Plângere contravenţională. Sentința nr. 3229/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3229/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 3229/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3229
Ședința publică din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. T. A. S.R.L. B., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ȘI TRANSPORT RUTIER (ISCTR), împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 11.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 13), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, cu titlu prealabil, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată petentul a solicitat judecarea în contradictoriu cu intimații I. De S. Pentru Controlul În Transportul Rutier - București și pe I. De S. Pentru Controlul În Transportul Rutier – ISCTR I. Teritorial Nr.3 Suceava. Instanța constată că I. De S. Pentru Controlul În Transportul Rutier – ISCTR I. Teritorial Nr.3 Suceava este o sucursală a Inspectoratului De S. Pentru Controlul În Transportul Rutier – București, iar, conform art. 33 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, în astfel de litigii se va cita organul care a aplicat sancțiunea contravențională. Astfel, instanța apreciază că nu este o problemă de calitate procesual pasivă, astfel că din natura acțiunii instanța constată că petenta se judecă în contradictoriu cu Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, prin I. Teritorial Nr. 3 Suceava, sens în care dispune rectificarea citativului.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., art. 1027 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 C.proc.civ., instanța estimează durata procesului la o lună.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ. și art. 1029 alin. 9 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Cu privire la interogatoriul propus de petent prin răspunsul la întâmpinare, instanța respinge proba ca nefiind utilă soluționării cauzei, întrucât întrebările vizează fapte și aprecieri personale ale intimatului sau interpretări personale ale normei de drept, aspecte ce, potrivit legii, nu fac obiectul interogatoriului și nu ar conduce la soluționarea prezentei spețe.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, în baza art. 244 C.proc.civ., declară cercetarea procesului încheiată.
Instanța, în baza art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.03.2015 sub nr._ (filele 3-6), petenta S.C. T. A. S.R.L. B. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 11.03.2015 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ȘI TRANSPORT RUTIER (ISCTR) și înlocuirea măsurii contravenționale cu „avertisment”.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că la controlul efectuat în trafic la data de 11.03.2015, petentei i s-a întocmit proces-verbal în care s-a consemnat că se transportau mărfuri care nu sunt indivizibile, respectiv mențiunilor din procesul verbal „piatră spartă”. În urma cântăririi a rezultat o greutate de 42,5 tone în loc de 40 de tone, masa totală maximă admisă de normele legale în vigoare. Fapta a fost considerată ca fiind contravenția prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p O.G. nr. 43/1997 privind transporturile rutiere. A solicitat anularea procesului verbal de contravenție întrucât sancționarea nu are temei legal, respectiv sancțiunea a fost aplicată fără a exista o incriminare a faptei descrisă în procesul-verbal. A mai arătat că societatea nu a transportat mărfuri care nu sunt indivizibile, ci a transportat produse, conform art. 3 din Codul comercial și art. 547 din Codul civil.
Prin procesul verbal a fost sancționat cu 25.000 lei amendă și 102,29 euro despăgubire. În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”, petenta a invocat prevederile art. 34 și art. 7 alin. 2 O.G. nr. 2/2001. Astfel, a arătat că amenda aplicată de 25.000 lei reprezintă salariul minim net pe economie al aproximativ 36 muncitori, deci este disproporționat de mare față de pericolul social al faptei descrise în procesul-verbal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 11.03.2015 (fila 7).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței nr._ din 26.03.2015 (fila 10).
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 22-28), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, pe care o consideră netemeinică și nelegală și menținerea procesului-verbal de contravenție și a amenzii aplicate.
În fapt, a arătat intimatul că la controlul la controlul efectuat în trafic la data de 11.03.2015, în localitatea Trei Movile, jud. Suceava, pe DN 17, km 246 a fost verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat pe numele petentei, în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport și condus de șoferul firmei petente L. G. G., care efectua un transport rutier în cont propriu de mărfuri în trafic național, conform avizului de însoțire nr._ din 11.03.2015 pe ruta Pojorâta – B..
S-a constatat că acesta a efectuat un transport rutier în cont propriu de mărfuri în trafic național, respectiv 25,68 tone piatră spartă conform avizului de însoțire nr._ din 11.03.2015 emis de . ansamblul de autovehicule menționate a depășit masa maximă admisă de 42,5 tone față de 40 tone legal admisă, depășind astfel cu 4,65 tone greutatea pe axa triplă, cântărirea efectuându-se cu instalația de cântărire din dotarea ISCTR tip PW -10 ./11, având buletinul de verificare metrologică nr._/07.04.2015, rezultând tichetul de cântar nr._/11.03.2015, semnat de conducătorul auto, un exemplar fiindu-i înmânat acestuia pe bază de semnătură.
A solicitat intimatul respingerea ca netemeinică și nelegală solicitarea petentei referitoare la faptul că sancționarea sa nu are temei legal, iar în ceea ce privește solicitarea privind înlocuirea măsurii contravenționale cu „avertisment”, arată că sancțiunea fost aplicată în mod corect și legal conform legislației în vigoare. De asemenea, a arătat că petenta nu se află la prima abatere contravențională în ceea ce privește contravențiile privind transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată până în acest moment în 21 de situații depunând la dosar în acest sens în copie un extras din baza de date a ARR.
În drept, invocă prevederile art. 205-208 C.p.civ., O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 43/1997, O.G. nr. 27/2011, Ordinul MTI nr. 980/2011 și Ordinul MTI nr. 995/2011.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 10.06.2015, în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art.255 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins proba cu interogatoriul intimatei ca nefiind util soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.03.2015 (fila 7) petenta S.C. T. A. S.R.L. a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 61 alin. 1 lit. p O.G. nr. 43/1997 cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 25.000 lei.
În fapt, instanța reține că la data de 11.03.2015, orele 10:00, ansamblul de vehicule autotractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei S.C. T. A. S.R.L. transporta pe DN17, la km 246, în localitatea Trei Movile din județul Suceava cu o încărcătură de 42,5 tone, ce depășea limita permisă de 2,5 tone.
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei S.C. T. A. S.R.L. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, având posibilitatea de a constata și sancționa unele fapte ce contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. În acest sens, procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat ex propriis sensibus.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Mai mult decât atât, trebuie reținut faptul că în cauza A. c. României contravenția nu a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, procesul-verbal fiind încheiat în lipsă. În situația de fapt dedusă judecății contravenția a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator. În acest context, instanța apreciază că nu poate reține aplicabilitatea cauzei A. contra României, dat fiind diferența esențială între cele două situații de fapt.
În fapt, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Instanța constată că petenta S.C. T. A. S.R.L. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
Singura apărare pe care petenta a invocat-o a vizat interpretarea textului legal pentru care a fost sancționată.
Potrivit art. 61 alin. 1 lit. p O.G. nr. 43/1997, constituie contravenție, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.
Petenta a invocat că textul legal enunțat nu acoperă situația de fapt dedusă judecății, întrucât aceasta ar fi transportat producte, iar nu mărfuri. Pentru a se putea pronunța asupra acestei apărări, instanța apreciază că este necesară o analiză de ansamblu a textului legal ce incriminează contravenția reținută de agentul constatator.
O.G. nr. 43/1997 vizează regimul drumurilor, astfel cum rezultă chiar din intitularea textului legal. Astfel, legiuitorul a dorit reglementarea unitară a administrării drumurilor publice și private, a dobândirii și folosirii terenurilor, a conducerii, coordonării și controlului activităților în legătură cu drumurile publice, după cum prevede art. 1 alin. 1 teza I O.G. nr. 43/1997. De asemenea, dispozițiile finale ale ordonanței prevăd că aceasta transpune prevederile art. 2 paragraful 11, art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 3 și art. 7 din Directiva 1996/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 235 din 17 septembrie 1996, cu modificările și completările prevăzute în Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 februarie 2002 de modificare a Directivei 1996/53/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 67 din 9 martie 2002.
Din interpretarea teleologică a O.G. nr. 43/1997 rezultă că scopul normei este de a reglementa dimensiunile maxime și a greutății maxime autorizate, indiferent de conținutul transporturilor.
Instanța constată că legiuitorul a folosit termenul mărfuri sui generis, în sensul de încărcătură, fără a distinge între fructe sau producte, astfel că este aplicabil principiul acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
De asemenea, instanța apreciază că textul legal trebuie interpretat în ansamblul său, nefiind vorba despre o analogie, astfel cum indică petenta în cererea de chemare în judecată.
Un alt aspect prin care apărarea petentei este demontată este acela că ansamblul de vehicule autotractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_ transportau încărcătura în baza avizului de însoțire a mărfii nr._/11.03.2015 (fila 37), iar nu avizul de însoțire al produselor sau productelor. Acest aspect vine să întărească argumentele anterior enunțate de către instanță, în sensul că noțiunea de marfă trebuie privită în sens larg, iar nu să se facă o distincție pe care nici norma de incriminare nu o prevede. Mai mult decât atât, atașat transportului, petenta a prezentat un certificat de transport în cont propriu, precizându-se expres că este vorba despre transport în cont propriu de mărfuri, în trafic național și/sau internațional (fila 39).
În ceea ce privește argumentul petentei privind aplicabilitatea O.G. nr. 44/1997, instanța reține că acest text legal a fost abrogat. Astfel, art. 70 O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte prevederi contrare. Ulterior, prin art. 93 O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere s-a stabilit că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.
Textul în vigoare la momentul actual, O.G. nr. 27/2011 nu face nicio distincție între mărfuri, bunuri sau produse. Mai mult decât, instanța constată textul legal pentru care petentul a fost sancționat contravențional nu prevede în cuprinsul elementului material tipul transportului ce se efectua: public sau în interes personal, astfel că diferența trasată de petentă nu își găsește aplicabilitatea în prezenta speță.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta S.C. T. A. S.R.L. B. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 11.03.2015, s-a reținut că în data de 11.03.2015, ora 10:30, pe DN 17, km 246, în localitatea Trei Movile, a fost verificat în trafic prin cântărire ansamblul de autovehicule autotractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, condus de L. G. G., aparținând petentei S.C. T. A. S.R.L., ce efectua un transport rutier în cont propriu de mărfuri divizibile în trafic național pe ruta Pojorâta -B.. În urma verificării prin cântărire a ansamblului de autovehicule mai sus menționat, s-a reținut o greutate totală de 42,50 tone față de 40 tone admise de legislația în vigoare, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. p O.G. nr. 43/1997.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a . nr._ din data de 11.03.2015 este susținută de tichetul de cântărire nr._ din data de 11.03.2015, din care reiese că ansamblul de autovehicule cu numărul de înmatriculare_ /_ avea, la momentul cântăririi o greutate totală de 42,50 tone (față de 40 tone admise) (fila 36). Aceste aspecte se coroborează cu tichetul de control nr. 03 din 11.03.2015 (fila 35).
Instanța constată că verificările au fost efectuate cu un mijloc de măsurare care corespunde parametrilor legali, având verificarea metrologică efectuată, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 07.04.2014 (fila 34). Conform buletinului de verificare metrologică nr._ /07.04.2014, aparatul de cântărire PW – 10 ./11 a fost verificat metrologic la data de 07.04.2014, verificarea având perioada de valabilitate 1 an. Totodată, instanța reține din conținutul buletinului de verificare metrologică că normativul aplicat pentru tipul de aparat anterior menționat este Norma de metrologie legală NML 056-05 -"Aparate de cântărit cu funcționare neautomată", aprobată prin Ordinul nr.305/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală.
De asemenea, instanța reține că, potrivit pct.4 din acest normativ, atestarea legalității unui aparat supus verificării metrologice periodice se face, pentru aparatele care au corespuns tuturor cerințelor din prezenta normă, prin eliberarea unui buletin de verificare metrologică cu decizia Admis și aplicarea marcajului de verificare metrologică. Pentru aparatele care nu au corespuns cel puțin unei cerințe din prezenta norma, se eliberează un buletin de verificare metrologică cu decizia Respins și nu se aplică marcajul de verificare metrologică.
În prezenta cauză, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.03.2015,deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța consideră că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 61 alin. 1 lit. p O.G. nr. 43/1997, constituie contravenție, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 11.03.2015 petentei S.C. T. A. S.R.L. i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 2.500 lei (fila 7). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită pentru contravenția privitoare la nerespectarea regimului de viteză (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului și fără posibilitatea de a plăti jumătate din aceasta în termen de 48 ore), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, constatând că măsură luată de agentul constatator este una legală și necesară, tocmai pentru a îl ajuta pe petentă să conștientizeze gravitatea faptei sale și să evite pe viitor situațiile asemănătoare. Scopul normei încălcate este acela de a asigura fluidizarea traficului și de a proteja carosabilul de efectele trecerii autovehiculelor cu tonaj mare. Mai mult decât atât, instanța constată că petentei i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește argumentul petentei din cererea de chemare în judecată, potrivit căruia posibilitatea ca la punctul de încărcare să se fi încărcat mai multă piatră spartă decât limita permisă, instanța constată că este obligația petentei să respecte limitele trasate de lege și nu poate invoca o eventuală culpă a unui terț. Obligațiile impuse de O.G. nr. 43/1997 sunt în sarcina societăților ce transportă astfel de produse, acestea din urmă fiind cele ce trebuie să se asigure prin toate mijloacele că se încadrează în dimensiunile maxime admise pentru tipul de vehicul utilizat.
În aprecierea proporționalității, instanța constată că petenta a mai fost sancționată în repetate rânduri (fila 41).
Instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea sancțiunii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. Mai mult decât atât, instanța constată că agentul de poliție i-a aplicat petentei sancțiunea minimă prevăzută de lege. În acest context, instanța constată că este necesară păstrarea sancțiunilor aplicate pentru a o ajuta pe aceasta să înțeleagă gravitatea faptelor sale și să evite pe viitor crearea unor situații similare.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. T. A. S.R.L. în contradictoriu cu ISCTR – prin I. Teritorial 3 NE Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S.C. T. A. S.R.L. B., cu sediul în loc. Cătămărăști Deal, .. 532, jud. B., înregistrată în Registrul Comerțului, sub nr. J_, CUI RO_, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.03.2015, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER –I. TERITORIAL 3 NE SUCEAVA, cu sediul în Suceava, ..16, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red: G.A.N./
Tehnored: G.B./
06.07.2014, 5 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2068/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3226/2015.... → |
|---|
