Pretenţii. Sentința nr. 5409/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5409/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 5409/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5409
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: I. G.
La ordine, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanții I. V. și I. E. în contradictoriu cu pârâta Direcția R. Drumuri și Poduri Iași și chematul în garanție P. I..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 2015, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru azi, 17 noiembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 11.06.2015, reclamanții I. V. și I. E. au chemat în judecată pârâta Direcția R. Drumuri și Poduri Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să le plătească suma de 24.730,55 lei (cu TVA), reprezentând costul reparațiilor (piese plus manoperă) efectuate la autoturismul proprietatea lor, marca Mercedes, model A-Class, având nr. de înmatriculare_, avariat ca urmare a accidentului produs la data de 26.03.2013 din culpa pârâtei, suma de 400 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de tractare a autoturismului avariat, prestate de S.C. Dailir Tract SRL, potrivit facturii fiscale SV DAI_/26.03.2013, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății sumelor solicitate, precum și suma de 10.000 lei pentru fiecare reclamant, despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, la data de 26.03.2013, orele 10,30, în timp ce se deplasau pe .. Șcheia, jud. Suceava din direcția de mers Șcheia către Suceava, când au ajuns în dreptul intrării în parcarea hypermarketului „Real”, au intrat în impact frontal cu alveola trecerii de pietoni, aceasta fiind acoperită cu zăpadă și nesemnalizată corespunzător.
Au precizat reclamanții că autoturismul era condus de I. V..
De asemenea, reclamanții au menționat că, așa cum au constatat agenții din cadrul Biroului Rutier al Poliției mun. Suceava, la data producerii accidentului, suprafața carosabilă, marcajele rutiere, precum și alveola pentru trecerea de pietoni erau acoperite cu zăpadă. Mai mult, această alveolă nu era semnalizată corespunzător, așa cum s-a reținut în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de către ag. princ. Marținiac A..
Ca urmare a accidentului produs fără nicio culpă din partea lui I. V., ci doar datorită nesemnalizării corespunzătoare a sectorului de drum pe care era amplasată alveola pentru trecerea de pietoni de către administratorul drumului, autoturismul lor a suferit avarii semnificative în valoare de 24.730,55 lei.
Reclamanții au susținut că nu este singurul accident produs în zona respectivă, în mod constant survenind astfel de accidente, ceea ce denotă totala ignoranță a administratorului drumului, care este de drept obligat să asigure prin mijloace de semnalizare specifice siguranța circulației pe respectivul sector de drum.
Au mai arătat reclamanții că, în urma plângerii pe care au formulat-o, s-a format dosarul penal nr. 1368/P/2013, în care s-au efectuat cercetări față de pârâtă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art.217 alin.1 Cod penal, soluția procurorului fiind de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul disp. art. 10 lit.b Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, cu motivarea că forma de vinovăție cerută pentru existența infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 Cod penal este intenția, iar în cauză este vorba de o culpă a administratorului drumului în ceea ce privește nesemnalizarea drumului DN 17 prin mijloace specifice pentru siguranța circulației pe respectivul sector de drum. În atare condiții, organele de cercetare penală au reținut că atât timp cât fapta nu este prevăzută de legea penală, eventualele despăgubiri trebuie obținute pe calea unei acțiuni civile.
Totodată, reclamanții au arătat că art. 21 din O.G. 43/1997 privind regimul drumurilor prevede că (1) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din R. SA, iar C.N.A.D.N.R. SA își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Pentru drumurile de interes național nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și prin alte persoane juridice, pe baza contratului de concesiune încheiate încheiat în condițiile legii.
CNADNR își desfășoară activitatea prin intermediul mai multor structuri descentralizate, printre care se află și Direcția R. Drumuri și Poduri Iași.
Au mai arătat reclamanții că art. 5 alin.6 din OUG 195/2002 stipulează că, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional civil sau penal, în condițiile legii.
Reclamanții au susținut că au făcut dovada că au intrat în coliziune cu alveola nesemnalizată corespunzător, aflată pe DN17, drum de interes național, a cărei administrare cade în sarcina pârâtei, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv existența unei fapte ilicite care constă în neluarea măsurilor pentru a asigura o stare tehnică corespunzătoare a drumului pe care îl are în administrare, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul material suferit de ei.
De asemenea, reclamanții au precizat că, potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar, potrivit art. 1489 Cod civil, dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Privitor la prejudiciul moral, reclamanții au arătat că I. E. a suferit leziuni în urma impactului autoturismului condus de soțul său cu alveola pentru trecerea de pietoni și, chiar dacă nu a obținut certificat medico-legal, este în măsură de a proba cu alte mijloace de dovadă natura leziunilor suferite și consecințele acestora asupra stării sale de spirit ulterioare, fiind marcată profund de acest eveniment, produs din culpa celor care ar trebui să fie diligenți și prudenți în asigurarea siguranței traficului și care nu au făcut-o.
Reclamantul I. V. a susținut că a fost și el afectat de acest incident, mai ales că nu a fost niciodată implicat în vreun eveniment de natura celui în care a fost angrenat fără nicio vină.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1353, 1357, 1349 Cod civil, art. 1358 Cod civil, art. 1376, 1377 Cod civil, art.5 al.6 OUG 195/2002, art.21 O.G. 43/1997, art. 1535 Cod civil, art. 1489 al.2 Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f.9-19).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1631 lei).
La data de 24.07.2014, pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. – prin Direcția regională Drumuri și Poduri Iași a depus întâmpinare la dosar (f.26), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu privire la toate cele patru capete de cerere.
În motivare, pârâta a arătat că, până la primirea cererii de chemare în judecată nu a avut cunoștință de existența dosarului de urmărire penală și nici nu a fost solicitată în calitate de parte interesată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina sa întrucât, așa cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului, sectorul de drum unde a avut loc incidentul reclamat „era acoperit parțial cu zăpadă” iar marcajele rutiere sunt parțial acoperite cu zăpadă”, în contradicție cu susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată, neexistând un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și presupune existența vinovăției celui ce a cauzat incidentul. Pe cale de consecință, în situația prezentată de agenții care au încheiat procesul verbal de cercetare la fața locului și în care se menționează clar că semnele rutiere erau vizibile, obstacolul era previzibil, drept pentru care conducătorul auto, în speță reclamantul I. V., poartă o vină exclusivă pentru incident, acesta producându-se datorită neatenției sale, vitezei excesive și neadaptării acesteia la condițiile meteo și de trafic existente.
A mai arătat pârâta că trebuie reținut faptul că raportul susmenționat nu cuprinde indicii cu privire la dinamica accidentului, în sensul în care s-ar fi putut constitui probe concludente la dosarul de cercetare penală deschis pe numele reclamantului.
De asemenea, pârâta a susținut că reclamantul, respectiv conducătorul auto, deține o culpă majoră sau exclusivă în producerea avariilor, prin faptul că nu a fost suficient de diligent în exercitarea acestei activități de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice în condiții de iarnă, în acest sens urmând a se reține că sectorul de drum unde a avut loc evenimentul rutier reclamat fiind intens circulat, iar ceilalți conducători auto nu și-au avariat autoturismul, ceea ce face să se rezume că numai un șofer neglijent își poate avaria autoturismul pe acea porțiune de drum sau că evenimentul rutier nu s-a produs pe acest drum. Astfel, se poate reține culpa conducătorului auto, în măsura în care acesta nu a adaptat viteza la condițiile de trafic și la carosabilul existent ori nu a respectat anumite obligații, cum este cea privind respectarea vitezei legale, în conformitate cu dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002.
A mai arătat pârâta că depășirea vitezei, imprudența, neatenția și neevitarea obstacolelor sunt imputabile conducătorului auto, cu atât mai mult cu cât condițiile meteo impuneau o conduită preventivă în trafic întrucât pe sectorul de drum unde a avut loc accidentul reclamat, la data de 26.03.2013, ora 09,15 era o temperatură de -3 grade C, ningea, în zonă acționând două utilaje ATB cu lama, un utilaj RSP și un utilaj UNIMOG.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că în procesul verbal de cercetare la fața locului s-a specificat că marcajele rutiere sunt parțial acoperite cu zăpadă și, având în vedere că semnalizarea trecerii de pietoni în a cărei alveolă au intrat reclamanții era vizibilă, cât și ținând cont de condițiile meteo și de trafic existente, reclamantul era obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h.
Având în vedere cele sus-menționate, pârâta susține că singura explicație logică cu privire la impactul deosebit de violent cu bordura alveolei s-ar regăsi tot în actele depuse chiar de reclamanți și anume factura proformă nr. 290 din 23.04.2013, unde apar printre alte piese înlocuite și curățate, o mare parte care alcătuiesc sistemul de frânare, ce nu aveau legătură cu impactul și nici nu aveau cum să fie afectate în impactul descris în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Pârâta a solicitat să se aibă în vedere că și-a îndeplinit obligația de semnalizare și nu se face vinovată de accidentul rutier menționat.
A mai susținut pârâta că, ținând cont de împrejurările în care a avut loc distrugerea indicatorului rutier cu puțin timp înainte de producerea accidentului reclamat și, având în vedere prevederile art. 1351 alin.3 N.C.C., în sensul că acesta a fost un eveniment care nu a putut fi prevăzut și nici împiedicat de ea, astfel că se află în situația cazului fortuit exonerator de răspundere, în temeiul art. 1352 N.C.C.
Cu privire la prejudiciu, pârâta a arătat că, în speță, constatarea prejudiciului s-a făcut în mod unilateral de către reclamanți, omițând invitarea sa în vederea participării la constatarea avariilor reale produse, fără să aibă loc o constatare comună prin convocarea sa.
Referitor la daunele moratorii, pârâta a menționat că dreptul creditorului și obligația corelativă a debitorului izvorăsc dintr-un raport juridic obligațional, ori ea nu se află în nici un raport juridic obligațional cu reclamanții.
Privitor la despăgubirile morale solicitate de reclamanți, pârâta a menționat că în absența unor criterii legale pe baza cărora instanța să poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională, aspecte ce sunt reflectate de către certificatul medico-legal emis de către instituția medicală competentă care le constată, iar în speța de față nu există un înscris care să confirme eventualele consecințe negative ale reclamanților în urma evenimentului rutier din data de 26.03.2013, astfel încât solicită respingerea acestui capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
La data de 24.07.2014, pârâta C.-N.A.D.N.R. S.A- prin Direcția R. Drumuri și Poduri Iași a depus cerere de chemare în garanție a numitului P. I., atât individual, cât și a asiguratorului acestuia.
În motivare, pârâta a arătat că P. I., în data de 22.03.2013, ora 14,30, pe .. Suceava, vis-a-vis de . fost implicat într-un eveniment rutier care a produs, conform adresei aparținând Biroului Rutier-I.P.J. Suceava nr._/25.03.2013, din culpa sa, potrivit procesului verbal de contravenție . nr._, deteriorarea indicatorului rutier fig.D6, care anunța ocolirea alveolei pentru trecere de pietoni din fața hipermarketului „Real” din ..
Având în vedere că prin distrugerea indicatorului rutier de către P. I., acesta a adus atingere interesului și dreptului reclamanților de a beneficia de siguranța în trafic oferită de indicatoarele și marcajele rutiere, în eventualitatea în care instanța va considera că accidentul s-a produs din cauza lipsei indicatorului sus-menționat, pârâta a susținut că în culpă este numitul P. I..
Totodată, pârâta a solicitat obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 02.10.2014, reclamanții I. V. și I. E. au depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție (f.71), prin care au solicitat ca, în măsura în care se dovedește culpa chematului în garanție în distrugerea indicatorului rutier, ceea ce creează premisele atingerii aduse interesului și dreptului lor de a beneficia de siguranța în trafic oferită de indicatoarele și marcajele rutiere, să fie admisă cererea de chemare în garanție, dacă se admite acțiunea principală.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014, chematul în garanție P. I. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a S.C. Euroins R. asigurare Reasigurare SA și a Inspectoratului de Poliție Județean Suceava (f.83).
În motivare, chematul în garanție a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane și, cum la data accidentului era asigurat la S.C. Euroins R. Asigurare Reasigurare, în cazul constatării oricărei forme de culpă, se cuvine a cădea în pretenții asigurătorul menționat.
În privința secund chematului în garanție, chematul în garanție a arătat că acesta este cel care avea obligația de a înștiința de îndată administratorul drumului în privința deteriorării unui indicator de circulație în urma unui accident constatat de către agenții săi, ceea ce s-a și întâmplat în fapt.
A arătat chematul în garanție că, deși a fost amendat pentru deteriorarea semnului rutier, poliția rutieră nu a înștiințat de îndată SDN Suceava, ci doar peste 2 zile de la producerea evenimentului.
În drept, chematul în garanție și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 72 coroborat cu art. 74 alin.2 Cod procedură civilă, art. 1349 alin. 1 coroborat cu art. 1357 alin.2 Cod civil, art. 33 alin.1 din OUG 195/2002, art. 45 alin.4 din O.G.43/1997, art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Tot la termenul de judecată din data de 18.11.2014, chematul în garanție a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție (f.87), prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, chematul în garanție a arătat că, într-adevăr, la data de 22.03.2013, în jurul orei 14,30, pe .. Suceava, vis-a-vis de . fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a rezultat și deteriorarea indicatorului rutier care anunța ocolirea alveolei pentru trecerea de pietoni din fața hipermaketului „Real” din ., acest lucru fiind consemnat în procesul verbal încheiat de Poliția Rutieră Suceava, fiindu-i aplicată amenda cuvenită pentru deteriorarea semnului menționat care, în viziunea reclamanților și a pârâților, a constituit situația premisă pentru producerea accidentului, deoarece în lipsa semnalizării alveolei pietonale, reclamantul a intrat peste aceasta.
A susținut chematul în garanție a poliția rutieră nu a informat de îndată administratorul drumului cu privire la distrugerea semnului, după cum impunea teza a II-a din art. 45 alin.4 din O,.G. nr. 43/1997, adresa emisă de I.P.J. Suceava – Biroul Rutier către Secția Drumuri Naționale Suceava datând din 25.03.2013, în timp ce accidentul care s-a soldat și cu distrugerea semnului rutier a avut loc pe data de 23.03.2013.
În altă ordine de idei, chematul în garanție a solicitat să se rețină și faptul că obstacolul lovit de către reclamant putea să fie prevăzut, având în vedere că acesta este un localnic al acelei zone, traversând cu siguranță de mai multe ori acea secțiune de drum și cunoscând amplasamentul alveolei pietonale.
La data de 12.12.2014, pârâta a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de P. I. (f.100), solicitând admiterea acesteia.
La termenul de judecată din data de 06.01.2015, reclamanții au depus întâmpinare la cererea incidentală de chemare în garanție formulată de P. I. (f.107), prin care au solicitat ca, în măsura în care se dovedește culpa chematului inițial în garanție în distrugerea indicatorului rutier, ceea ce creează premisele atingerii aduse interesului și dreptului lor de a beneficia de siguranța în trafic oferită de indicatoarele și marcajele rutiere, să fie admisă cererea de chemare în garanție subsecventă, dacă se admite acțiunea principală și cererea inițială de chemare în garanție.
La data de 18.05.2015, Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de P. I. (f.128), solicitând respingerea cererii de chemare în garanție întrucât nu există o faptă ilicită care să fi fost săvârșită cu vinovăție și nici legătură de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, condiții cumulative prev. de art. 1358 cod civil și respingerea capetelor de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
În motivare, I,.P.J. Suceava a arătat că, prin distrugerea indicatorului rutier de către P. I., acesta a adus atingere interesului și dreptului de a beneficia de siguranța în trafic oferită de indicatoarele și marcajele rutiere, dacă se va stabili că accidentul s-a produs din cauza lipsei indicatorului menționat, caz în care numitul P. I. este în culpă.
De asemenea, a susținut că, în culpă este și reclamantul I. V. care, din cauza lipsei de diligențe și a neatenției în conducerea autovehiculului pe drumurile publice raportat la condiții de iarnă, cu atât mai mult cu cât avea obligația legală de a nu conduce cu o viteză mai mare de 30 km/h, întrucât circula pe raza unei localități, în condiții climatice de iarnă, obligație care, dacă ar fi fost respectată, ar fi dus la evitarea impactului sau s-ar fi produs un impact minor, cu consecințe reduse.
A susținut chematul în garanție că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile prev. de art. 1357 Cod civil.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea sa la plata de daune morale, chematul în garanție a arătat că daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea etc., iar în cauza de față reclamantul nu a făcut dovada lezării unor valori umane.
În ceea ce privește dobânda legală, chematul în garanție a arătat că dispozițiile O.G. nr. 13/2011 nu sunt aplicabile în cauză întrucât instituția nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, neexistând un temei legal care să permită achitarea dobânzii la suma de bani pretinsă.
La data de 24.09.2015, reclamanții au depus la dosar cerere de precizare a acțiunii (f.139), prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.967,50 lei (TVA inclus) reprezentând costul reparațiilor (piese plus manoperă) efectuate la autoturismul proprietatea lor, marca Mercedes, Model A-Class, nr. de înmatriculare_, avariat ca urmare a accidentului produs la data de 26.03.2013 din culpa pârâtei, la care se adaugă suma de 400 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de tractare plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a acestor sume, precum și suma de 10.000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat.
Instanța a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri și, pentru reclamanți, proba cu martorii D. M. și K. A., declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosar (f.159-161).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt:
La data de 26.03.2013, orele 10:30, reclamanții I. V. și I. E., în timp ce se deplasau pe .. Șcheia, jud. Suceava din direcția de mers Șcheia către Suceava, când au ajuns în dreptul intrării în parcarea hypermarketului „Real”, au intrat în impact frontal cu alveola trecerii de pietoni, aceasta fiind acoperită cu zăpadă și nesemnalizată corespunzător. În urma impactului, autoturismul condus de reclamant a suferit avarii în partea din față, autoturismul fiind apoi tractat.
În drept:
Potrivit art. 1357 Noul Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru aprecierea vinovăției, conform art. 1358 Noul Cod civil, se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Potrivit art. 1349 alin. 1 și 2 Noul Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturile sau interesele legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform art. 1376 Cod civil, Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întrunește, față de ceilalți, condițiile forței majore.
Potrivit art. 1377 Cod civil, În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.
Dispozițiile art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, arată că în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 43/1997, Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din R. - S.A., care își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naționale și autostrăzile nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condițiile legii.
Conform art. 252 Cod civil, orice persoană are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
Persoana prejudiciată, potrivit art. 253 alin. 4 Cod civil, poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Analizând cauza de față sub aspectul prejudiciului, instanța reține că reclamanții pretind existența un prejudiciu material și moral, constând avarierea autoturismului și tractarea acestuia, precum și lezarea integrității fizice și psihice, prin fapta pârâtei de a nu semnaliza corespunzător drumul public, având ca urmare accidentul pe care l-au produs reclamanții.
Referitor la prejudiciul material suferit de reclamanți, instanța constată că în ceea ce privește avarierea mașinii, costul reparației acesteia este în sumă de 8.967,50 lei, conform devizului, facturii și chitanței depuse la dosar (f. 140-142). Sub acest aspect, ținând cont de faptul că autoturismul a fost avariat în partea din față, analizând devizul de lucrări, instanța constată că toate lucrările efectuate pentru repararea autoturismului vizează această zonă a mașinii, iar sub acest aspect critica pârâtei este nefondată. Astfel, instanța constată că aceste lucrări au fost necesare, impactul cu obstacolul fix putând distruge și acele elemente invocate de pârâtă. De asemenea, instanța constată și că autoturismul reclamanților, ca urmare a accidentului, a fost tractat, costul acestei operațiunii fiind de 400 lei (f.17).
În ceea ce privește dinamica accidentului, instanța constată că reclamantul, circulând pe . Șcheia, în dreptul hypermarketului Real, a intrat frontal în alveola pentru trecerea de pietoni, amplasată pe mijlocul celor două benzi de circulație, în zona circulația desfășurându-se pe sens unic. În ceea ce privește condițiile de trafic de la data producerii accidentului, astfel cum rezultă din planșele foto de la dosar, instanța constată că drumul era parțial acoperit cu zăpadă, aceeași situație fiind și în zona alveolei pentru pietoni. De asemenea, instanța constată că alveola pentru pietoni nu era semnalizată corespunzător, nefiind nici un semn de circulație amplasat pe alveolă care să indice că în acea zonă se află un obstacol. Din poziția procesuală a părților, precum și procesul verbal încheiat la data de 23.03.2015 chematului în garanție P. I., rezultă că la data de 23.03.2015, deci cu 3 zile mai înaintea evenimentului rutier în care au fost implicați reclamanții, semnul de circulație care semnaliza alveola a fost distrus.
Referitor la viteza cu care circula reclamantul, respectiv că acesta nu a adaptat-o la condițiile de trafic, instanța, constată că accidentul s-a produs ca urmare a impactului frontal cu alveola, iar nu ca urmare a unui derapaj al autoturismului condus de reclamant. Ca urmare, instanța constată că viteza cu care circula reclamantul era adaptată condițiilor de trafic, accidentul fiind cauzat de impactul cu un obstacol nesemnalizat corespunzător.
Sub acest aspect instanța constată că administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, a hotărât amplasarea alveolei pentru refugiul pietonilor, acest fapt fiind unul care ține de politica rutieră pe care aceste instituții au înțeles să o aplice. Însă, dacă administratorul drumului a apreciat oportună amplasarea alveolei, în aceleași condiții trebuie să-și asume și necesitatea semnalizării corespunzătoare a acestui obstacol astfel încât să fie vizibil de către toți participanții la trafic, respectiv de conducătorii autovehiculelor, și în orice condiții meteo. De asemenea, administratorul drumului are obligația, conform legii de a verifica permanent atât starea drumurilor cât și starea semnelor și marcajelor rutiere. Ori, faptul că, în cauză, semnul de circulație care semnaliza existența alveolei a fost distrus, nu echivalează cu lipsa de răspundere a administratorului drumului, mai ales că această distrugere a semnului de circulație s-a produs cu 3 zile mai devreme față de accidentul din prezenta cauză.
Față de această situație de fapt constatată, instanța apreciază că răspunderea pârâtei în producerea accidentului subzistă, existând și un raport de cauzalitate între fapta pârâtei de nu semnaliza corespunzător alveola și accidentul produs.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța constată că acestea, astfel cum au fost definite în doctrină, reprezintă „orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare” ori, „prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau moralăpe care le resimte victima”.
Pentru a putea fi obținută repararea prejudiciului, instanța reține că acesta trebui să îndeplinească două condiții, respectiv să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât sub aspectul existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
În literatura juridică s-a statuat în sensul că, deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
În cauză, instanța reține, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.159-161) că reclamanții au suferit vătămări ale integrității fizice generate de declanșarea airbag-urilor, precum și de tensionarea centurilor de siguranță ca urmare a impactului, și de asemenea și vătămări psihice ca urmare a sperieturii încercate ca urmare a accidentului. De asemenea, martorii au arătat și că reclamanții nu au mai fost implicați anterior în accidente rutiere, astfel încât instanța apreciază temerea reclamanților ca fiind la un nivel ridicat.
Ca urmare, instanța apreciază că daunele morale solicitate reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice și psihice, urmare a faptei prejudiciabile a pârâtei. Astfel, referitor la suma de 10.000 lei pentru fiecare reclamant, instanța apreciază aceste sume ca fiind suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de reclamanți, ca urmare a vătămărilor fizice și psihice suferite.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași la plata către reclamanții I. V. și I. E. a sumei de 8.967,50 lei reprezentând costul reparațiilor efectuate la autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la care se adaugă suma de 400 de lei reprezentând contravaloarea serviciilor de tractare, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii (11.06.2014) și până la data plății efective a acestor sume, precum și suma de 20.000 lei (câte 10.000 lei pentru fiecare reclamant) cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție P. I., instanța constată că nu poate fi atrasă răspunderea acestuia pentru producerea accidentului suferit de reclamanți, întrucât chematul în garanție nu are nicio răspundere cu privirea la administrarea drumului. Astfel, instanța constată că răspunderea chematului în garanție este limitată la contravaloarea semnului rutier și a lucrărilor de amplasare a acestuia, însă sub nicio formă chematul în garanție nu avea și alte obligații privind semnalizarea rutieră în zonă. Așa cum s-a reținut mai sus, răspunderea în ceea ce privește semnalizarea rutieră este în sarcina pârâtei, iar în cazuri speciale de distrugerea a semnelor rutiere, tot administratorul drumului trebuie să ia măsurile urgente pentru remedierea deficiențelor, vinovatul de distrugerea semnelor neputând fi obligat a acoperi și alte prejudicii apărute ulterior. Față de aceste aspecte, instanța constată nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva lui P. I., urmând a o respinge.
Față de soluția dată cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva lui P. I., instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de P. I. în contradictoriu cu chemații în garanție Soc. Euroins R. Asigurare Reasigurare SA și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași la plata către reclamanții I. V. și I. E. a sumei de 1631 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, și la plata către chematul în garanție P. I. a sumei de 1959 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții I. V. (CNP_) și I. E. (CNP_), ambii domiciliați în ., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun.Iași, ..19, jud. Iași.
Obligă pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași la plata către reclamanții I. V. și I. E. a sumei de 8.967,50 lei reprezentând costul reparațiilor efectuate la autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la care se adaugă suma de 400 de lei reprezentând contravaloarea serviciilor de tractare, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii (11.06.2014) și până la data plății efective a acestor sume, precum și suma de 20.000 lei (câte 10.000 lei pentru fiecare reclamant) cu titlu de daune morale.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu chematul în garanție P. I. (CNP_) domiciliat în ., jud. Suceava.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de P. I. în contradictoriu cu chemații în garanție Soc. Euroins R. Asigurare Reasigurare SA (CUI_, J_ ), cu sediul în loc. Voluntari, ..10, Global City Business Park, clădirea Q23, . și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ., jud. Suceava.
Obligă pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași la plata către reclamanții I. V. și I. E. a sumei de 1631 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Obligă pârâta C.N.A.D.N.R. – Direcția R. Drumuri și Poduri Iași la plata către chematul în garanție P. I. a sumei de 1959 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.11.2015.
Președinte, Grefier,
Pentru grefier aflat în C.M. semnează
grefierul șef,
RED. A.A./tehn. I.G./8 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5609/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5590/2015.... → |
|---|
