Plângere contravenţională. Sentința nr. 3098/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3098/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3098/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3098
Ședința publică din data de 03.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. P., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.01.2015 de I.P.J. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 6), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la data de 13.05.2015 s-au depus la dosar relațiile solicitate din partea CNADNR – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, în baza art. 244 C.proc.civ., instanța declară cercetarea procesului încheiată, iar, în baza art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 26.01.2015 sub nr._ (fila 3) petentul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 16.01.2015 de I.P.J. Suceava.
În motivare, petentul a arătat că la data de 16.01.2015, în jurul orei 18:23, se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ și a fost oprit de poliția rutieră în zona Adîncata, pentru un control de rutină. Acesta a arătat că a prezentat toate actele, respectiv permisul de conducere, pașaportul, certificatul de înmatriculare, asigurarea, rovinieta și actele mașinii. A mai arătat petentul că i s-a întocmit proces-verbal de contravenție, întrucât nu avea buletinul de identitate asupra sa, deși a prezentat pașaportul. A mai arătat că acest document i-a fost reținut de către Serviciul Pașapoarte Suceava, precizând că pașaportul este valabil ca document întrucât are domiciliul în Italia, fapt care rezultă din acesta.
În drept, a invocat prevederile art. 34 din Legea nr. 175/2013 și ale Legii nr. 248.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar, în copie, pașaportul său (fila 4), procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 16.01.2015 (fila 5), rovinietă (fila 6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței . nr. 2986 din 16.02.2015 (fila 17).
La data de 03.03.2015, intimatul a formulat întâmpinare (filele 23-24), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției și implicit a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 16.01.2015, petentul A. P. a fost sancționat contravențional cu 6 puncte de amendă în valoare de 585 lei și avertisment, în baza art. 147 pct.1 H.G. nr. 1391/2006 și art. 8 alin.1 O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, pe DN 29A, în . - D. a fost depistat că nu are asupra sa cartea de identitate și nu a putut face dovada achitării taxei de drum.
I s-au comunicat petentului contravențiile săvârșite, după care i s-a întocmit procesul-verbal, iar petentul a consemnat la rubrica obiecțiuni faptul că pașaportul l-am arătat organelor de poliție. Pașaportul este valabil ca buletinul”. Acesta a semnat și i s-a comunicat al doilea exemplar.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea cererii, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 28).
La termenul din data de 29.04.2015, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, pe care a administrat-o.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.01.2015 (fila 5) petentul A. P. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 147 pct. 1 H.G. nr. 1391/2006 cu 6 puncte amendă în cuantum de 585 lei și pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 cu sancțiunea principală a avertismentului.
În fapt, instanța reține că la data de 16.01.2015, orele 18:00, petentul a condus autoturismul marca Volswagen Golf, cu număr de înmatriculare_ pe DN29A, pe raza comunei Adâncata, fără a avea asupra sa cartea personală de identitate și fără a face dovada achitării taxei de drum.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.01.2015 a fost semnat de către petent, la rubrica alte mențiuni fiind consemnate următoarele: pașaportul este valabil ca buletinul.
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului A. P. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, având posibilitatea de a constata și sancționa unele fapte ce contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. În acest sens, procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție se impune cu forță superioară.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat ex propriis sensibus, dovadă fiind și înregistrarea video atașată la dosar.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În ceea ce privește fapta de nedeținere a rovinietei, din cercetările efectuate din oficiu de către instanță a rezultat că pentru ziua de 16.01.2015, data sancționării contravenționale, petentul A. P. deținea rovinietă valabilă. Astfel, din înscrisul înaintat de către CNADNR - Direcția Drumuri și Poduri Iași (fila 43) rezultă că petentul și-a achiziționat rovinieta seria_ la data de 12.11.2014, valabilă pentru 90 zile, până la data de 09.02.2015.
Art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 prevede că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Latura obiectivă a contravenției enunțate presupune circularea fără o rovinietă valabilă, astfel că din probele administrate rezultă că petentul circula cu rovinietă valabilă la data de 16.01.2015.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 și sancționată cu sancțiunea principală a avertismentului s-a făcut dovada situației contrare, motiv pentru care instanța va anula în parte procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.01.2015.
Referitor la contravenția de nerespectarea obligației de către petent de a avea asupra sa cartea de identitate, instanța apreciază că acesta nu a făcut dovada contrară, sarcină ce îi revenea în temeiul art. 249 C.proc.civ.
Chiar prin cererea de chemare în judecată (fila 3) petentul a recunoscut faptul că, la solicitarea agentului constatator, a prezentat permisul de conducere, actele autoturismului și pașaportul. Acesta a recunoscut, astfel, că nu deținea cartea de identitate asupra sa, invocând că pașaportul acoperă lipsa buletinului. Instanța nu poate reține apărarea petentului, potrivit căreia buletinul ar fi fost reținut de Serviciul Pașapoarte, întrucât, din răspunsul înaintat la data de 12.05.2015 de MAI- Instituția Prefectului județul Suceava – Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple (fila 48) rezultă că la data de 16.01.2015 nu a fost reținută cartea de identitate a petentului.
Potrivit art. 147 pct. 1 H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare. Atât în cuprinsul art. 147 alin. 1 H.G. nr. 1391/2006, cât și al art. 101 alin. 1 pct. 18 O.U.G. nr. 195/2002 se prevede expres obligația conducătorului auto de a avea asupra sa actele indicate și sancțiunea nerespectării acestei obligații. Astfel, aceste două texte legale sunt legate, fiind legal reținute de către agentul constatator.
Astfel, petentul nu a făcut dovada că ar fi deținut cartea de identitate, făcându-se vinovat de această contravenție reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 147 pct. 1 H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Potrivit art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 16.01.2015 petentului A. P. i s-au aplicat 6 puncte amendă în cuantum de 585 lei (fila 5). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului, însă s-ar impune o reindividualizare.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Astfel, instanța constată că petentul avea asupra sa actele de identificare ale autoturismului, dar și pașaportul, aspect confirmat de către agentul constatator în raportul întocmit (fila 28). Scopul normei legale este acela ca participanții în trafic să poată fi identificați în orice condiții. Instanța constată că acest scop a fost atins și în cauza dedusă judecății, rezultând cu certitudine din cuprinsul pașaportului că cel ce conducea autoturismul era A. P.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul redus iar scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins chiar fără aplicarea sancțiunii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de câtre petentul A. P. în contradictoriu cu IPJ Suceava, va anula în parte procesul-verbal . nr._ din data de 16.01.2015 în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 și sancționată cu avertisment, va înlocui amenda în cuantum de 585 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._ din data de 16.01.2015 pentru fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 H.G. nr. 1391/2006, cu sancțiunea avertismentului și va atrage petentului atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. P., CNP_, domiciliat în loc. Siret, Al. Tineretului, nr. 2,, ., jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.01.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
Anulează în parte procesul-verbal . nr._ din data de 16.01.2015 în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 și sancționată cu avertisment.
Înlocuiește amenda în cuantum de 585 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._ din data de 16.01.2015 pentru fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 H.G. nr. 1391/2006, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage petentului atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red. N.G.A.
Tehn. B.G. 22.06.2015
5ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2749/2015. Judecătoria SUCEAVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2760/2015. Judecătoria... → |
|---|
