Plângere contravenţională. Sentința nr. 2992/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2992/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2992/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2992
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul N. A. V. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 41), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, s-a procedat conform dispozițiilor procedurale, constatându-se lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, se constată depusă la dosar din partea intimatului, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat și CD-ul conținând înregistrarea video a evenimentului rutier.
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează că prezenta cerere se va soluționa la acest termen.
În raport de faptul că nu mai sunt de formulat alte cereri, de ridicat alte excepții, de propus alte probe, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, ca fiind necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 244 din Codul de procedură civilă, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.08.2014, sub nr._, petentul N. A. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-vebal contestat, în sensul înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că nu este adevărat că ar fi condus în localitatea Stroiești, județul Suceava cu viteza de 107 km/h, menționând că circula în coloană compusă din cel puțin 4 mașini, fiind nevoit astfel să se deplaseze cu aceeași viteză cu care circulau și ceilalți conducători auto. A precizat că în momentul în care a fost oprit, se afla în spatele unui alt autoturism care circula cu aceeași viteză, însă cu toate acestea, agentul de poliție l-a oprit doar pe el și i-a reproșat că aș fi depășit viteza legală cu 57 km/h.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înregistrarea video și a anexat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, carte de identitate, chitanță . nr._ din data de 25.08.2014 și, în original, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 13).
La data de 28.10.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție Județean B..
În motivarea excepțiilor, intimatul a arătat că prin acțiunea promovată, petentul a solicitat anularea unui proces-verbal de contravenție care a fost încheiat de I. Județean de Poliție Suceava, pentru o contravenție săvârșită pe raza localității Stroiești, județul Suceava. Având în vedere aceste aspecte, a apreciat că în cazul de față I. Județean de Poliție B. nu are calitate procesuală pasivă, iar față de prevederile art. 32 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competentă să soluționeze plângerea contravențională este Judecătoria Suceava.
Prin sentința civilă nr. 652 pronunțată la data de 21.01.2015 de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de intimat prin întâmpinare, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul N. A., împotriva procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014, întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pe rolul Judecătoriei Suceava plângerea a fost înregistrată la data de 23.04.2015 sub numărul de dosar_ .
La data de 28.05.2015, intiumatul a depus la dosar, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat și CD-ul conținând înregistrarea video a evenimentului rutier (filele 10-14).
În temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul N. A. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce, constatându-se că în data de 23.08.2014, ora 1640, în localitatea Stroiești, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare NN 1817 cu viteza de 107 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 a fost semnat de către petent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului N. A. V. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele consemnate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul N. A. V. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 reținându-se că în data de 23.08.2014, ora 1640, în localitatea Stroiești, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare NN 1817 cu viteza de 107 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 este susținută de raportul agentului constatator aflat la fila 11 din dosar, agentul arătând că în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier, cu autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, pe care era montat aparatul radar, a observat cum autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare NN 187, circula cu viteza de 107 km/h, în localitatea Stroiești, unde limita maximă de viteză este de 50 km/h.
Instanța reține că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a prezumtivei contravenții, din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare NN 1817, condus de către petent, a fost surprins, în localitatea Stroiești, cu viteza de 107 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr._ din data de 01.04.2014 și a atestatului operatorului radar nr. 2464 din data de 01.02.2012 (filele 12-13).
În ceea ce privește apărarea petentului potrivit căreia circula într-o coloană compusă din cel puțin patru mașini, deplasându-se cu aceeași viteză cu care se deplasau și ceilalți conducători auto, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată, prin raportare la înregistrarea video aflată la dosarul cauzei.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul N. A. V. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 810 lei cu avertisment, având în vedere locul în care a fost surprins petentul cu viteza de 107 km/h, respectiv în localitate, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 57 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. A. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. A. V., CNP_, domiciliat în B., ., ., jud. B. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red. T.O.E./Tehn. M.A.
5ex./ 15.06.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3041/2015. Judecătoria... → |
|---|
