Plângere contravenţională. Sentința nr. 3762/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3762/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3762/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3762
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul Ghiorghiă S. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.09.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.09.2014, sub nr._, petentul G. S. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2014, precum și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivare, petentul a arătat că la data de 17.09.2014, ora 11:30, în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a fost oprit de un echipaj de poliție, pe .. Suceava, care i-a adus la cunoștință inițial că nu a acordat prioritate de trecere unor persoane angajate în traversare, dar în momentul în care a solicitat să i se prezinte mai în concret această faptă, i s-a răspuns că este înregistrat și că nu poate evita sancționarea contravențională pentru faptul că nu purta centură de siguranță.
A mai arătat petentul că în autoturism cu el erau persoane care puteau confirma că a acordat prioritate și a solicitat ca, în cazul în care intimatul deține înregistrarea, să o depună la dosar.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și cu martori și a anexat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, carte de identitate și procesul-verbal ., nr._ din data de 17.09.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002 și ale HG nr. 1391/2006.
La data de 13.11.2014, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (fila 9).
La data de 17.12.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în baza prevederilor art. 32, alin. 1 din OG nr. 2/2001, declinarea competenței de judecată în favoarea Judecătoriei Suceava, în a cărei circumscripție s-a comis fapta.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivare, intimatul a arătat că susținerile petentului nu sunt întemeiate, întrucât din verificările efectuate rezultă că măsurile dispuse de agentul constatator sunt legale, iar petentul are obligația de a purta centura de siguranță, obligație instituită de fapt în folosul conducătorilor auto.
De asemenea, intimatul a subliniat că în cauză este vorba despre o contravenție la regimul circulației rutiere, care a fost constatată de un agent de poliție rutieră și care este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute în procesul-verbal de contravenție corespund adevărului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod proc. civ., ale OUG nr. 195/2002 și ale OG nr. 2/2001.
În apărare, intimatul a anexat la dosar copia procesului-verbal de contravenție contestat.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința nr. 2359 pronunțată la data de 04.03.2015 de Judecătoria B. – Secția Civilă în dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2015, sub același număr de dosar.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.09.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 270 lei, reținându-se următoarea situație de fapt: “În data de 17.09.2014, ora 11:30, pe . condus auto cu nr._ fără a utiliza centura de siguranță”.
Fapta petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunea i-a fost aplicată în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 și art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de către petent iar la rubrica Alte mențiuni cuprinde următoarele: “Recunoaște fapta.”
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 17.09.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, după cum nici petentul nu contestă legalitatea actului de sancționare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 270 lei aplicată unei persoane fizice pentru un o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul nu susținut nici un moment că ar fi purtat centura de siguranță.
De asemenea, instanța reține faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal.
Pe cale de consecință, instanța reține că în ceea ce privește fapta reținută, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul verbal.
Așadar, procesul verbal contestat a fost încheiat în mod temeinic, petentul făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, în cauză impunându-se, însă, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța reține că respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice este de o deosebită importanță, nesocotirea acestora putând avea consecințe majore cu privire la viața ori integritatea persoanelor, ori cu privire la patrimoniul acetora.
Însă, instanța reține că fapta petentului, în concret, nu a avut urmări negative.
De asemenea, instanța reține și atitudinea petentului care a recunoscut săvârșirea faptei cu prilejul întocmirii procesului-verbal și care deși a contestat procesul-verbal inclusiv sub aspectul temeiniciei, nu a contestat, totuși obiectivitatea faptei reținute în sarcina sa.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru ca petentul să înțeleagă pericolul social al faptei săvârșite și să nu reitereze comportamentul contravențional.
În raport de cele expuse mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 270 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul G. S.-M. CNP –_ cu domiciliul în localitatea Brehuiești, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 9.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 270 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/27.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3756/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3757/2015.... → |
|---|
