Contestaţie la executare. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 479/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 479/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 479
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. M. L.
Grefier - S. E. C.
La ordine, se află judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea . Iași în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic S. M. pentru contestatoare, lipsă fiind repr. intimaților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției invocate prin întâmpinare apreciind că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze prezenta cauză. Precizează, de asemenea, că actul generator a fost emis de Direcția Antifraudă Suceava.
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 23.09.2014, sub nr._, contestatoarea .. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, contestație la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.08.2014 și a Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr._/26.08.2014, a procesului-verbal de sechestru asigurătoriu pentru bunuri mobile nr._/08.09.2014 și a adresei nr._/02.09.2014 reprezentând notificare de instituire a popririi asigurătorii asupra conturilor societății deschise la BCR SA, OTP BANK SA, BANK
LEUMI ROMÂNIA SA, UNICREDIT TIRIAC BANK SA, solicitând instanței revocarea actelor administrative fiscale anterior menționate și ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile ale societății precum și asupra conturilor bancare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că Direcția G. Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava a efectuat, în data de 28.07.2014, un control inopinat prin sondaj la societate pentru a stabili realitatea operațiunilor economice desfășurate, respectiv legalitatea și temeinicia înregistrării unor cheltuieli privind diurna acordată salariaților temporari pe perioada misiunilor de muncă temporară în scopul prestării temporare a unor servicii în favoarea unor utilizatori externi, pentru fiecare misiune în parte, aferente perioadei 1 ianuarie 2012 - 30 iunie 2014. Urmare a controlului dispus, s-a emis Procesul - Verbal nr._/SV/26.08.2014, constatările inspectorilor antifraudă fiind în sensul că societatea P. S.R.L. a adus un prejudiciu bugetului consolidat al statutului estimat/evaluat la suma de 2.328.138 lei. S-a reținut că societatea a aplicat greșit dispozițiile legale din domeniu considerând că punerea la dispoziție a personalului pentru perioade temporare în favoarea utilizatorilor externi este asimilată detașării și, în consecință, diurna plătită salariaților temporari ai societății nu a fost legal acordată, întrucât aceștia nu sunt detașați sau delegați în accepțiunea legii, iar sumele înregistrate în contabilitate, reprezentând cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri, reflectă o situație nereală, simulata în detașare pentru lucrătorii ce prestează muncă pe durata unei misiuni prin intermediul unui agent de muncă temporară.
Privitor la realitatea operațiunilor economice desfășurate, respectiv legalitatea și temeinicia înregistrării unor cheltuieli privind diurna acordată salariaților temporari pe perioada misiunilor de muncă temporară în scopul prestării temporare a unor servicii în favoarea unor utilizatori externi, pentru fiecare misiune în parte, aferente perioadei 1 ianuarie 2012 - 30 iunie 2014, contestatoarea a arătat că concluzia inspectorilor antifraudă, redată în cadrul Procesului verbal nr._/SV/26.08.2014, este vădit nelegală și netemeinică remarcându-se necorelarea prevederilor din legislația națională cu legislația europeană în domeniu și tendința nefirească a inspectorilor antifraudă de a se raporta, în mare măsură, doar la legislația națională.
Contestatoarea a mai arătat că nivelul plătit salariaților de .. s-a situat sub nivelul legal de 2,5 ori stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, ceea ce înseamnă că bugetul consolidat al statului nu a fost prejudiciat, așa cum eronat s-a constatat prin procesul-verbal de control fiscal. În concluzie, a apreciat contestatoarea că organul de control, procedând greșit și abuziv la interpretarea unor dispoziții legale clare, care nu permit interpretarea, a reținut ca instituția agentului de muncă temporară este reglementată distinct de instituția detașării, conchizând că, în lipsa unor prevederi exprese, care să expliciteze că și salariații agenților de muncă temporari pot fi detașați în cadrul prestării de servicii transnaționale (într-un alt stat membru al Uniunii Europene), nu poate fi reținută aplicabilitatea prevederilor legale care reglementează detașarea, inclusiv plata indemnizației de detașare. Prin aceasta s-au încălcat dispoziții legale imperative și s-a ajuns la o discriminare evidentă față de salariații detașați in România.
De asemenea, contestatoarea a arătat că atât decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, cât și măsurile efective dispuse de către organele de control, sunt netemeinice și nelegale, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de fond stipulate de art. 129 Cod Procedură Fiscală pentru instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății.
În drept, au fost invocate disp. art.129 și art.142 Cod procedură fiscală.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri ( f 12-116).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1000 lei ( f 123).
Legal citată, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 și următoarele din codul de procedură civilă și ale art. 129 din O.U.G nr. 92/2003.
De asemenea, la data de 13.11.2014, intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, în perioada 10.04._14, debitoarea .. Iași a fost supusă unui control tematic din partea D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifraudă Fiscală 1 Suceava. În acest sens, inspectorii antifraudă au încheiat Procesul-verbal nr._/26.08.2014 conform căruia a fost stabilit un prejudiciu în sarcina societății în sumă totală de 2.328.138 lei. Totodată, întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitoarea .. Iași să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, așa după cum s-a prezentat în Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr._/26.08.2014, organul de control a luat decizia instituirii măsurilor asigurătorii. Astfel, în temeiul prevederilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifraudă Fiscala 1 Suceava a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.08.2014. prin care s-a dispus măsura aplicării sechestrului asigurător.
De asemenea, în data de 06.06.2014, A.J.F.P. Iași, în calitate de organ de executare, a întocmit procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile înregistrat sub nr._/08.09.2014. A mai precizat intimata că procesul-verbal de sechestru asigurător a fost semnat de către împuternicitul societății - doamna N. N., ce a fost desemnat și custode pentru bunurile mobile care au constituit obiectul acestei masuri.
În drept, intimata a invocat disp. art. 129 Cod procedură fiscală și ale art. 11 din Legea nr. 241/2005.
În dovedire, intimata a depus la dosar o . înscrisuri ( f. 140-165).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare, instanța constată următoarele:
Pe calea prezentei acțiuni, contestatoarea .. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/26.08.2014 și a Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr._/26.08.2014, a procesului-verbal de sechestru asigurătoriu pentru bunuri mobile nr._/08.09.2014 și a adresei nr._/02.09.2014 reprezentând notificare de instituire a popririi asigurătorii.
În baza art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare.
Raportat la obiectul și temeiul de drept ale acțiunii, instanța reține că, potrivit dispozițiilor 129 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, măsurile asiguratorii se dispun și se aduc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, iar potrivit alin. 11 al aceluiași articol, împotriva actelor prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 172.
Conform art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din același act normativ, unde Codul de procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
Așadar, raportat la dispozițiile legale menționate, competența în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de către organul fiscal se stabilește conform art. 713 și 650 NCPC. Având în vedere momentul formulării acțiunii – 23.09.2014, potrivit art. 25 NCPC, în cauză sunt aplicabile aceste dispoziții de procedură în forma în care erau în vigoare la acea dată, nu astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014.
Astfel, potrivit art. 713 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, contestația la executare (și implicit prezenta acțiune, astfel cum s-a argumentat anterior) se introduce la instanța de executare, art. 650 din Noul Cod de procedură civilă stabilind că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cu toate acestea, instanța reține că, prin decizia nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din data de 16.07.2014, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivarea acestei decizii, se arată că prevederile art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de normele constituționale și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nesocotesc dreptul la un proces echitabil, caracterizat prin lipsa arbitrariului (Cauza R. c. României; cauza Sissanis c. României).
Având în vedere Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale, instanța apreciază că stabilirea competenței trebuie făcută prin raportare la regula de drept comun în materia competenței teritoriale, respectiv actor sequitur forum rei. Prin urmare, până la intervenția legiuitorului cu privire la art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se impune a fi transpusă în plan execuțional competența teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art. 107 din Codul de procedură civilă, adaptând noțiunea de pârât la cea de debitor, iar cea de reclamant la cea de creditor. Instanța apreciază că această soluție este justificată și de specificul fazei procesului civil în care ne regăsim, executarea silită fiind declanșată prin cererea creditorului adresată executorului judecătoresc, respectiv, în materie fiscală, prin actele de executare întreprinse de organele de executare.
Instanța consideră că această soluție este în concordanță cu considerentele deciziei Curții Constituționale, unde se arată că, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, sunt necesare soluții clare și deja consacrate legislativ, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.
În prezenta cauză, instanța constată că reclamanta – contestatoare P. S.R.L. are sediul social în mun. Iași, ., .. De asemenea, instanța constată că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din data de 26.08.2014 a fost emisă de către intimata Direcția G. Antifraudă Fiscală - Direcția G. Antifraudă Fiscală 1 Suceava, în urma unui control efectuat cu privire la legalitatea și temeinicia înregistrării cheltuielilor privind diurna acordată salariaților angajați cu contract de muncă temporară pe durata misiunii, decizia fiind aprobată de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Agenția Județeană a Finanțelor Publice Iași (f. 12-16/141-145).
Ca atare, se constată, pe de o parte că societatea contestatoare își are sediul în mun. Iași, ., . și că la dosar nu există nicio dovadă care să conducă la concluzia că executarea silită se va desfășura în circumscripția Judecătoriei Suceava, respectiv că debitoarea ar avea în patrimoniu bunuri imobile sau mobile situate pe raza altor localități cu excepția celei în care își are sediul. Pe de altă parte, instanța reține că intimata Direcția G. Antifraudă Fiscală 1 Suceava a acționat în calitate de organ de control, actele contestate fiind aprobate de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – A.J.F.P. Iași.
A considera că Judecătoria Suceava este competentă în soluționarea prezentei cauze ar însemna a încălca principiul previzibilității legii și Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale. Astfel, potrivit art. 129 alin. 11 coroborat cu art. 172 din Codul de procedură fiscală competentă în soluționarea contestației împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii este instanța de executare, stabilită conform Codului de procedură civilă. Or, instanța de executare în ceea ce privește creanțele fiscale a fost întotdeauna și a rămas, indiferent de modificările legislative intervenite (așadar, indiferent că s-a aplicat art. 373 alin. 2 C.p.c. din 1865 sau art. 650 NCPC, atât în forma avută înainte, cât și după modificarea codului prin Legea nr. 138/2014), instanța de la domiciliul fiscal al debitorului.
Conform art. 136 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, prin alineatul 5 al aceluiași articol stabilindu-se că ,,pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.”
Așadar, indiferent dacă s-ar stabili competența teritorială a instanței de executare în funcție de organul de executare sau sediul debitoarei, competentă în soluționarea contestației este instanța de la sediul debitoarei (care reprezintă și domiciliul fiscal al debitoarei potrivit art. 31 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 92/2003). D. fiind că sediul debitoarei, contestatoare în prezenta cauză, P. S.R.L. se află în municipiul Iași, jud. Iași, competentă teritorial în soluționarea prezentei cauze este Judecătoria Iași.
Prin urmare, față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 132 NCPC, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, .. 45, ., sector 2, București, împotriva intimatelor Direcția G. Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava cu sediul în Loc. Șcheia, ., jud. Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, în favoarea Judecătoriei Iași.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
5 ex
JUDECĂTORIA SUCEAVA
JUDEȚUL SUCEAVA
mun. Suceava, . nr. 62, cod poștal_
Telefon: 0230-_, Fax . 0230-_
Dosar nr._
CĂTRE,
JUDECĂTORIA IAȘI
Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluționare, dosarul acestei instanțe nr._, având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în mun. Iași, ., nr. 39, ., jud. Iași, împotriva intimatelor Direcția G. Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava cu sediul în Loc. Șcheia, ., jud. Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu sediul în mun. Iași, .. 26.
Dosarul cuprinde un număr de . file.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. L. M. S. E. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 462/2015. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 481/2015.... → |
|---|
