Suspendare executare silită. Sentința nr. 3261/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3261/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 3261/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3261
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. L. M.
Grefier - M. E. G.
Pe rol, pronunțarea asupra „contestației la executare” privind pe contestatorul L. C. N. și pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2015, spoi pentru astăzi, 11 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.08.2014, sub nr._, contestatorul L. C. - N. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat anularea actelor de executare silită inițiate în ds. de executare nr._/33/_ /_ și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în dosarul de executare nr._/33/_ /_, prin somația nr. 33/_ /_ și titlu executor nr._, a fost obligat la plata sumei de 569 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, fără a i se aduce la cunoștință și documentele prin care, conform titlului executoriu, s-a individualizat suma de plată, respectiv DEC. ACC nr._/31 mai 2012, DEC.ACC nr._/31.12.2012 și DEC ACC. nr._/31.12.2013.
A precizat contestatorul că la data de 13.03.2007 a închiriat autoturismul proprietate personală marca OPEL cu nr. de înmatriculare_, operatorului de transport rutier Timinger Serv SRL pentru efectuarea serviciului public de transport personale în regim de taxi. Astfel, a fost eliberată autorizația taxi nr. 374, având valabilitate până în data de 02.09.2009 de către Primăria Mun. Suceava și licența de execuție pentru vehicul pentru transportul rutier public în regim de taxi, valabilă de la 21.03.2007 până la 02.09.2009 de către Agenția ARR Suceava.
Totodată, a arătat că în cursul anului 2008 S.C. Timinger SERV SRL și-a încetat activitatea și, prin urmare, autoturismul său nu a mai fost utilizat pentru efectuarea serviciului de taximetrie și nici nu a mai încasat chiria prevăzută în contract, apreciind astfel că nu mai datorează sumele de bani cuprinse în titlul executoriu.
În drept, au fost invocate disp. art. 172 din OG 92/2003.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar o . înscrisuri (f. 5-12).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 44,83 lei.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, la solicitarea instanței a fost înaintat, în copie, dosarul execuțional nr._/33/_ /_ (f. 45-52).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, în cadrul dosarului de executare nr._/33/_ /_, s-a emis pe numele contestatorului L. C. - N. somația nr. 33/_ /_ din 30.07.2014 pentru suma de 569 lei reprezentând debit înscris în titlul executoriu nr._/30.07.2014, respectiv contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activ. independente (f. 45 ds.).
Examinând titlul executoriu contestat în cauză și în virtutea căruia s-a început executarea silită împotriva contestatorului, nr._ din 30.07.2014 (f. 46 ds.), instanța constată că la baza eliberării acestuia au stat următoarele decizii de calcul accesorii: nr._ din 31.05.2012, nr._ din 31.12.2012 și nr._/31.12.2013, respectiv doc. nr._ din data de 31.05.2012 (filele 48,51 ds.).
Potrivit art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală, contribuabilul poate formula contestație împotriva formelor de executare începute împotriva sa la instanța judecătorească competentă, și anume la judecătoria în a cărei rază teritorială se desfășoară executarea silită.
Pe calea prezentei acțiuni, contestatorul a criticat actele de executare efectuate în ds. nr._/33/_ /_ invocând, între altele, faptul că nu i-au fost comunicate decizii de impunere care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr._ din 30.07.2014, el neînțelegând proveniența obligației de plată atât timp cât nu a mai obținut venituri din închirierea autoturismului încă din anul 2008.
Față de acestea, instanța reține că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG 92/2003, executarea silită a creanțelor se efectuează în temeiul unui titlu executoriu. Potrivit aceleiași legislații specifice, executarea silită a creanțelor fiscale presupune, ca premisă esențială, existența unui titlu de creanță care să fi devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, ceea ce nu s-a realizat însă în cauză.
Astfel, potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. În cauza de față există titlu de creanță, respectiv deciziile de calcul accesorii nr._ din 31.05.2012, nr._ din 31.12.2012 și nr._/31.12.2013.
Potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau în alt mod prevăzut de lege. În acest sens, se impune a se face distincția juridică majoră între titlu de creanță și titlu executoriu. Astfel, dacă atât titlu de creanță cât și titlu executoriu constituie temeiul legal pentru colectarea creanțelor fiscale, deosebirea esențială dintre cele două documente justificative constă în faptul că unul din ele ( în speță, titlu de creanță ) se referă la creanțele fiscale care nu au ajuns la scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, iar celalalt ( în speță, titlul executoriu ), se referă tocmai la creanțele fiscale care au ajuns la scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, titlul executoriu fiind practic documentul specific de începere a procedurilor de executare silită.
În cauză însă, titlurile de creanță - deciziile de impunere - nu au devenit titluri executorii întrucât deciziile nu au fost comunicate în mod legal debitorului, anterior începerii procedurii de executare silită, astfel încât să curgă termenul de plată prevăzut de lege, abia la împlinirea căruia se putea vorbi de existența unui titlu executoriu.
Astfel, așa cum rezultă din documentația înaintată la dosar de către intimată, comunicarea uneia dintre deciziile de impunere către contestator (nr._ din 31.12.2012) s-a făcut prin publicitate (f. 49,50 ds.), decizia fiind doar afișată pe site-ul Ministerului Finanțelor – ANAF și la sediul AJFP Suceava, în cadrul unui anunț colectiv, aceasta fără ca intimata să încerce mai întâi a realiza o procedură de comunicare directă către debitor, potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003 – prin prezentarea contribuabilului la sediu, prin remitere sub semnătură, prin poștă, prin fax, e-mail și abia ulterior, în măsura în care mijloacele de comunicare directă s-ar fi dovedit ineficiente sau imposibil de realizat, să procedeze la realizarea publicității.
În cauză, o comunicare directă către debitor s-a realizat la data de 24.01.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare atașată la dosar – fila 52 ds., însă această dovadă nu cuprinde nicio mențiune cu privire la înscrisurile ce i-au fost înaintate contestatorului astfel încât să existe certitudinea comunicării deciziilor de impunere către debitor.
Este adevărat că art. 44 din OG nr. 92/2003 enumeră mai multe mijloace de comunicare și, în cele din urma și publicitatea ( prezentarea contribuabilului la sediu, prin remitere sub semnătură, prin poștă, prin fax, e-mail, publicitate ) fără a stabili în mod expres o ordine de prioritate între acestea. Nu mai puțin însă, această ordine de prioritate este una de la sine înțeleasă și ea decurge din necesitatea însăși de a respecta dreptul debitorului și de a nu face din executarea creanțelor fiscale o procedură formală ( din punct de vedere al drepturilor debitorului ) și abuzivă. Astfel, legat de această comunicare, debitorul are dreptul de a fi înștiințat, dreptul de a plăti benevol în afara unei proceduri de executare silită și evitând astfel costuri suplimentare, și, mai ales, dreptul de a contesta decizia respectivă la organul ierarhic superior și apoi la instanța de contencios administrativ ( conform art. 209 și 218 din OG 92/2003 ). Or, printr-o comunicare pur formală – prin afișarea formală la sediul creditoarei și pe site, nu se poate susține că au fost respectate atari drepturi.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 din OG 92/2003 prin decizia nr. 891/2010 și decizia 667/2009, a statuat că textul de lege este constituțional, însă el reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective, revenind instanței de judecată sarcina de a statua folosirea abuzivă a publicității în comunicarea actelor fiscale.
Ca urmare, instanța apreciază că în cauză nu s-a realizat o procedură de comunicare efectivă a deciziilor de impunere către debitor, că în acest mod deciziile de impunere nu au putut deveni titluri executorii – pentru că lipsind comunicarea, nu a început să curgă termenul prevăzut de lege la sfârșitul căruia decizia devenea prin efectul legii, titlu executoriu și, drept consecință, nu există, în mod juridic, un titlu executoriu. Ori, fără titlu executoriu, actele de executare nu sunt legale efectuate. Urmează, așadar, ca intimata - creditoare să refacă procedura de comunicare și să procedeze la executare numai după respectarea procedurilor.
În consecință, pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va anula actele de executare efectuate împotriva contestatorului în cadrul ds. de executare nr._/33/_ /_.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite promovată de contestator, instanța reține că aceasta poate fi dispusă de instanța competentă „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită”, potrivit art. 718 alin.1 C.pr.civ.. Cum în prezenta cauză contestația la executare a fost soluționată, instanța urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Totodată, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga intimata, ca parte căzută în pretenții, la plata către contestator a sumei de 144,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatorul L. C. N., CNP -_, domiciliat în Suceava, Calea Obcinilor, nr. 2, ..B, ., jud. Suceava, și pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, jud. Suceava.
Anulează actele de executare efectuate împotriva contestatorului în cadrul ds. de executare nr._/33/_ /_.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect. Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 144,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. G.M.E.
4 ex./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3254/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3278/2015.... → |
|---|
