Restabilirea echilibrului contractual. Sentința nr. 1694/2015. Judecătoria SUCEAVA

- anularea clauzei abuzive stipulată de către art. 4.1, (comision de administrare a creditului) din contractul de credit de consum nr. 070CSF_ din data de 04.06.2007,anularea art.2 pct.2.9.1 din Condițiile speciale ale Actului adițional, anularea art. I pct.12 din Condițiile Generale ale Actului Adițional la Contractul de credit de consum încheiat cu reclamantul C. O. C.;

- anularea clauzei abuzive stipulată de către art. 4.1, (comision de administrare a creditului) din contractul de credit de consum nr. 070CSF_ din data de 18.10.2007,anularea art.2 pct.2.8.3 din Condițiile speciale ale Actului adițional nr.070SOM_/24.07.2011, anularea art. III pct.8 din Condițiile Generale ale Actului Adițional la Contractul de credit de consum încheiat cu reclamanta D. A.;

- anularea clauzei abuzive stipulată de către art. 4.1, (comision de administrare a creditului) din contractul de credit de consum nr. 071CSF_ din data de 29.08.2008,anularea art.I pct.10 din Actul adițional nr./28.09.2010, anularea art. I pct.7 din Condițiile Generale ale Actului Adițional nr. 1/21.07.2011 la Contractul de Credit de consum încheiat cu reclamantul C. G.;

- anularea clauzei abuzive stipulată de către art. 4.1, (comision de administrare a creditului) din contractul de credit de consum nr. 070CSF_ din data de24.05.2007,anularea art.III pct.13 din Condițiile Generale ale Actul adițional nr.1/ 03.06.2010, anularea art.2 pct.2.7.3 din Condițiile speciale ale Actului Adițional nr. 070RES_/17.03.2014, anularea art. III pct.9 din Condițiile Generale ale Actului adițional nr.070RES_/17.03.2014 la Contractul de Credit de consum încheiat cu reclamantul C. Ștefura C.;

- anularea clauzei abuzive stipulată de către art. 4.1, (comision de administrare a creditului) din contractul de credit de consum nr. 070CSF_ din data de29.05.2007 ,anularea art.2 pct.2.8.3 din Condițiile speciale ale Actul adițional nr.070RES_/24.05.2011, anularea art. III pct.8 din Condițiile Generale ale Actului Adițional nr. 070RES_/24.05.2011 la Contractul de Credit de consum încheiat cu reclamantul C. G. A. ;

- anularea clauzei abuzive stipulată de către art. 4.1, (comision de administrare a creditului) din contractul de credit de consum nr. 070CSF_ din data de 09.05.2007 ,anularea art.III pct.11 din Condițiile Generale ale Actul adițional nr.070RES_/22.12.2010, anularea art.2 pct.2.7.3 din Condițiile speciale ale Actului Adițional nr. 070RES_/27.12.2010, anularea art.2, pct.2.8.3 din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/21.02.2012,anularea III, pct.8 din Condițiile Generale ale Actului Adițional nr.070RES_/21.02.2012 la Contractul de Credit de consum încheiat cu reclamantul U. C. C. ;

- obligarea pârâtelor restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare de la începutul perfectării contractului și până la data rămânerii definitive a hotărârii ;

- Obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale calculată de la data încasării comisionului de administrare și până la data restituirii efective și recalcularea ratelor lunare prin modificarea graficului de rambursare fără includerea comisionului de administrare a creditului.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în anii 2007 și 2008 au încheiat cu pârâtele Contract de credit de consum prin care li s-au acordat credite în franci elvețieni ( CHF), iar aceste contracte au fost modificate ulterior prin semnarea unor acte adiționale . Atât în contractele de credit cât și în actele adiționale ulterioare s-a stipulat obligația de a plăti un comision de administrare a creditului lunar cuprins între valorile 0,3% - 0,41% din valoarea soldului creditului.

Reclamanții au arătat că toate clauzele din Convențiile de credit dar și din Actele Adiționale care stipulează obligativitatea achitării unui comision de administrare a creditului sunt abuzive și încalcă dispozițiile imperative ale art.1 alin.3 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive și care prevăd că „ Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii „ .

Reclamanții au precizat că îndeplinesc calitatea de consumatori așa cum este definită de pct.13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumatorului.

În continuare, reclamanții au arătat că clauzele contestate nu au fost negociate cu reclamanții – consumatori și sunt clauze cuprinse în contracte standard, de adeziune, preformulate de bancă, neavând posibilitatea de influențeze natura acestor clauze, astfel încât ele nu pot fi considerate ca fiind negociate direct între ei și bancă ( art. 4 alin.2 din Legea 193/2000 și pct. 13 din Anexa nr.1 a Legii nr. 296/2004), raportat la calitatea de comerciant a băncii ( art.2 alin.7 din Legea 193/2000 și art. 80 din Legea nr. 296/2004).

Reclamanții au precizat că chiar dacă anumite aspecte ale celor două convenții de credit au fost stabilite de comun acord între ei și bancă, acestea se referă exclusiv la cuantumul sumei acordate cu titlu de împrumut, raportat la veniturile lunare și la posibilitatea de achitare a ratelor .

Mai arată că împrejurarea că aceste clauze contestate fac parte din categoria contractelor preformulate, rezultă și din analiza legislației incidente în materia care definește contractul reformulat. Ordinul 92/2007 a ANPC pentru aprobarea Normei privind unele măsuri de informare a consumatorilor, persoane fizice, de către operatorii economici prestatori de servicii în cadrul contractelor preformulate de către aceștia, prin care la art. 3 a fost definit contractul preformulat ( de adeziune) ca fiind „ acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de serviciu, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având posibilitatea de a le accepta sau nu „.

Reclamanții au mai arătat că clauzele contestate cuprinse în convențiile de credit sunt obscure și echivoce în sensul că din analiza tuturor clauzelor contractuale în ansamblul lor, reiese faptul că banca a înțeles să insereze unele clauze contractuale care sunt neclare, echivoce și care pot duce în eroare consumatorul.

Mai precizează că clauza contractuală contestată este abuzivă întrucât din cuprinsul art.4.1 din Convenția de credit creează, în detrimentul lor și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiilor părților contractului de credit, care sunt în primul rând de natură economică patrimonială precum și de natură cantitativ – juridică . De asemenea, produc și un prejudiciu patrimonial, fiind obligați la plata unor sume semnificative către bancă .

Reclamanții au mai precizat că Directiva 93/13 restrânge în mod considerabil principiul libertății contractuale în favoarea consumatorului prin faptul că permite un control jurisdicțional al clauzelor abuzive . De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a precizat expres în deciziile sale date în interpretarea directivei 93/13/CEE că „ … sistemul de protecție pus în aplicare de directivă se întemeiază pe ideea că, în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, consumatorul se află într-o situație de inferioritate față de vânzător sau furnizor, situație care îl determină să adere la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora”.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, art. 4 și art. 1 din anexa la Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010.

În dovedire, reclamanții au depus înscrisuri (filele 9 – 167 ).

Pârâții nu și-au delegat reprezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.

În conformitate cu dispozițiile art. 258 din codul de procedură civilă raportat la art. 22 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Prin contractele de credit mai sus arătate, modificate prin actele adiționale precizate, reclamanții au împrumutat de la intimata B. SA diferite sume de bani, obligându-se la restituirea acestora potrivit graficelor de rambursare depuse la dosarul cauzei.

Reclamanții F. F. și F. M. au sesizat instanța de judecată cu privire la clauzele considerate abuzive, respectiv cele cuprinse în art. 4.1 din contractele de credit de consum precum și din actele adiționale referitoare la comisionul de administrare a creditului.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 4 din Legea nr. 193/2000 stipulează că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

De asemenea, potrivit dispozițiilor aceluiași articol mai sus menționat, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant; dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Actul normativ amintit a transpus dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993. Potrivit reglementării comunitare, pentru a putea fi calificată drept abuzivă o clauză trebuie să îndeplinească trei condiții (două negative și una pozitivă), respectiv să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.

În cauza de față, contractele de credit de consum menționate, încheiate între reclamanți și pârâta B. S.A. intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutații au calitatea de consumatori, iar banca pe cea de comerciant.

Referitor lșa clauza ce face obiectul prezentei cauze, respectiv clauza privind instituirea comisionului de administrare a creditului, instanța reține că potrivit art. 4.1 teza a II-a din contractele de credit de consum menționate, creditele se acordă cu un comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului.

Sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al acestei clauze, instanța reține că acest comision de administrare nu face parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului, pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu, conform O.G. nr. 21/1992.

De asemenea, instanța reiterează că art. 4 din Legea nr. 193/2000 stipulează că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Referitor la noțiunea de „comision de administrare lunară a creditului” prevăzut în convențiile de credit, instanța apreciază că aceasta nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale), instanța nu poate aprecia asupra legalității acestei sume, în aceeași situație fiind și reclamanții, în calitate de împrumutați.

Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți ori un asemenea echilibru nu există în măsura în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa.

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze și lipsa bunei-credințe a băncii, trebuie analizate în funcție de justețea acestui comision, față de costurile efective suportate de bancă, în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului, de administrare efectivă. În prezenta cauză, însă, o asemenea justificare nu există, acest comision, calculat și perceput lunar, disimulând, în realitate, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj concurențial, contrar uzanțelor bunei credințe față de celelalte bănci.

Totodată, în cuprinsul clauzelor contractuale nu se face nici o referire concretă la cheltuielile pe care le-ar suporta pârâta cu privire la administrarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestui comision și nici nu se indică modul în care au fost cuantificate acestea, în privința creditului acordat. Așadar, terminologia folosită nu este descrisă în cuprinsul contractului perfectat de pârâte, pentru ca împrumutații să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute lunar de către bancă aceste sume de 0,3% aplicate la valoarea soldului.

Totodată, instanța reiterează că dispozițiile O.G. nr. 21/1992 prevăd că toate comisioanele sau tarifele stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu. Or, în cauza de față, nu rezultă din contract că banca ar presta un serviciu pentru încasarea acestui comision, determinând un dezechilibru contractual în defavoarea consumatorilor care sunt obligați să plătească lunar o sumă căreia nu îi corespunde niciun serviciu efectuat de bancă.

În ceea ce privește clauza referitoare la comisionul de administrare cuprinsă în actele adiționale, instanța reține că prin prevederile cuprinse în aceste acte adiționale se păstrează dispozițiile cuprinse în contractele de credit încheiate între părți, însă nici din cuprinsul actului adițional nu rezultă ce serviciu oferă în concret banca în schimbul achitării lunare a unei sume de bani, cu titlu de comision administrare credit, calculată prin aplicarea unui procent la soldul creditului.

Instanța consideră că folosirea unor termeni generici și echivoci, respectiv monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către bancă în scopul utilizării/ rambursării creditului, nu este suficientă pentru a îndeplini cerințele prevăzute de O.U.G. nr. 50/2010 la art. 18 al. 2 lit. c), care statuează că explicațiile trebuie să cuprindă, printre altele, explicarea costurilor ce fac parte din costul total al creditului pentru consumator, astfel încât consumatorii să înțeleagă ce plătesc.

Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar actul adițional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestei sume, în aceeași situație fiind și reclamanții, în calitate de împrumutați.

Instanța are în vedere și împrejurarea că acordarea unui credit bancar presupune o executare succesivă a prestațiilor din partea reclamanților și o executare uno ictu din partea pârâtei, astfel că, față de valoarea mare a creditelor, obligația deja executată a pârâtei nu își mai găsește echivalentul în plata de către împrumutați a unei sume de bani, calculată lunar prin aplicarea unui procent la soldul creditului, pentru efectuarea de operațiuni de către bancă în scopul utilizării creditului.

Având în vedere aspectele mai sus expuse, instanța va constata existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 04.06.2007, respectiv art. 2 pct. 2.9.1. din Condițiile speciale ale Actului adițional și art. I pct. 12 din Condițiile generale ale Actului adițional la Contractul de credit, cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 18.10.2007, respectiv art. 2 pct. 2.8.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070 SOM_/24.07.2011 și art. III pct. 8 din Condițiile generale ale Actului adițional la Contractul de credit, cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 071 CSF_ din data de 29.08.2008 respectiv art. I pct. 10 din Actul adițional nr. 1/28.09.2010 și art. I pct. 7 din Actul adițional nr. 1/21.07.2011 la Contractul de credit, cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 24.05.2007, respectiv art. III pct. 13 din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 1/03.06.2010 și art. 2 pct. 2.7.3. din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/17.03.2014 și art. III pct. 9 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/17.03.2014 la Contractul de credit, cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 29.05.2007, respectiv art. 2 pct. 2.8.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/24.05.2011 și art. III pct. 8 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/24.05.2011 la Contractul de credit., cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 RES_ din data de 22.10.2010, respectiv art. III pct. 11 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/22.12.2010 și art. 2 pct. 2.7.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/27.12.2010 și art. 2 pct. 2.8.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/21.02.2012 și art. III pct. 8 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/21.02.2012 la Contractul de credit

În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea comisionului de administrare, instanța constată că acestea sunt întemeiate și, având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 193/2000 raportate la art. 998 din vechiul Cod civil, va obliga pârâtele la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, în temeiul contractelor mai sus amintite, de la momentul încheierii contractului și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Totodată, instanța va admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale aferente sumelor mai sus menționate (constând în comision de administrare), calculate de la data plății sumelor de către reclamanți și până la data achitării efective a debitului de către pârâte, reținând dispozițiile art. 1088 din Codul civil de la 1864, care prevăd evaluarea legală a prejudiciului suferit de creditor în cazul executării cu întârziere a obligației de a plăti o sumă de bani.

Față de cele expuse mai sus, instanța va admite, cererea reclamanților, va constat ca fiind abuzive clauzele mai sus amintite, va obliga pârâtele la modificarea contractelor mai sus menționate și actele adiționale aferente, în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive, va dispune restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor constate ca fiind abuzive, precum și la dobânda legală calculată acestor sume și va obliga pârâtele la recalcularea ratelor lunare prin modificarea graficului de rambursare fără includerea comisionului de administrare a creditului.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâtele urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, suportate de către reclamanți cu prilejul soluționării prezentei acțiuni, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea având ca obiect „restabilire echilibru contractual” formulată de reclamanții C. O. C. CNP_ cu domiciliul în mun. B., Calea națională nr. 47, ., jud. B., D. A. CNP_ cu domiciliul în oraș B., jud. B., C. G. CNP_ cu domiciliul în ., jud. B., Ștefura C. CNP_ cu domiciliul în mun. D., Al. Mărului nr.2, ., C. G. A. CNP_ cu domiciliul în mun. B., .. 6, ., jud. B. și U. C. C. CNP_ cu domiciliul în ., jud. B., toți cu domiciliul ales la cabinet Av. A. O. din Suceava, ., ., . în contradictoriu cu pârâtele . sediul în București, ..6A, sector 2, J_, CUI_, . B. cu sediul în Calea Națională nr. 95, jud. B., J_, CUI_ și E. N. EUROPE FUNDING II B.V. cu sediulîn Naritaweg 165, 104 BW Amsterdam, Olanda.

Constată existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 04.06.2007, respectiv art. 2 pct. 2.9.1. din Condițiile speciale ale Actului adițional și art. I pct. 12 din Condițiile generale ale Actului adițional la Contractul de credit.

Constată existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 18.10.2007, respectiv art. 2 pct. 2.8.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070 SOM_/24.07.2011 și art. III pct. 8 din Condițiile generale ale Actului adițional la Contractul de credit.

Constată existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 071 CSF_ din data de 29.08.2008 respectiv art. I pct. 10 din Actul adițional nr. 1/28.09.2010 și art. I pct. 7 din Actul adițional nr. 1/21.07.2011 la Contractul de credit.

Constată existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 24.05.2007, respectiv art. III pct. 13 din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 1/03.06.2010 și art. 2 pct. 2.7.3. din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/17.03.2014 și art. III pct. 9 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/17.03.2014 la Contractul de credit.

Constată existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 CSF_ din data de 29.05.2007, respectiv art. 2 pct. 2.8.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/24.05.2011 și art. III pct. 8 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/24.05.2011 la Contractul de credit.

Constată existența clauzelor abuzive (cu privire la comisionul de administrare) cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. 070 RES_ din data de 22.10.2010, respectiv art. III pct. 11 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/22.12.2010 și art. 2 pct. 2.7.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/27.12.2010 și art. 2 pct. 2.8.3. din Condițiile speciale ale Actului adițional nr. 070RES_/21.02.2012 și art. III pct. 8 din Condițiile generale ale Actului adițional nr. 070RES_/21.02.2012 la Contractul de credit.

Obligă pârâtele să modifice contractele mai sus menționate și actele adiționale aferente, în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.

Obligă pârâtele la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, în temeiul acestor contractelor de credit de consum și a actelor adiționale, de la momentul încheierii contractelor și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă pârâtele la plata dobânzii legale aferentă sumelor mai sus menționate (constând în comision de administrare), calculată de la data plății sumelor de către reclamanți și până la data achitării efective a debitului de către pârâte.

Obligă pârâtele la recalcularea ratelor lunare prin modificarea graficului de rambursare fără includerea comisionului de administrare a creditului.

Obligă pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.

Președinte, Grefier,

Red. BC/tehn. DM

11 ex./2015