigure accesul la această suprafață.
Astfel, sub un prim aspect, dispozițiile art. 616 din codul civil anterior ( care sunt aplicabile în cauză față de disp. art. 59 din Legea nr. 71/201 1) consacră dreptului proprietarului unui loc înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, de a reclama trecere pe terenul vecinului său, fără ca această reglementare legală să condiționeze în vreun fel stabilirea dreptului de servitute de inexistența vreunei culpe a proprietarului fondului aservit.
Sub un al doilea aspect, nu se poate reține culpa pentru situația de loc înfundat a suprafeței de 407 mp teren în discuție, situație care s-a creat datorită variantei de lotizare adoptată în privința terenurilor rămase după autorii comuni prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava. Așa cum rezultă din motivarea deciziei sus menționate, dar și din rapoartele de expertiză efectuate în cele două dosare menționate în cererea introductivă, anterior efectuării partajelor a deținut întreaga suprafață de teren de la locul litigiului, așa încât accesul la suprafața de 407 mp teren și la fântâna de pe acest teren se realiza pe . moment în posesia sa. De asemenea, în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava a solicitat să-i fie atribuită suprafața de teren aflată în posesia sa și necesară pentru buna exploatare a imobilelor, a învederat faptul că modalitatea de lotizare solicitată de pârâții din prezenta cauză era de natură să blocheze accesul la calea publică și a solicitat administrarea de probe pentru dovedirea acestei susțineri, împrejurarea că instanțele investite cu soluționarea acțiunii de partaj au optat pentru varianta care a condus la transformarea suprafeței de 407 mp teren proprietatea în loc înfundat nu îi este imputabilă și nu poate constitui un argument pentru înlăturarea pretențiilor în condițiile în care este cert faptul că nu există acces de la drumul public la terenul respectiv, împrejurare de fapt necontestată prin întâmpinare și care este de natură a il pune în imposibilitatea exercitării normale a atributelor dreptului de proprietate cu privire la .>
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu expertiza topo cadastrală, aceasta fiind întocmită și depusă la dosar filele 130-146 dosar, de către exp.B. G., proba testimonială pentru ambele părți în cauză fiind audiați C. G. (f.99), G. G. (f.100), B. I. (f.122) și proba cu o cercetare la fața locului f. 237-314 dosar.
Urmare a obiecțiunilor formulate în cauză s-a întocmit de către expert B. G. un supliment la raportul de expertiză filele 164-174, 261-264, 207-227, dosar.
La data de 18 septembrie 2014, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că înțelege să-și majoreze câtimea pretențiilor deduse judecății în sensul că solicită ca pârâtul să fie obligat să ridice, pe cheltuiala sa, și magazia amplasată pe suprafața de 120 mp teren identificată în planul de situație anexă la suplimentul raportului de expertiză din 13 martie 2014- fila 242.
Prin încheierea de ședință din data de 03 aprilie 2014, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor de pe calea de acces propusă de către expert.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din raportul expertiză judiciară întocmit în cauză (filele 131-145), părțile sunt proprietarii unor suprafețe de teren învecinate în intravilanul . numit „V. . partaj după autorii lor comuni.
Prin sentința civilă nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar 2318/2000, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defunctul C. V., sens în care reclamantului i-a fost atribuită suprafața de 0,14 ha teren situat la locul Vatra . fost modificată în apel, reclamantului C. N. fiindu-i atribuită suprafața de 407 mp conform planului I din raportul de expertiză fila 141 dosar 4641/2000 iar pârâtului B. I. împreună cu B. A. și B. G. le-a fost atribuită o suprafață de 497 mp teren intravilan, identificată în același plan de situație și învecinată cu lotul atribuit reclamantului.
În dosarul nr 6020/2003, prin sentința civilă nr. 2403/2007 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia nr. 26/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., sens în care reclamantului i-a fost atribuită suprafața de 1658 mp teren intravilan identică cu . varianta a IlI-a a raportului de expertiză ( lotul nr. 3), iar pârâților le-a fost atribuită suprafața de 999,5 mp teren identică cu parcelele 4,5 din varianta III a raportului de expertiză (lotul nr. 2).
Urmare a partajării bunurilor succesorale rămase după defuncții C. S., C. M., . individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava a devenit loc înfundat, astfel cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză- fila 136.
În drept, potrivit 59 din Legea nr 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile art. 602-625 din Codul Civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.
În consecință, dat fiind faptul că situația juridică de loc înfundat s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța apreciază că sunt aplicabile disp. art. 616-619 Vechiul Cod civil.
Potrivit art. 616 Vechiul Cod civil, proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despagubi proportional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona . Art. 617 si 618 Cod civ. stabilesc ca aceasta trecere trebuie sa fie facuta pe partea care ar scurta calea proprietarului fondului închis si prin locul care ar provoca cea mai mica paguba proprietarului fondului aservit.
In doctrina si jurisprudenta, s-a considerat in mod constant ca ori de cate ori existenta locului infundat se datoreaza faptei reclamantului, care nu si-a stabilit cu ocazia partajului cale de acces pentru terenul primit in lot, nu este indreptatit sa pretinda de la vecin o trecere peste terenul acestuia.
Instanța urmează a verifica apărările pârâtului cu privire la culpa reclamantului în transformarea suprafeței de 407 mp individualizată în dispozitivul deciziei civile nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava în loc înfundat.
În dosarul nr 6020/2003 a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 297-310 dosar 6020/2003) cu privire la variantele de lotizare a terenului intravilan după opțiunile părților.
Astfel, conform suplimentului, varianta a II-a a fost propusă conform opțiunii reclamantului C. N. – fila 300, 308 dosar 6020/2003. Din această variantă reiese că reclamantul a fost de acord ca terenul de 407 mp să rămână loc înfundat, acesta propunând ca suprafața de 730 mp pe care se afla o șura construită de el- conform încheierii de la fila 308 din dosarul_ - să fie atribuită în lotul lui B. A..
Această poziție a reclamantului a fost menținută pe tot parcursul judecății, astfel cum reiese din întâmpinarea și cererea reconvențională depuse- f 32,33, concluziile scrise de la filele 284, 314 dosar 6020/2003
În concluziile scrise de la fila 284 dosar 6020/2003 solicită ca suprafețele de 958 și 700 mp să fie excluse de la partaj și să primească porțiunea de teren de lângă casă, situată în continuarea celor 700 mp, spre drumul comunal, astfel cum sunt identificate in planul de situație de la fila 264 dosar.
Mai mult, prin apelul formulat în dosarul_ împotriva sentinței civile nr 2403/2007, reclamantul nu a invocat în niciun moment faptul că terenul său în suprafața de 407 mp ar rămâne loc înfundat, solicitând partajarea conform variantei a III-a din supliment, în care de asemenea, terenul de 407 mp rămânea loc înfundat. S-a invocat faptul că i s-a luat curtea din fața casei, inclusiv accesul la imobil întrucât nu are altă posibilitatea de a intra din drum în gospodărie, însă această solicitare viza o altă suprafață de teren și nu suprafața de 407 mp.
Apelul formulat de reclamantul C. N. a fost admis, dispunându-se partajarea terenului intravilan după varianta a III-a din suplimentul la raportul de expertiză, în modalitatea solicitată de apelant.
Astfel, atitudinea reclamantului în timpul procesului de ieșire de indiviziune a fost de acceptare a situației de loc înfundat a acestei suprafețe de teren, neinvocând în niciun stadiu procesual situația terenului de 407 mp.
O asemenea atitudine a reclamantului nu poate fi acceptată în condițiile în care acesta a urmărit obținerea unei suprafețe cât mai mari în intravilan, în ideea că va folosi terenul rudelor sale pentru accesul la suprafața de 407 mp. Până la momentul ieșirii din indiviziune accesul la terenul de 407 mp se făcea conform planului de situație de la fila 144 dosar_ , pe terenul proprietatea actuală a pârâtului.
Or, această problemă a terenului de 407 mp trebuia să fie pusă în discuție de reclamant în procesul de partaj, fapt neîndeplinit în speță, motiv pentru care nu se poate institui o servitute pe terenul pârâtului.
Chiar daca transformarea în loc înfundat este rezultatul unei hotărâri judecătorești de partaj, atât timp cât prin hotărâre s-a dispus sistarea stării de indiviziune conform solicitării reclamantului, este evident că reclamantul a acceptat pe tot parcursul procesului de ieșire din indiviziune crearea unui loc înfundat .
În această situație, având în vedere că imposibilitatea accesului la calea publică este imputabilă reclamantului, iar lipsa consimțământului pârâtului nu este abuzivă, ci justificată de respectarea dreptului de proprietate și la viață privată și intimitate, în condițiile în care se solicită ridicarea construcțiilor pârâtului și trecerea la o distanță foarte mică de casa pârâtului, iar între părți există o accentuată situație conflictuală, instanța urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art 274 alin.1 Cod pr. Civ, instanța urmează a obliga pe reclamant la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei reprezentând onorariu avocat și a respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată formulata de către reclamantul C. N., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtul B. I., domiciliat în ., ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamant la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.06.2015.
Președinte,Grefier,
H. E. DeliaLungu M.
Red./Tehn.H.E.D.
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3154/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3126/2015.... → |
|---|
