Contestaţie la executare. Sentința nr. 1692/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1692/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 1692/2015
Dosar nr. 9908 /193/2014 - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1692
Ședința publică din data de 20 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata S.C. N. C. SOLUTION LIMITED prin mandatar S.C. EOS KSI România S.R.L.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.02.2015, 06.03.2015,13.03.2015 și apoi pentru data de astăzi, 20 martie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 08.07.2014, sub nr._, contestatorul D. D. a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata N. C. Solution Limited – prin mandatar S.C. EOS KSI România S.R.L., anularea formelor de executare pornite in dosarul de executare nr. 298/2013 al B. S. R., să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/21.11.2006 în privința ratelor, a dobânzilor și a primelor de asigurare datorate potrivit graficelor de rambursare pentru perioada cuprinsă între 22.09.2008 și data la care a fost depusă cererea de executare silită la executorul judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul a precizat că contestată doar parte din debit, si anume cel cu privire la care a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, debit pentru care scadenta de plata s-a împlinit începând cu data de 21.09.2008, că nu contestă restul debitului și nici cheltuielile de executare silită.
A arătat contestatorul că ultima plata a efectuat-o la data de 26.09.2008, iar scadența stabilită prin graficele de rambursare pentru rata următoare era 21.09.2008, astfel că, începând cu data de 22.09.2008, creditorul era îndreptățit să ceară executarea silită, cu precizarea că în fiecare lună care a urmat acestei date s-a prescris dreptul creditorului de a cere executarea silită pentru câte o rată, că termenul prescripției s-a întrerupt la data depunerii de către creditor a cererii de executare la executorul judecătoresc însă ratele pentru care termenul s-a împlinit până la aceasta dată rămân prescrise.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 rap. la art. 705, art. 708 N.C.pr.civ., art. 2503, art. 2523, art. 2524 și art. 2526 N.C.civil, art. 453 NC.pr.civ.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant in instanță pentru a formula apărări.
La termenul de judecata din 16.07.2014, instanța a pus in discuție excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., si a rămas in pronunțare pe excepție, aceasta după ce contestatoarea a fost citata cu mențiunea de a răspunde la excepția invocată.
Prin sentința civilă nr._ din 16.07.2014, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
La data de 27 iulie 2014, pe rolul Judecătoriei Suceava a fost înregistrat dosarul sub nr._ .
Prin încheierea din 24 septembrie 2014 dată în cameră de consiliu s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar și s-a dispus acordarea facilității la plata taxei judiciare sub forma reducerii cu 50 % a taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a invocat excepția netimbrării conform art. 33 O.U.G. nr. 80/2013.
A mai arătat că debitorul nu dovedește un eventual prejudiciu, ba chiar recunoaște că are de achitat doar un parțial din creanță.
Mai susține intimata că debitorul nu face dovada achitării sumei împrumutate și își recunoaște culpa în executarea obligațiilor.
La data de 17 februarie 2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției și a apărărilor invocate de intimată.
A fost înaintat la dosar, în copie, dosarul de executare nr. 298/2014 al B.I.E.J. S. R. (f. 48 – 142).
Instanța a încuviințat, în temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 21.11.2006 s-a încheiat între părți contractul de credit nr._, prin care intimata a împrumutat contestatorului suma de 5250 de lei pentru o perioadă de 84 de luni.
La data de 14 aprilie 2014, instanța a încuviințat executarea silită a contractului de credit mai sus arătat pentru suma de 6722,54 de lei, sumă la care se vor adăuga cheltuielile de executare.
Urmare a admiterii cererii de încuviințare a executării silite, în cadrul dosarului de executare înregistrat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc S. R. sub nr. 298/2014, prin Încheierea executorului judecătoresc din data de 23.04.2014, s-au stabilit cheltuielile de executare la suma de 1400,59 de lei.
La data de 24.06.2014, executorul judecătoresc a comunicat actele de executare constând în somația de plată datată 23.04.2014, înștiințarea și adresa de înființare a popririi, precum și contractul de credit, încheierea de încuviințare a executării silite și încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în cauză cu privire la prescrierea dreptului la acțiune, potrivit art. 6 din Noul Cod Civil), „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”, termenul de prescripție fiind, potrivit art. 3 din același act normativ, de 3 ani.
Potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, „prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția”.
Prin contestația la executare formulată, contestatorul nu contestă cheltuielile de executare și nici partea din debit care nu ar fi prescrisă, însă, deși are sarcina probei, nu arată care sume ar fi prescrise. Pe de altă parte, având în vedere că toate obligațiile de plată derivă din același raport juridic născut între părți prin încheierea contractului de credit, instanța reține că plata ratelor devenite scadente în ultimii trei ani anterior formulării cererii de executare silită reprezintă o recunoaștere a ratelor scadente anterior acestui termen și prin urmare cursul prescripției este întrerupt.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către debitorul D. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul D. D., CNP_, cu domiciliul în mun. B., Calea Națională nr. 12, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata S.C. N. C. SOLUTION LIMITED, prin mandatar S.C. EOS KSI România S.R.L., cu sediul în București, .. 10A, Connect Business Park, clădirea C.3, . ales în mun. Iași, . – 128, ..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/DM
4 ex./2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1701/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1118/2015.... → |
|---|
