Plângere contravenţională. Sentința nr. 3764/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3764/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3764/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3764
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul A. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 28.02.2015 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2015, sub nr. de dosar_, petentul A. D., a formulat contestație în temeiul art. 118 alin. 1 OUG 195/2002, împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, Biroul Rutier Suceava, prin care a fost amendat cu suma de 975 lei, fiindu-i suspendat și permisul de conducere, pe o perioadă de 90 zile.
În motivare, petentul a arătat că solicită anularea procesului – verbal de contravenție, întrucât cele constatate de agentul de poliție nu corespund adevărului.
A arătat petentul faptul că, întrucât autoturismul de poliție în care se afla aparatul R., se afla în deplasare în momentul când a trecut pe lângă el, viteza de 103 km/h înregistrată de acesta nu corespunde cu viteza reală cu care se deplasa la momentul respectiv, motiv pentru care consideră că a fost sancționat pentru o faptă contravențională pe care nu a săvârșit-o.
Petentul nu și-a întemeiat cererea, în drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copii certificate, următoarele documente: procesul – verbal de contravenție contestat (fila 17), cartea sa de identitate și certificatul profesional . eliberat la data de 16.07.2011 (fila 18).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 4).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și implicit sancțiunile aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 28.02.2015, ora 02.19, numitul A. D., a fost depistat conducând autoturismul marca Dacia L. cu numărul_, pe Calea Unirii din mun. Suceava, (sector de drum pe care limita maximă de viteză este 50 km/h), cu viteza de 103 km/h, (+53 km/h). Abaterea privind nerespectarea regimului legal de viteză a fost constatată cu ajutorul aparatului de măsurare a vitezei tip cinemometru rutier marca AUTOVISION montat pe auto MAI_. Având în vedere cele constatate, agentul constatator a efectuat semnalul regulamentar de oprire iar după ce și-a prezentat calitatea, a solicitat conducătorului auto documentele personale și cele ale autoturismului condus. Cel în cauză a fost sancționat cu 10 puncte amendă în cuantum de 975 lei, conform art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 R.
A arătat intimatul că după întocmirea procesului verbal, agentul de poliție rutieră i-a adus la cunoștință contravenientului cele consemnate în cuprinsul acestuia și dreptul de a formula obiecțiuni. Cel în cauză a semnat procesul – verbal de constatare a contravenției și a declarat că nu are obiecții.
Intimatul a precizat că agentul constatator are calitatea de polițist rutier și deține atestatul nr._ din 17.10.2012, pentru manipularea aparatului de măsurare a vitezei de tip cinemometru rutier marca AUTOVISION. Aparatul de măsurare a vitezei de tip cinemometru rutier cu care s-a făcut măsurarea vitezei este omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică nr._.
În dovedire, intimatul a depus la dosar în copie conformă cu originalul, materialul probator care a stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale după cum urmează: plângerea petentului, procesul verbal contestat, înregistrarea video a abaterii comise de petentă pe suport magnetic și buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_ (filele 25-34).
În conformitate cu art. 411 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 28.02.2015 petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 975 lei, sancțiunea avertismentului, precum și cu sancțiunea complementară constând în suspendara dreptului de a conduce pentru 90 de zile, constatându-se că în data respectivă, ora 0219, în mun. Suceava, pe Calea Unirii, a condus autoturismul marca Dacia L. (…), cu viteza de 103 km/h (+ 53 km/h), viteză înregistrată cu aparatul radar (…) și nu avea asupra sa documentele personale și ale autoturismului. Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, art. 147 pct.1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de către contravenient care, la rubrica „alte mențiuni” a arătat:”Nu am obiecțiuni”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 28.02.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006- conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Contravenientul a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e pct. 3 din același act normativ - Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile (…) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul nu a formulat critici referitoare la legalitatea procesului-verbal, precizând doar că situația de fapt nu corespunde adevărului.
Cât privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța reține că petentul, căruia i s-au asigurat toate condițiile exercitării dreptului la apărare, a invocat faptul că nu ar fi avut o viteză mai mare de 100 km/h.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, în principal prin luarea în considerare a gravității sancțiunii aplicate acestuia, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Este adevărat că în sarcina petentului operează prezumția de nevinovăție, însă nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului.
Cu privire la raportul dintre cele două prezumții, instanța consideră că fundamentală este, nu negarea prezumției de veridicitate a procesului verbal, ci asigurarea condițiilor necesare exercitării dreptului petentului de a proba contrariul celor consemnate în procesul verbal.
Or, instanța reține că petentul, deși a înțeles să conteste temeinicia procesului verbal, nu a înțeles să și probeze netemeinicia acestuia, în condițiile legii.
În plus, instanța constată că aspectele menționate în procesul verbal sunt confirmate de înregistrarea video depusă la dosar și faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care a înregistrat viteza petentului, aspect care certifică rezultatul înregistrării. (a se vedea filele 25-28)
Înregistrarea video confirmă faptul că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h în localitate.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, instanța reține că petentul nu a contestat-o, aceasta fiind astfel consemnată într-un act care beneficiază de prezumția de temeinicie, deci temeinică.
Având în vedere că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 103 km/h în localitate și că nu avea asupra sa documentele persoanle și ale autovehiculului, fapte ce rezultă din probele administrate în cauză, și având în vedere și faptul că în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că forța probantă a procesului verbal . nr._ din 28.02.2015 nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța reține că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere faptul că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice.
Instanța reține, de asemenea, viteza cu care petentul a depășit limita legală, 53 km/h și faptul că acesta a fost sancționat pentru un concurs de contravenții, aspect ce relevă un pericol social sporit.
Instanța va menține, pe cale de consecință, sancțiunile aplicate de către agentul constatator ca fiind legale și proporționale cu pericolul concret al faptelor petentului.
Prin urmare, dat fiind cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. D. CNP-_ domiciliat în Suceava, ., ., ., jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.02.2015, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 9, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/30.09.2015
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 3137/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3140/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
