Plângere contravenţională. Sentința nr. 4567/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4567/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4567/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4567
Ședința publică din data de 2 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis la data de 26.04.2015 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2015 și, mai apoi, pentru astăzi, 02.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2015, sub nr._, petentul C. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis la data de 26.04.2015 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea procesului verbal ca fiind netemeinic. În subsidiar, a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 26.05.2015 a fost oprit pe raza localității Mitocu Dragomirnei, de către un agent de poliție, fără nici un motiv, cerându-i-se să se legitimeze. A mai arătat că i-a explicat acestuia că nu are asupra sa actele de identitate, întrucât ieșise din curte, doar pentru a discuta cu un localnic în vederea efectuării unor munci în gospodărie. A mai precizat că a spus agentului sancționator că poate aduce imediat actul de identitate sau pot merge împreună să îl ia, întrucât era foarte aproape de casă, dar acesta nici nu a vrut să audă și i-a spus că îi va aplica amenda maximă „pentru refuz de legitimare”.
De asemenea, a mai arătat că agentul constatator a început să țipe și să-i reproșeze că nu a vrut să se legitimeze, l-a tras efectiv de haină și l-a forțat să intre în mașina poliței, unde a început să îl amenințe că îl va amenda. Petentul a precizat că a dictat agentului constatator datele sale personale pentru a fi trecute în procesul verbal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus, în copie, procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis la data de 26.04.2015, dovada de comunicare și actul său de identitate (filele 6-7).
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 12).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus la data de 09.06.2015 întâmpinare (filele 18-20) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată, menținerea procesului – verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 26.04.2015, petentul a fost sancționat întrucât a săvârșit contravenția prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 61/1991, aplicându-i-se amendă în cuantum de 500 lei, întrucât la data de 26.04.2015, orele 2015, a refuzat că comunice organelor de poliție datele de stare civilă, la cererea îndreptățită a acestora, refuzând astfel să se legitimeze. Au mai arătat că la acea dată lucrătorii de poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza comunei Mitocu Dragomirnei, conform planului de acțiune pe linie rutieră nr. 640.450 din data de 21.04.2015, fiind oprit pentru control autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, condus de numita C. S., fiica lui C. I., acesta din urmă fiind pasager pe scaunul din dreapta al autoturismului
Intimatul a precizat că, după ce agentul de poliție s-a prezentat, a solicitat pentru control documentele conducătorului auto, precum și cele ale autoturismului, iar după verificarea acestora, întrucât nu s-au constatat nereguli au fost înapoiate numitei C. S.. A precizat că, pe timpul controlului C. I., care se afla sub influența alcoolului, a început să aducă acuze agentului de poliție care a efectuat controlul, spunând că este urmărit de poliție din dispoziția șefului de post al comunei Mitocu Dragomirnei și că polițiștii încearcă să îi facă rău; la solicitarea agentului de poliție de a înceta cu acuzele petentul a continuat proferând și expresii jignitoare la adresa șefului de post.
De asemenea, a arătat că atunci când i s-a solicitat să se legitimeze petentul a precizat verbal că nu are actul de identitate asupra sa și a invitat organele de poliție la locuința sa pentru a prezenta actul de identitate, refuzând să comunice datele de stare civilă atunci când i-au fost solicitate. Intimatul a arătat că, având în vedere că petentul a refuzat să coboare din autoturism pentru a fi condus la sediul poliției, a fost scos cu forța din acesta și condus la sediu, nefiind necesară utilizarea mijloacelor din dotare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (filele 21-29).
Instanța a încuviințat și administrat, în conformitate cu prevederile art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri și proba testimonială, pentru petent, în cauză fiind audiat martorul Slavnic S., susținerile acestuia fiind consemnate în procesul verbal depus la fila 40 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, petentul C. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, constatându-se că în data de 26.04.2015, ora 2015, în satul Lipoveni, a refuzat să comunice organelor de poliție datele de stare civilă la cererea îndreptățită a acestora, refuzând astfel să se legitimeze, faptă prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015 nu a fost semnat de către petent, motiv pentru care agentul constatator a apelat la un martor asistent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul normelor de conviețuire socială, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petentul C. I. a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele menționate în cuprinsul actului contestat sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul C. I. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015, reținându-se că în data de 26.04.2015, ora 2015, în satul Lipoveni, a refuzat să comunice organelor de poliție datele de stare civilă la cererea îndreptățită a acestora, refuzând astfel să se legitimeze.
În ceea ce privește declarația martorului Slavnic S., instanța apreciază că anumite dubii cu privire la sinceritatea acestuia sunt generate de felul în care martorul a relatat desfășurarea evenimentelor (fila 40). Astfel, martorul a precizat că mașina condusă de către fiica petentului a fost oprită de către un echipaj de poliție. De asemenea, martorul a precizat că în mașină se aflau petentul, soția petentului și martorul, și că în momentul în care agentul de poliție i-a cerut fiicei petentului actele autovehiculului, petentul a întrebat-o pe soția sa dacă buletinul lui este la ea. Martorul a declarat că soția petentului i-a spus acestuia că buletinul său este acasă, ulterior agentul de poliție cerându-i petentului să prezinte buletinul.
Cu privire la aceste susțineri, dar și cu privire la declarația martorului în ansamblul său, instanța reține existența unor contradicții sau incoerențe care relevă aspecte de natură a determina instanța să aprecieze fie că acesta nu își amintește cu exactitate împrejurările de fapt, fie că relatarea sa dintr-un motiv sau altul este inexactă.
Astfel, martorul nu oferă nicio explicație asupra cauzei pentru care petentul a întrebat-o pe soția sa despre buletinul său în momentul în care agentul de poliție a cerut actele fiicei petentului, precum și asupra cauzei pentru care agentul de poliție a solicitat doar petentului buletinul. De asemenea, deși martorul a declarat că petentul nu a vorbit cu agentul de poliție, ci doar cu soția sa, acesta a precizat, totodată, că la cererea agentului de poliție de a-i fi prezentat buletinul, petentul i-a spus că îl are acasă, solicitând agentului de poliție să meargă cu el acasă întrucât locuiește la 500 m.
Față de prezența martorului în mașina condusă de către fiica petentului împreună cu petentul și soția acestuia, se poate presupune în mod rezonabil existența unor legături sociale între petent și martor a căror natură, deși nelămurită în cauză, pare să fi afectat obiectivitatea martorului.
Față și de incoerențele și contradicțiile anterior menționate, prin declarația martorului ascultat, petentul nu a reușit să releve o explicație logică asupra motivului pentru care agentul de poliție i-ar fi solicitat buletinul acestuia. Susținerile petentului în sensul că ar exista o atitudine de ostilitate din partea polițiștilor din localitate nu rezultă din probele administrate, în condițiile în care petentul prezent la termenul de judecată la care a fost ascultat martorul nu a înțeles să adreseze martorului întrebări referitoare la acest aspect.
Față de cele expuse mai sus, cu toate că petentul a solicitat prin prezenta plângere anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului C. I. îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme de conviețuire socială, menite a asigura protejarea ordinii și a liniștii publice. În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind ordinea și liniștea publică, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I.împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava,ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. av. M. B., cu sediul în mun. Suceava, ., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Timiță O. - E. M. A.
Red. TOE.
Tehnored. M.A.
5ex/ 18.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4566/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5079/2015.... → |
|---|
