Plângere contravenţională. Sentința nr. 5079/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5079/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 5079/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5079
Ședința publică din data de 29.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: O. E. Timiță
Grefier: M. E. G.
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petenta A. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis la data de 04.02.2014 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 22.10.2015, apoi pentru astăzi, 29.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015, sub numărul de dosar_, petenta A. M. a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 04.02.2015 de intimatul I.P.J. Suceava.
În motivare, petenta a arătat că, în seara zilei de 04.02.2015, între orele 1730 – 1800, a sosit la domiciliul său domnul executor C. M.G. Sarmis, cu doi jandarmi și cu lucrătorul de la Poliția Salcea, numitul F. P.. A arătat petenta că i-a întrebat ce caută la ea la acea oră, fiind noaptea, poarta era încuiată, iar înainte ca aceștia să o sară, se întrebau între ei dacă să sară sau nu; dintr-o dată, jandarmii și polițistul au scos bastoanele de cauciuc și dădeau peste poartă să o lovească în cap, erau foarte violenți și agresivi, au sărit poarta și când i-a întrebat de ce au venit, aceștia au zis că au venit să le pună cătușele ei și soțului, neținând cont că acesta din urmă este foarte bolnav, i-au trântit pe jos, i-au îmbrâncit și au rupt hainele de pe ei.
Petenta nu și-a întemeiat cererea în drept.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, înscrisuri (filele 4-10).
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 23).
Prin Încheierea pronunțată la data de 02.04.2015, instanța a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. M..
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 04.02.2015, petenta A. M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 de lei, pentru încălcarea prevederilor art. 32 pct. 1 lit. a) din O.U.G. 34/2008, constând în aceea că, în data de 04.02.2015, ora 1639, a apelat în mod abuziv, Serviciul Național Unic de Apeluri de Urgență 112, sesizând o situație care, în urma verificărilor efectuate, nu s-a confirmat.
A arătat intimatul că, la data de 04.02.2015, la domiciliul numitei A. M. s-a prezentat executorul judecătoresc C. Sarmis, însoțit de către doi jandarmi din cadrul IJJ Suceava, pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 220 din data de 21.01.2014 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă la data de 03.12.2014, în dosarul nr._, având ca obiect o acțiune de „grănițuire”; punerea în executare consta în stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe un anumit aliniament, evidențiat în raportul de expertiză anexat; executorul judecătoresc le-a comunicat numiților A. M. și A. M., motivul prezenței sale la fața locului și a procedat la punerea în executare a acestei sentințe civile, în sensul că se efectuau măsurători și se amplasau țăruși de delimitare.
Intimatul a precizat că petenta A. M. nu a fost de acord cu această punere în executare, fapt pentru care a apelat SNUAU 112 solicitând intervenția poliției pe motiv că are probleme cu un executor judecătoresc și că este agresată fizic de către jandarmi și poliție.
În dovedire, intimatul a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, următoarele documente: raportul întocmit de către agentul constatator, fișa de intervenție la eveniment din data de 04.02.2015 și sentința civilă nr. 220 din data de 21.01.2014 a Judecătoriei Suceava (filele 38-42).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
La data de 14.05.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare (fila 48).
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța reținând că petentei i s-a făcut rău în timpul punerii concluziilor pe fondul cauzei, în ședință publică, fiind luată de către echipajul SMURD și dusă la Spitalul Județean Suceava, a redeschis dezbaterile.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, iar, la solicitarea petentei, a fost audiată în calitate de martoră numita A. O. (fila 74).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petenta A. M. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, constatându-se că, în data de 04.02.2015, la ora 1639, aflându-se la domiciliul său, a apelat în mod repetat, între orele 1639 - 1706, serviciul SNUAU 112 solicitând intervenția organelor de poliție pentru ilegalitățile unui executor judecătoresc, deși la fața locului se afla un agent de poliție și jandarmi, faptă prevăzută și sancționată conform dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015 nu a fost semnat de către petentă.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul normelor privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petenta A. M. a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
In cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta A. M. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015, reținându-se că în data de 04.02.2015, la ora 1639, aflându-se la domiciliul său, a apelat în mod repetat, între orele 1639 - 1706, serviciul SNUAU 112 solicitând intervenția organelor de poliție pentru ilegalitățile unui executor judecătoresc, deși la fața locului se afla un agent de poliție și jandarmi.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015 este susținută de raportul agentului constatator și de fișa de intervenție la eveniment aflate la filele 38-39 din dosar, agentul arătând că în timp ce executa serviciul de zi, a fost sesizat telefonic de către SNUAU 112 care i-a solicitat să se deplaseze la locuința petentei întrucât aceasta avea probleme cu un executor judecătoresc. Din același raport, instanța reține că agentul constatator s-a deplasat la fața locului unde a constatat că în grădina petentei era executorul judecătoresc C. M.G. Sarmis însoțit de doi jandarmi, iar petenta era foarte agitată, adresând cuvinte jignitoare executorului judecătoresc venit la fața locului pentru a pune în executare o hotărâre judecătorească. Totodată, agentul constatator a precizat că pe toată perioada cât a durat intervenția, petenta A. M. a apelat de nenumărate ori serviciul SNUAU 112, solicitând intervenția „poliției din București”.
Din declarația martorei A. O., fiica petentei, instanța reține că aceasta a fost prezentă în curte atunci când au venit niște persoane la casa părinților pentru a măsura terenul (fila 74). Martora A. O. a precizat că, la fața locului, s-a prezentat „polițistul din Salcea”, iar mama sa a sunat la Poliție „și după ce la fața locului venise polițistul din Salcea”. De asemenea, martora a declarat că, după ce agentul constatator a plecat, petenta a sunat din nou la Poliție, cerând să vină cineva de la Suceava.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta A. M. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din materialul probator administrat în cauză, precum și din susținerile părților, instanța și-a format convingerea în sensul că petenta nu va mai reitera comportamentul contravențional. De asemenea, instanța va ține seama și de faptul că la dosarul cauzei nu există date că petenta nu s-ar afla la prima abatere de acest gen.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că se impune reducerea cuantumului sancțiunii amenzii de la 1.000 lei la 500 lei, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta A. M.împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015 încheiat de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, și va dispune reducerea cuantumului sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal mai sus menționat de la 1.000 lei la 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta A. M.,CNP-_ domiciliată în . nr. 36, .. Suecava, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.02.2015 încheiat de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 9, județul Suceava.
Dispune reducerea cuantumului sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal mai sus menționat de la 1.000 lei la 500 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.
Președinte,Grefier,
Red: O.E.T./Tehnored: M.E.G./4 ex./ 11.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4567/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5048/2015. Judecătoria... → |
|---|
