Plângere contravenţională. Sentința nr. 1117/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1117/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1117/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1117
Ședința publică din data de 25.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul G. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 1), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la data de 24.02.2015 au fost depuse la dosar relațiile solicitate de la IPJ Suceava.
Nemaifiind cereri de încuviințat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea (filele 5-7 dosar declinat) adresată la data de 07.10.2014 Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._, petentul G. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/25.09.2014 ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 25.09.2014 s-a constatat că autovehiculul marca VW Golf Variant cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu o viteză de 100 km/h pe . localitatea Suceava.
În baza procesului-verbal, petentul a fost sancționat cu avertisment, dispunându-se suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002. A invocat petentul că agentul constatator nu a făcut o corectă încadrare în drept a faptei, prin neindicarea textului de lege corect în baza căruia a fost sancționat, aducându-se atingere principiului individualizării sancțiunii prev. de art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001
Petentul a solicitat a se constata că procesul-verbal este lovit de nulitate atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul cercetării temeiniciei faptei, raportat la dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional, care este în imposibilitatea de a-și formula o apărare clară față de norma legală pretins încălcată.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001..
În dovedire petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, petentula anexat în copii certificate înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței nr. 5490 din data de 26.09.2014 (fila 10 d.d.).
La data de 31.10.2014 intimatul a depus întâmpinare (filele 30-33 d.d.), prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 25.09.2014 ora 15:24 petentul a fost depistat conducând autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Suceava, (sector de drum pe care limita maximă de viteză este de 50 km/h) cu viteza de 108 km/h. Abaterea privind nerespectarea regimului legal de viteză a fost constatată cu ajutorul aparatului de măsurare a vitezei tip cinemometru rutier marca Autovision montat pe autospeciala de politie cu nr. de înmatriculare MAI_. După cum rezultă din conținutul procesului verbal abaterea a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, omologat si verificat metrologic, iar agentul constatator a procedat corect la încadrarea faptei din punct de vedere juridic.
În dovedire intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, intimatul a anexat în copii certificate documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat.
Prin sentința civilă nr. 2725 din data de 16.12.2014 (filele 52 d.d.) Judecătoriei Fălticeni a admis excepția necompetenței teritoriale, dosarul fiind declinat la Judecătoria Suceava și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2015.
La termenul de judecată din data de 04.02.2015, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a administrat aceste probe.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.09.2014 (fila 9 dosar declinat) petentul G. G. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 H.G. nr. 1391/2006, raportate la art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002 cu sancțiunea principală a avertismentului și cu măsura complementară a reținerii permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile.
În fapt, instanța reține că la data de 25.09.2014, în jurul orelor 15:30, petentul G. G. se afla la volanul autoturismului marca Volswagen cu numărul de înmatriculare_ la ., pe bulevardul S. Vicoveanca și circula cu o viteză de 108 km/h într-o zonă în care viteza maximă permisă este de 50 km/h. Contravenția săvârșită a fost surprinsă cu ajutorul camerei video a aparatului de măsurare a vitezei marca Autovision din dotarea autospecialei cu număr de înmatriculare MAI_. Instanța constată că aparatul radar era verificat metrologic, astfel cum reiese din buletinul de verificare nr._/01.04.2014 (fila 40 d.d.) și pe numele agentului care opera aparatul există atestatul nr._/29.01.2014 (fila 39 d.d.).
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.09.2014 a fost semnat de către petent, acesta menționând că nu este de acord cu viteza menționată în procesul-verbal.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea înregistrării video a contravenției (fila 34 d.d.), administrată de către instanță la termenul din 25.02.2015, cu raportul agentului constatator (filele 41-42 d.d.).
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța nu va reține critica petentului referitoare la greșita încadrare în drept a faptei săvârșite. În ceea ce privește fapta, instanța apreciază că, raportat la situația de fapt reținută, în mod corect agentul constatator a reținut incidența dispozițiilor art. 121 alin. 1 H.G. nr. 1391/2006, coroborate cu cele ale art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002, respectiv depășirea limitei maxime de viteză admise cu mai mult de 50 km/h. Cu privire la dispozițiile legale ce stabilesc regimul sancționator, agentul a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că […] se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile […].
Referitor la sancțiunea efectiv aplicată, aceasta a fost avertismentul, sancțiune contravențională pe care instanța o apreciază ca fiind legală. În acest sens, dispozițiile art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevăd că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Acest text legal acordă posibilitatea agentului constatator de a individualiza sancțiunea contravențională aplicată în funcție de gradul de pericol social al faptei. Mai mult decât atât, dat fiind faptul că nici O.U.G. nr. 195/2002, nici H.G. nr. 1391/2006 nu prevăd interdicția aplicării avertismentului în cazul contravențiilor referitoare la viteză, instanța apreciază că agentul constatator avea posibilitatea conferită de către legiuitor de a aplica sancțiunea principală a avertismentului, la care se alătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e.
Cu privire la lipsa indicării exprese a art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că acestea se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal, nulitate ce operează doar în cazul în care partea petentă dovedește o vătămare care i s-a produs prin încheierea în acest mod a procesului-verbal și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului astfel încheiat. Conform dispozițiilor art. 175 alin. 1 C.proc.civ. privind regimul nulității relative, anularea actului încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale ce atrag această sancțiune va interveni numai în cazul în care partea care o invocă probează producerea unei vătămări prin întocmirea astfel a actului, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. De asemenea, vătămarea nu este amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancțiune contravențională și nu o vătămare, în sensul art. 175 C.proc.civ., care să fie de natură să atragă anularea procesului-verbal. Vătămarea trebuie să afecteze drepturile procesuale ale petentului, și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, petentul nu a făcut dovada faptului că lipsa indicării art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 i-ar fi afectat într-un fel sau altul drepturile sale procedurale, acesta având posibilitatea de a face plângere contravențională la instanța de judecată în termenul legal.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului G. G. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
De asemenea, permisul de conducere a fost reținut în mod corect pe o perioadă de 90 zile, având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, având posibilitatea de a constata și sancționa unele fapte ce contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. În acest sens, procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a avertismentului, precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat, dovadă fiind și înregistrarea video atașată la dosar.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
D. fiind faptul că prezumtiva contravenție a fost constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie capătă o valoare mai mare decât prezumției de nevinovăție a petentului, astfel cum rezultă și din cauza A. c. România.
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, limitându-se în a contesta doar temeinicia procesului verbal fără a propune probe în dovedire, în afara înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Mai mult decât atât, petentul nu a înțeles nici să conteste viteza reținută în procesul-verbal de contravenție, ci doar temeiul legal reținut.
În prealabil, instanța va acorda putere înregistrării video (fila 34 d.d.), în temeiul art. 266 C.proc.civ., potrivit căruia înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr._/01.04.2014 (fila 40 d.d.) cu atestatul nr._/29.01.2014 (fila 39 d.d.). Din cuprinsul înregistrării administrate la termenul din 04.02.2015 rezultă că petentul a condus autoturismul marca Volswagen cu număr de înmatriculare_ cu o viteză de 108 km/h în interiorul localității Suceava, pe . limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h.
Instanța reține că, prin cererea de chemare în judecată, petentul nu a formulat nici un fel de critici vis-a-vis de contravenția săvârșită și nici nu a încercat să dovedească existența unei alte stări de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție. Mai mult decât atât, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, petentul a recunoscut că situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității (fila 7 d.d.).
În prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.09.2014, deși petentului îi revenea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 121 alin. 1 H.G. nr. 1391/2006 se referă la obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Sancțiunea pentru această contravenție este cea prevăzută de art. 102 alin 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002, respectiv: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. d O.U.G. nr. 195/2002, pentru clasa a IV-a de sancțiuni se vor aplica de la 9 la 20 puncte-amendă.
Art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 25.09.2014 petentului G. G. i s-au aplicat sancțiunea principală a avertismentului și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile (fila 9 d.d.). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Instanța constată că această măsură complementară a suspendării dreptului de a conduce este una legală și necesară, tocmai pentru a îl ajuta pe petent să conștientizeze gravitatea faptei sale și să evite pe viitor situațiile asemănătoare. Prin urmare, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 58 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea sancțiunii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. Mai mult decât atât, instanța constată că agentul de poliție i-a aplicat petentului sancțiunea principală minimă prevăzută de lege - avertismentul.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25._, așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa, urmând a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul G. G. în contradictoriu cu IPJ Suceava.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va lua act că acestea nu au fost solicitate de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. G., CNP_, domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.09.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
Președinte,Grefier,
Red. G.A.N./
Tehnored: G.B./
10.03.2015, 5 ex./
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1129/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1098/2015.... → |
|---|
