Plângere contravenţională. Sentința nr. 4680/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4680/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 4680/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4680
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul I. A., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu participarea asiguratorilor . și . Group SA și a intervenientului forțat N. I. C..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 02.10.2015 și, mai apoi, pentru astăzi, 08.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanței și înregistrată sub nr._ din data de 24.02.2015, petentul I. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 11.02.2015, a fost implicat într-un eveniment rutier cu autoturismul marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_ . A mai arătat că s-a reținut în mod greșit în procesul verbal contestat că nu a respectat regulile privind depășirea și a fost sancționat cu avertisment și reținerea permisului de conducere.
De asemenea, a arătat că se deplasa în mod normal pe drumurile publice, iar la un moment autoturismul cu care a fost implicat în evenimentul rutier, a lovit marginea unui podeț după care a ricoșat direct în autoturismul său, neexistând posibilitatea ca petentul să îl fi acroșat. A susținut petentul că, deși într-o primă fază agentul constatator i-a explicat că nu are nicio vină în ceea ce s-a întâmplat, ulterior după discuția personală cu celălalt șofer și-a schimbat optica și i-a spus că trebuie să îl sancționeze.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, petentul a depus, în copie, înscrisuri și planșe foto (filele 5-12).
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, la data de 06.03.2015, petentul a depus precizări și chitanța . nr. 1306 din data de 03.03.2015 în cuantum de 20 lei cu care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii formulate (filele 18-19).
Intimatul I. Județean de Poliție Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 11.02.2015, numitul I. A. a fost sancționat cu avertisment, în baza art. 119 lit. b) din H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că, în ziua de 11.02.2015, a condus autoutilitara marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 208 D, de pe raza comunei Mitocu Dragomirnei, . Suceava, din direcția Suceava către Adâncata, iar când a ajuns în dreptul Primăriei Comunei Mitocu Dragomirnei, nu a respectat regulile privind depășirea, acroșând autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_ care era înscris în manevra regulamentară de depășire a autoturismului VW Golf2 cu numărul de înmatriculare_ .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (filele 28-35).
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La solicitarea instanței, petentul a depus la data de 13.05.2015, în copie polița de asigurare valabilă la data producerii evenimentului rutier (filele 45-46)
La termenul de judecată din data de 13.05.2015, instanța a dispus citarea societăților de asigurări . și O. SA, în calitate de asiguratori, și a intervenientului forțat N. I. C. (fila 48).
Instanța a încuviințat, în conformitate cu prevederile art. 258 alin. 1 raportate la art. 255 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri, pentru petent, proba cu martorul C. C. și, din oficiu, proba cu martorul P. D. și proba cu interogatoriul interveninetului N. I. C..
La termenul de judecată din data de 24.09.2015, instanța a procedat la audierea martorilor P. D. și C. C. susținerile acestora fiind consemnate în procesele verbale depuse la filele 68 – 69 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul I. A. a fost sancționat cu avertisment și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, constatându-se că în data de 11.02.2015, pe DJ 208 D, în localitatea Mitocu Dragomirnei, în timp ce a condus autoutilitare marca F. cu numărul de înmatriculare_, în dreptul Primăriei Comunei Mitocu Dragomirnei, nu a respectat regulile privind depășirea, acroșând autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_ care era înscris în manevra regulamentară de depășire a autoturismului VW Golf2 cu numărul de înmatriculare_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 119 lit. b) din H.G nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 nu a fost semnat de către petent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului I. A. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța apreciază că la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției nu poate avea în vedere doar procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015, motivat de faptul că agentul de poliție nu a constatat în mod direct săvârșirea faptelor consemnate în cuprinsul actului contestat, încheierea acestuia făcându-se pe baza declarațiilor date de către persoanele implicate în accidentul rutier. Prin urmare, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 nu cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forța probantă a acestuia este diminuată.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că singurele probe care să poată fi analizate alături de procesul verbal contestat sunt susținerile părților implicate în accident și declarațiile martorilor P. D. și C. C..
Instanța constată că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 s-a reținut că în data de 11.02.2015, în timp ce conducea autoutilitare marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, în dreptul Primăriei Comunei Mitocu Dragomirnei, petentul nu a respectat regulile privind depășirea, acroșând autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_ care era înscris în manevra regulamentară de depășire a autoturismului VW Golf cu numărul de înmatriculare_ .
Din declarația celeilalte persoane implicate în accident N. I. C., dată în fața agentului constatator la data de 11.02.2015, instanța reține că aceasta conducea autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, iar în dreptul Primăriei Comunei Mitocu Dragomirnei s-a încadrat în depășirea a două autovehicule, respectiv autoturismul marca VW Golf și autoutilitara marca F. Doblo (fila 29). Prin aceeași declarație, numitul N. I. C. a precizat că a depășit autoturismul marca VW Golf, iar când a vrut să depășească și autoutilitara marca F. Doblo, conducătorul acestui din urmă vehicul a făcut la stânga, cu intenția de a intra în Primărie, autoturismul marca Audi A4 lovind podețul de la . și autoutilitara marca F. Doblo în laterală.
Din declarația martorului P. D., dată la termenul de judecată din data de 24.09.2015, instanța reține că acesta este conducătorul autoturismului marca VW Golf ce se afla între autoturismul marca Audi A4, condus de către cealaltă persoană implicată în accident N. I. C., și autoutilitara marca F. Doblo, condusă de către petentul I. A. (fila 68). Martorul P. D. a precizat că petentul a semnalizat intenția de a intra în curtea Primăriei Comunei Mitocu Dragormirnei, aspect confirmat și de martorul Cîrmaciuc C. prin declarația dată la termenul de judecată din data de 24.09.2015 („i-am spus petentului să stingă semnalizarea”) – (fila 69).
De asemenea, instanța reține că martorul P. D. a declarat că, în momentul în care petentul a virat la stânga, mașina condusă de către intervenient era paralelă cu mașina condusă de către martor. De asemenea, martorul P. D. a precizat că a dat o declarație la Postul de Poliție cu privire la incidentul rutier petrecut între petentul I. A. și cealaltă persoană implicată în accident N. I. C..
Din declarația dată în fața agentului de poliție de către martorul P. D. (fila 31), instanța reține că, în fața Primăriei Comunei Mitocu Dragormirnei, petentul I. A. a semnalizat intenția de a schimba direcția de mers la stânga, martorul P. D. încetinind viteza pentru a-i permite petentului să schimbe direcția de mers. Totodată, martorul P. D. a precizat, în cuprinsul aceleiași declarații că, în timp ce el încetinea, din spate, a fost depășit de către autoturismul marca Audi A4, acest din urmă vehicul acroșând autoutilitara marca F. Doblo.
În același sens este și declarația martorului Cîrmaciuc C., acesta precizând în fața instanței că se afla pe scări la Primărie, moment în care a văzut că mașina condusă de către petent a fost lovită de o altă mașină (fila 69).
Coroborând elementele ce rezultă din probele anterior menționate, instanța constată că există o contradicție cu privire la desfășurarea evenimentelor. Astfel, în timp ce agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului verbal contestat că autoutilitara condusă de către petent a acroșat autoturismul condus de către cealaltă persoană implicată în accident, martorii Cîrmaciuc C. și P. D. au declarat că mașina condusă de către petent a fost lovită de mașina condusă de către cealaltă persoană implicată în accident.
De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 116 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor. Or, martorii Cîrmaciuc C. și P. D. au precizat că petentul I. A. a semnalizat intenția de a schimba direcția de mers la stânga.
Însă, dacă probele administrate relevă faptul că petentul a semnalizat intenția de a vira la stânga înainte ca cealaltă persoană implicată în accident să inițieze manevra de depășire, acestea nu indică dacă inițierea manevrei de virare la stânga de către petent s-a realizat înainte sau după ce intervenientul N. I. C. a inițiat manevra de depășire.
Având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la faptul că în data de 11.02.2015, în timp ce conducea autoutilitare marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, în dreptul Primăriei Comunei Mitocu Dragomirnei, petentul nu a respectat regulile privind depășirea, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăția acestuia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul I. A. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu participarea celeilalte persoane implicate în accident N. I. C. și a societăților de asigurare C. A. SA și O. SA, și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015. Pe cale de consecință, sancțiunile aplicate petentului vor fi înlăturate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul I. A., CNP_, cu domiciliul în .. 24, jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, cu participarea celeilalte persoane implicate în accident N. I. C., cu domiciliul în ., jud. Suceava, și a societăților de asigurare C. A. SA, cu sediul în mun. Sibiu, . de Afaceri, nr.5, .. 3-6, jud. Sibiu, și O. SA, cu sediul în mun. București, sector 1, ..
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.02.2015 emis de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Timiță O. - E. M. A.
Red. TOE./ Tehnored. M.A./ 5ex./11.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3111/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4698/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
