Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 5519/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
HOTĂRÂRE CIVILĂ NR. 5520
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul M. I. C., în contradictoriu cu pârâta C. E. BANK N.V. prin C. E. IPOTECAR IFN SA prin mandatar C. E. (ROMÂNIA) SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.11.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 02.12.2015 încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2015, sub nr._, reclamantul M. I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. E. Bank N.V. PRIN C. E. Ipotecar IFN SA, prin mandatar C. E. (România) SA, ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să constate:
- că pct. 5.1. (art. V) lit. b) din Contractul de facilitate de credit și de garanție nr._/18.03.2008, care prevede obligația sa de a achita un comision de acordare credit în cuantum de 2,5% din valoarea totală a creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- că pct. 5.1 (art. V) lit. c) din Contractul de facilitate de credit și e garanție nr._/18.03.2008, care prevede obligarea sa la plata unui comision de administrare lunar de 0,15%, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- Să se dispună repunerea părților în situația anterioară inserării clauzei prevăzute pct. 5.1. (art. V lit. b) din contractul de credit și drept consecință,
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.438,93 CHF, respectiv 6.228,69 RON (calculat la cursul BNR din data introducerii cererii 1 CHF = 4,3287 RON) reprezentând comision acordare credit;
- repunerea părților în situația anterioară inserării clauzei prevăzute la pct. 5.1. (art. V lit. c) din contractul de credit, eliminarea clauzei din contractul de credit și drept consecință să dispuneți obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate reprezentând comision administrare credit, de la data acordării împrumutului până la zi;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. 1 din OG 9/2000 cu modificările și completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, precum și comision acordare credit, de la data plății de către subsemnatul a fiecărei sume de bani in parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Sub aspectul timbrării acțiunii civile sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 80/2013. Reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispoziții legale privind protecția consumatorilor, având această calitate, în timp ce pârâta este un agent economic ce l-a prejudiciat în drepturile si interesele legitime referitoare la această calitate a sa.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, a încheiat cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA - prin Sucursala C. E. Bank (Romania) SA, prin Sucursala Targu M., Contractul de facilitate de credit și de garanție nr._/18.03.2008, prin care, în calitate de imprumutat, a fost creditat cu suma de 57.557 CHF, pe o perioada de 360 luni, instituindu-se in favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului descris la pct. VII. 7.1 ,e) din Contractul de credit.
De asemenea a mai arătat că nu este de acord cu anumite clauze din contractul de credit, care prevăd plata unor sume de bani cu titlu de divers comisioane, care de fapt, reprezintă plata anticipată a unui comision de risc (administrare) mascat astfel:
- comisionul de acordare credit, in cuantum de 2,5% din valoarea totală creditului care a fost plătit integral la data acordării creditului, în cuantum de 1.438,93 CHF, astfel cum a fost stabilit prin pct. V 5.1. lit. b din Contractul de credit
Comisionul de administrare credit stabilit prin pct. 5.1 (art. V) lit. c) din Contractul de credit in cuantum de 0,15% calculat la valoarea creditului acordat, plătibil începând cu scadența a 13-a.
Reclamantul a menționat că, clauzele care prevăd plata comisionului de acordare și administrare credit sunt abuzive, însăși prin continutul lor, fiind instituite efectiv în interesul creditoarei, conferind acesteia un drept infinit, reprecic, incert, care dă loc unor multiple interpretări și abuzuri, din punct de vedere juridic fiind lovite de nulitate absolută.
Pe de altă parte, a apreciat ca orice comision de administrare sau orice alt tip de comision care mascheaza un astfel de comision, a devenit nul nu doar ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, ci este și reprezintă și o clauză abuzivă, în sensul Legii nr. 193/2000.
Astfel potrivit art. 4 alin. l din Legea nr. 193/2000 “O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimental consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. ”
De menționat este faptul că în ceea ce privește clauzele din convenția de credit atacată care prevăd dreptul băncii de a modifica clauze privitoare la comisioane, acestea sunt abuziv introduse, încălcând flagrant dispozițiile art. 4 din Legea 193/2000 întrucât reprezintă clauze unilaterale.
Reclamantul a garantat creditul cu un imobil proprietatea sa, imobil pentru care s-au încheiat polițe de asigurare, la valoarea evaluata a imobilului și nu a creditului, cu o societate de asigurare agreata de banca, pentru acoperirea tuturor riscurilor, poliță ce a fost cesionată în favoarea Băncii.
De altfel, a apreciat că valoarea acestor comisioane a fost stabilită în mod aleatoriu și netransparent, fară nicio legătură cu eventualele pierderi ale Băncii ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur. Dacă într-adevar s-ar fi dorit acoperirea pierderilor generate de producerea evenimentului viitor, în contractul de credit ar fi trebuit să se stipuleze modul în care urmează a fi modificate obligațiile părților ca urmare a producerii evenimentului, de exemplu, ce se va întâmpla când: se depreciază garanția sau scade valoarea evaluată a acesteia sub valoarea creditului acordat; nu se încasează valoarea de asigurare în caz de pieire a bunurilor asigurate; există fluctuații a cursului valutar mai mari de un procent.
Este adevărat că a semnat Contractul de credit, însă clauzele pe care le consideră abuzive nu au fost negociate cu el, ci au fost clauze prestabilite de către Bancă.
Prin plata acestui comision de administrare s-ar ajunge anual la plata unei sume de mii de franci, cu titlu de administrare credit. Este cunoscut faptul că pentru a avea un credit la orice banca, doar pentru a ți „se monitoriza/ înregistra/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului” în „scopul respectării condițiilor contractuale, respectiv a graficului de rambursare, care implică atât existența unei rețele informatice cât și factorul uman, intervenția salariaților băncii fiind necesară în cadrul procesului de gestiune lunară a portofoliului de credite ale băncii, te costa între 15 si 30 RON. Orice operațiune pe care o desfăsori în contul respectiv se taxează: retragere, virament, astfel încât orice sumă care excede prețului de a avea un cont deschis la banca respectivă este abuzivă și totodată nu justifică o contraprestație din partea Băncii. Orice sumă cu titlu de comision percepută este mare și nu se justifica totodată, practic banca neoferind în contraprestație nimic. Pentru suma împrumutată s-a perceput dobanda, pe care nu o contestă.
La momentul discuțiilor prealabile avute cu reprezentanții băncii, nu i s-a adus la cunostintă faptul că se vor percepe niște comisioane lunare, aceste clauze nu au fost aduse la cunoștiința sa si nu au fost negociate. Astfel, sumele achitate cu titlu de comision nu pot reprezenta un cost sau o componentă a costului, întrucât costul presupune contravalorarea/cuantificarea unor prestații din partea băncii în schimbul unui serviciu/beneficiu acordat celeilalte părți, respectiv subsemnaților (ex. costul materializat în comisionul de confirmare informații/întocmire acord scris refinanțare credit ). Costul reprezintă valoarea în monedă a unui serviciu prestat, echivalentul în monedă a serviciului (ex. costul perceput pentru întocmirea acordului scris la refinanțarea creditului) ceea ce automat implică o anumită prestarea de către bancă a serviciului respectiv.
Cum în cauză banca nu prestează nicio activitate, nu poate fi pusă problema că respectivele sume bănești ar reprezenta un cost al contractului. Clauza privind, comisionul a fost impusă unilateral de către bancă prin intermediul unui contract reformulat, respectiv convenția de credit. Clauza nu putea fi negociata la momentul încheierii contractului.
Este evident faptul că instituirea comisionului de administrare cauzează un dezechilibru semnificativ, contrar bunei-credințe in desfasurarea contractelor intre parti. Astfel, valoarea comisionului de administrare, nu este deloc neglijabilă, situatia comisionului de acordare fiind similara.
Referitor la pretenția sa, asupra dobânzii legale care curge de la data plații de către el a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume.
Repunerea in situatia anterioara este o „restitutio in integrum”, deci restituirea prestațiilor trebuie să fie totală, doar în acest mod parțile fiind repuse în integralitate în situația anterioară. Așadar, trebuie subliniat faptul că prin plățile percepute abuziv, a suferit si o însărăcire cauzată de lipsa folosirii acelor sume de bani de la momentul respectivelor plați a fiecărei sume de bani in parte, insaracire care se întinde pana la momentul restituirii efective de către banca a respectivelor sume de bani. În mod corelativ, trebuie reliefat faptul ca banca a beneficiat de o îmbogățire fara justa cauza, prin faptul ca a moșit si va folosi respectivele sume de bani începând cu momentul fiecărei plați a consumatorilor si pana la momentul la care banca va restitui in mod efectiv consumatorilor fiecare suma de bani in parte, încasata. Este de esența activitatii băncii folosirea sumelor de bani incasate de la clienți, Valoarea insaracirii respectiv imbogatirii fara justa cauza in discuție, pentru intervalul de timp marcat de momentul fiecărei plați efectuate, si intui restituirii efective de către banca a fiecărei sume de bani in parte, este evaluabila in bani, .. Astfel, echivalentul bănesc al acestei insaraciri respectiv imbogatiri fara justa cauza il reprezintă dobanda legala calculata asupra fiecărei sume de bani contestate, de la data plații a fiecărei sume de bani in parte, si pana la data restiturii efective de către parata a flecarei sume de bani in parte.
OG 9/2000, cu modificările si completările ulterioare, reglementează dobanda legala, ce reprezintă fara indoiala echivalentul bănesc cauzat de nefolosirea unei sume de bani . de timp determinat.
Toate clauzele descrise anterior îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificate drept clauze abuzive, respectiv:
1. nu au fost negociate direct cu consumatorul;
2. creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
3. dezechilibrul este în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe.
Dispozițiile legale în materia protecției consumatorului instituie obligația fermă a Băncii de a explica consumatorului rațiunea instituirii anumitor costuri ale creditului, precum și serviciile oferite de Bancă în schimbul încasării acestor comisioane. Astfel, potrivit art. 18 alin. 2 pct. c din OUG nr. 50/2010 Banca are obligația de a explica costurile ce fac parte din costul total al creditului, astfel încât consumatorii să înțeleagă ce plătesc, iar art. 33 alin. 2 dispune ca aceste informații trebuie sa fie complete, clare și ușor de înțeles; de asemenea, art. 45 din Legea nr. 296/2004 prevede dreptul consumatorilor de a fi informați complet, corect și precis cu privire la caracteristicile serviciilor financiare oferite de operatorii economici.
D. fiind faptul că orice obligație a consumatorului trebuie să aibă drept fundament o contraprestație a Băncii, iar în cazul de față această contraprestație nu este detaliată, rezulta că aceste comisioane sunt percepute în mod nejustificat, reprezentând în realitate o dobândă mascata.
Este adevărat ca a semnat convenția de credit, însă aceste clauze pe care le considera abuzive nu au fost negociate, ci au fost clauze prestabilite de către Bancă.
Din toate cele expuse mai sus rezultă următoarele:
- pârâta nu a negociat cu el clauzele din contractul în litigiu, fiind un contract preformulat, standard, de adeziune.
- pârâta a stipulat în contractul în litigiu clauze abuzive, în detrimentul său și contrar cerințelor bunei-credințe, prin care a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
In consecința, a solicitat admiterea cererii de chemare in judecata.
In drept, s-au invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în text.
În baza dispozițiilor art. 583 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 194 c) prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 196 (1), a solicitat a i se pune în vedere reclamantului sa precizeze obiectul și valoarea cererii de chemare în judecată cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, după aprecierea sa, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori.
În consecință, a solicitat a i se pune în vedere reclamantului sub sancțiunea anulării cererii, să își îndeplinească obligația procesuală ce îi revine, astfel încât pârâta să își poată exercita dreptul la apărare prin raportare la valoarea indicata în concret, la modalitățile de calcul al acesteia.
I.Scurtă prezentare a situației de fapt
Între C. E. Ipotecar, în calitate de creditor, prin mandatar C. E. Bank Romania și M. I. C., în calitate de împrumutat, s-a încheiat:
• Contractul de Facilitate de credit și de Garanție nr._ din data de 18.03.2008 prin care s-a acordat un împrumut în cuantum de 57.557 CHF în vederea achiziționării unui imobil.
Ulterior, la data de 31.03.2009 între C. E. Ipotecar și C. E. NV a intervenit contractul de cesiune de creanță către C. E. NV, iar la data de 05.12.2011 a intervenit contractul de cesiune de creanță între C. E. NV și C. E. Bank (România) S.A., cesiuni notificate împrumutatului prin adresele:
• Nr. 2715174_966276 din data de 08.04.2009, comunicată către M. I. C. la adresa indicată în Convenția de credit,
•Nr. 4823976_1182302 din data de 08.12.2011, comunicată către M. I. C. la adresa indicată în Convenția de credit,
De asemenea, odată cu . OUG 50/2010 Banca a notificat către împrumutat modificările legislative intervenite prin adresele:
• Nr._/15.09.2010 Pe care o atașăm de asemenea prezentei alături de borderoul de comunicare.
La data de 17.09.2010 între C. E. Bank NV, în calitate de creditor, și M. I. C., în calitate de împrumutat a intervenit Actul adițional nr. 1
Pe cale de excepție, pârâta a invocat: excepția lipsei calității procesuale pasive a C. E. Bank NV
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a C. E. Bank NV s-a arătat că, deoarece drepturile și obligațiile rezultate din contractul de credit au fost cesionate către C. E. Bank NV la data de 31.03.2009, banca nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză pentru restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de administrare anterior acestei date sau cu titlu de comision de acordare, acest cost din urmă fiind achitat integral la data acordării creditului către C. E. Ipotecar.
Acest aspect este cunoscut și de către reclamant având în vedere transmiterea notificării de cesiune, după cum a arătat în prezentarea situației de fapt.
Mai mult decât atât, cesiunea a fost înscrisă pentru opozabilitate în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, după cum reiese din extrasul AGREM.
Art. 85, alin. 4, Titlul VI din Legea nr. 99/1999, cu completările și modificările ulterioare, prevede ca:"Dovada cesiunii se poate face prin copia certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanție ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhivă”.
Conform prevederilor art. 99 ale Titlului VI din Legea nr. 99/1999 privind Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare:„între cesiunea notificată debitorului său cesiunea acceptată de acesta și cesiunea înscrisă la arhiva, conform prezentului titlu va avea prioritate cesiunea înscrisă.
În altă ordine de idei, din interpretarea sistematică și literală a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a si art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, în cauza, fiind realizată această formalitate, potrivit precizărilor de mai sus.
Astfel, conform art. 1 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, respectivul titlu reglementează regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligații civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice, iar conform art. 2 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, sunt supuse prevederilor respectivului titlu, în ceea ce privește ordinea de prioritate, publicitatea și executarea, toate cesiunile drepturilor de creanță. Nu în ultimul rand, art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, stipuleaza ca garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidența prezentului titlu, îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în continuare arhiva.
Așadar, chiar dacă cesiunea de creanță nu ar fi fost adusă la cunoștința împrumutatului, asta nu înseamnă că respectivul contract nu este valabil sau nu îi este opozabil acestuia.
În lumina celor arătate mai sus, întrucât C. E. Bank NV nu avea calitatea de parte în Contractul de credit anterior datei mentionate, a apreciat că nu poate fi obligată să restituie sume de bani care nu au intrat în patrimoniul său inainte de cesiunea creditului, solicitând admiterea excepției așa cum a fost formulată.
Pe fondul cauzei s-a arătat că prevederile Legii 193/2000 exclud în mod expres din sfera de aplicare prevederi contractuale reglementate de alte acte normative, iar posibilitatea perceperii comisionului de administrare și a celui de acordare este reglementată de legea specială.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 „Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi"
Cu alte cuvinte, dacă o clauză contractuală este reglementată și permisă expres de o altă lege, nu poate fi considerată abuzivă în temeiul Legii nr. 193/2000, deoarece în acest caz ne-am afla într-o situație de contradicție între două legi.
Prin inserarea textului citat în cuprinsul Legii nr. 193/2000, s-a făcut aplicarea regulii conform căreia ceea ce este permis printr-o lege nu poate fi considerat ilegal prin altă lege deoarece același raport juridic nu poate fi legal și ilegal în același timp.
Aflându-ne în prezența unui contract de credit ipotecar pentru investiții imobiliare, acesta este supus dispozițiilor Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare. Conform art. 2 lit. h din Legea 190/1999, „costul total al creditului pentru consumator este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale"
Având în vedere natura Contractului, în speță devin aplicabile prevederile legii speciale în materie, Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar, lege care admite expres posibilitatea creditoarei de a percepe comisioane care intră în alcătuirea costului total al creditului pe care trebuie să îl suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit, singura condiție fiind de a fi prevăzut expres în contract.
De asemenea, perceperea comisionului de administrare și a celui de acordare, astfel cum am menționat, este admisă expres de art. 36 alin. (1) din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate; costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".
Potrivit art. 36 alin. (3) comisionului de administrare se percepe pentru monitorizarea, înregistrarea, efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării și rambursării creditului acordat consumatorului.
Tot conform art. 36, alin. (2), singura condiție instituită de OUG 50/2010 pentru legala inserare și percepere a comisionului de acordare este următoarea: „Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit."
Prin urmare, arată pârâta ca acest drept al creditorului de a percepe comision de administrare și de acordare este recunoscut în mod neîndoielnic de către legiuitor în chiar legislația specifică protecției consumatorului în raport cu instituțiile bancare, stipularea expresă a acestuia în chiar cuprinsul contractului fiind obligatorie.
Așadar, perceperea comisionului de administrare și a celui de acordare nu poate fi considerată abuzivă, atâta timp cât este permisă expres atât de Legea 190/1999 privind creditul ipotecar, cât și de OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Susține pârâta că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de Legea nr. 193/2000pentru a fi în prezența unor clauze abuzive atât în ceea ce privește existența comisionului de administrare, a celui de acordare.
0 clauză contractuală dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator are caracter abuziv doar atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: să nu fi fost negociată; să fie contrară cerințelor bunei-credințe; sa creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului; să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul contractului.
Chiar daca nu ar fi fost expres permisă de lege perceperea comisionului de administrare și de acordare, clauzele supuse spre analiză prezentei cauze nu îndeplinesc cele patru condiții cumulative, după cum vom arăta în cele ce urmează.
În ceea ce privește negocierea clauzelor considerate a fi abusive, se arată că în practică, băncile sunt cele care redactează clauzele contractelor de credit reiese că, de regulă, pentru contractele de credit, clienților le sunt puse în față înscrisuri standard, pe care pot să le semneze sau nu, însă nu le pot influenta conținutul.
Standardizarea unui contract nu echivalează cu lipsa de negociere deoarece clientul are la alegere mai multe bănci pentru a alege cu cine dorește să încheie contractul, alegând astfel condițiile cele mai avantajoase, iar acordarea unui termen pentru semnarea contractului, termen care este prevăzut în favoarea celui care se obligă și la beneficiul căruia acesta poate renunța, presupune posibilitatea de a lua cunoștință de toate clauzele contractuale.
Este foarte posibil ca un client, cum a a fost și cazul de față, să accepte oferta personalizată care i se face și atunci se trece direct la semnarea contractului de credit, însă acest lucru nu înseamnă că nu avea posibilitatea să negocieze.
Proba contrară acestui fapt, adică proba faptului că un anumit client avea posibilitatea reală de a influența clauzele contractului, se face prin dovedirea posibilității clientului de a negocia, de a propune o contraoferta anterior semnării efective a contractului.
Reclamantul a luat la cunoștință de perceperea acestor comisioane anterior încheierii contractului, existând posibilitatea acestuia de a refuza încheierea acestuia dacă era nemulțumit de condițiile menționate în oferta de credit acordată, existând astfel o negociere a părților contractuale prin compararea diferitelor oferte și a prețurilor creditului solicitat, iar faptul că în speță reclamantul a înțeles să accepte oferta, fiind o opțiune a acestuia, nu duce la concluzia inexistenței negocierii, contraoferta anterior semnării efective a contractului.
În cazul de fața, a apreciat că a făcut pe deplin această probă prin depunerea la dosar a ofertei de creditare făcută de bancă, acceptată prin semnătură de către client.
D. ulterior acceptării acestei oferte s-a redactat contractul de credit, clientul având posibilitatea efectivă de a veni cu o contraoferta. Faptul că nu a făcut-o nu echivalează cu impunerea unor clauze în contractul de credit întrucât condiția impusă de lege este ca un client să aibă posibilitatea să influențeze o clauză, nu neapărat să își și manifesteze acest drept.
Un raționament contrar, care ar impune proba negocierii efective, ar presupune în sarcina comerciantului obligația de a-și modifica oferta din proprie inițiativă, fără a-i fi cerut acest lucru de către client.
Mai mult, în cazul de față, clientul a obținut mai multe facilități concretizate printr-o scutire de la plata comisionului de administrare pentru primele 12 luni contractuale, așadar nu poate susține că nu a negociat contractul din moment ce elementele sale de bază, printre care și prețul contractului, în care sunt incluse și comisioanele, s-au modificat în avantajul acestora.
Cu privire la faptul că art. 5.1 fit. b), c) din Contractul credit contine clause care sunt contrare cerințelor bunei-credințe, se arată că banca a prezentat, cu bună-credință, către solicitantul de credit, intenția de a percepe aceste comisioane și modul în care se calculează - oferta de credit anterioară încheierii contractului, detalierea acestora în cuprinsul contractului etc.
Atată pârâta că aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, ușor de înțeles, de priceput, de deslușit. Adică citind respectiva clauză, consumatorul să aibă reprezentarea exactă a consecințelor pe care le va produce, mai precis - în cazul unei clauze privind prețul contractului, să aibă reprezentarea exactă a prețului care va fi achitat sau a modului în care se va calcula.
În privița clauzei cuprinse în art. 5.1 fit b), c) din Contractul credit, se arată că aceasta nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, articolul din contract fiind clar, cuantumul comisioanelor fiind determinat și nu depinde de voința unilaterală a creditoarei deoarece a fost stabilit de ambele părți la data încheierii convenției.
Nu poate fi vorba despre un dezechilibru câtă vreme în schimbul acestui drept de a încasa comisionul de administrare. împrumutătorul prestează serviciile de administrare a creditului către dient, constând în monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului.
Așadar, dreptul creditoarei de a încasa comisionul este echilibrat de obligația corelativă de a asigura administrarea creditului, fapt care impune suportarea unor cheltuieli, cheltuieli recunoscute de art. 36 al OUG 50/2010 ca fiind justificate.
Rațiunea economică a comisioanelor de administrare și acordare nu este una care reflectă un dezechilibru între obligațiile părților, ci, mai degrabă, o modalitate de asigurare a echilibrului contractual. Comisionul de administrare constituie obiect al convenției părților - art. 5.1 lit. b), c), obligația asumată de reclamant fiind una previzibilă. Faptul că ulterior încheierii contractului de credit reclamantul se pretinde a fi lezat din punct de vedere financiar prin perceperea comisionului de administrare și a celui de acordare credit nu este de natură a conferi înțelegerii părților privind plata creditului, natura unei clauze abuzive.
De asemenea, anterior semnării contractului, reclamantului i-a fost prezentată Oferta de credit, având astfel posibilitatea de a formula obiecțiuni sau de a solicita băncii informații suplimentare. Așadar, având în vedere că acordul reclamantului, la momentul contractării, este rodul unei informări suficiente, al reflecției și al libertății de opțiune, solicitarea restituirii unor sume de bani plătite băncii este nelegală, deoarece potrivit art. 969 Cod civil, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Cu referire la clauzele cuprinse în art. 5.1 fit. b), c) din Contractul credit susține pârâta că aceste clause se referă chiar la obiectul principal ai contractului, respectiv prețul contractului, astfel că natura abuzivă nu poate fi analizată în ceea ce privește costul creditului, sau al adecvării acestuia față de serviciile oferite la schimb.
Atât comisionul de acordare cât și comisionul de administrare fac parte din prețul contractului de credit, așadar nu pot face obiectul controlului exercitat de Legea nr. 193/2001 cât timp clauzele care le reglementează sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Cu alte cuvinte, consumatorii nu vor putea invoca ca fiind abuzive clauzele prin care se stabilește structura costului creditului, deoarece acest lucru ar echivala cu o încercare de modificare a elementelor esențiale asupra cărora au convenit, o micșorare a propriei prestații, al cărei cuantum a fost agreat de ambele părți la momentul semnării contractului.
Susține pârâtul că, comisionul de administrare și de acordare nu au fost percepute ca o dobândă mascată, că reclamantul nu a probat în nici un fel că faptul că banca a inserat aceste comisioane într-o manieră mascată, în condițiile în care comisionul de administrare este evidențiat într-o coloană separată în scadențarul anexă la Contractul de credit, iar comisionul de acordare este prevăzut în cuprinsul Contractului de credit fiind perceput încă de la momentul încheierii convenției.
Cu privire la capătul de cerere privind dobânda legală, se arată că este vădit neîntemeiat, deoarece prin acordarea dobânzii legale s-ar realiza o dublă reparație a aceluiași eventual prejudiciu, motiv pentru care solicită respingerea solicitarii reclamantului de acordare a dobânzii legale.
În subsidiar, chiar și în cazul în care s-ar admite acțiunea reclamantului și s-ar dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente, a solicitat a se avea în vedere următoarele aspecte esențiale, în vederea stabilirii duratei aplicabilității acestui mod de reparație a prejudiciului pretins.
Dobânda legală nu reprezintă altceva decât un echivalent predeterminat al prejudiciului suferit de creditorul unei sume de bani pentru întârzierea plății.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 201 (1) și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000, Legea 190/1999, OUG 50/2010.
La data de 11.03.2015 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
In ceea ce privește excepțiile invocate de către parata, au solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate.
In ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive a C. E. Bank NV a solicitat respingerea acestei excepții.
Asa cum mentioneaza si parata prin intampinare, aceasta a implementat un act adițional la momentul la care i-a fost cesionata creanța. De asemenea, a menționat faptul ca, intre parate au intervenit un număr halucinant de cesiuni, cesiuni care nu au fost aduse la cunostiinta sa, astfel incat este o veritabila ruleta ruseasca sa se stabileasca cu exactitate care este defapt parata.
C. E. Ipotecar IFN este parata cu care a incheiat contractual de credit, si este si mandatara C. E. BANK NV. La rândul ei, C. E. BANK (ROMANIA) S.A. este reprezentanta C. E. Ipotecar IFN, astfel incat, toate trei paratele stau in prezenta cauza.
Pe fondul cauzei: In ceea ce privește comisionul de acordare credit, in cuantum de 2% din valoarea totala a creditului care a fost plătit integral la data acordarii creditului, astfel cum a fost stabilit prin pct. V 5.1. lit. b din Contractul de credit, a aratat urmatoarele:
Comisionul de administrare credit stabilit prin pct. 5.1 (art. V) lit. c) din Contractul de credit in cuantum de 0,15% calculat la valoarea creditului acordat.
Clauzele care prevăd plata comisionului de acordare si administrare credit sunt abuzive, insusi prin continutul lor, fiind instituite efectiv in interesul creditoarei, conferind acesteia un drept infinit, neprecic, incert, care da loc unor multiple interpretări si abuzuri, din punct de vedere juridic fiind lovite de nulitate absoluta.
Pe de alta parte, apreciază ca orice comision de administrare sau orice alt tip de comision care mascheaza un astfel de commission, a devenit nul nu doar ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, ci este si reprezintă si o clauza abuziva, in sensul Legii nr. 193/2000,
Astfel potrivit art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 “O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimental consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. ”
De menționat faptul că în ceea ce privește clauzele din convenția de credit atacată care prevăd dreptul băncii de a modifica clauze privitoare la dobânzi si comisioane, acestea sunt abuziv introduce, încălcând flagrant dispozițiile art. 4 din Legea 193/2000, întrucât reprezintă clauze unilaterale.
De asemenea a garantat creditul cu un imobil aflat in proprietatea lor, imobil pentru care s-au incheiat polițe de asigurare, la valoarea evaluata a imobilelor si nu a creditului, cu o societate de asigurare agreata de banca, pentru acoperirea tuturor riscurilor, polița ce a fost cesionata in favoarea Băncii.
La momentul discutiilor prealabile avute cu reprezentanții băncii, nu li s-a adus la cunostinta faptul ca se vor percepe niște comisioane lunare, aceste clauze nu au fost aduse la cunostinta lor si nu au fost negociate. Astfel, sumele achitate cu titlu de comision nu pot reprezenta un cost sau o componentă a costului, întrucât costul presupune contravalorarea/cuantificarea unor prestații din partea băncii în schimbul unui serviciu/beneficiu acordat celeilalte părți, respectiv lor (ex. costul materializat în comisionul de confirmare informații/întocmire acord scris refinanțare credit). Costul reprezintă valoarea în monedă a unui serviciu prestat, echivalentul în monedă a serviciului (ex. costul perceput pentru întocmirea acordului scris la refinanțarea creditului) ceea ce automat implică o anumită prestarea de către bancă a serviciului respectiv.
Cum în cauză banca nu prestează nicio activitate, nu poate fi pusă problema că respectivele sume bănești ar reprezenta un cost al contractului. Clauza privind comisionul a fost impusă unilateral de către bancă prin intermediul unui contract preformulat, respectiv convenția de credit. Clauza nu putea fi negociata la momentul încheierii contractului.
Este evident faptul că instituirea comisionului de administrare cauzează un dezechilibru semnificativ, contrar bunei-credințe in desfasurarea contractelor intre parti. Astfel, valoarea comisionului de administrare, nu este deloc neglijabilă, situatia comisionului de acordare fiind similara.
Cu privire la obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la subsemnatul reclamant (drept consecință a repunerii părților în situatia anterioară), consideră reclamantul că sumele încasate cu titlul de mai-sus au fost încasate nelegal, în urma unor clauze nule. Este o cerere accesorie petitului de anulare a acestor clauze, în consecință considerăm că se impune restituirea acestora de la data încasării lor. In lipsa unor obligații contractuale, se impune repunerea părților în situația anterioară cu consecința restituirii integrală a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: contract de facilitare credit și de garanție nr._/18.03.2008 și acte adiționale la contract (f.6-30); plan rambursare (f.31-41), oferta de credit (f.62), adrese (f.63,64), borderou (f.66-67), notificare (f.68), borderou privind transmiterea actelor adiționale (f.69-70); arhiva electronică de garanții reale imobiliare (f.71-111,237-277), decizia nr. 295/R/2013 (f._, decizia civilă nr. 822A/2014 (f.120-132), decizia nr. 1040/..133-146), decizia civilă nr. 444/2014 (f.147-171), procură (f.189-190), apostila (f.191-192), adrese (f.193,194-195), cesiune de creanță (f.196-213), extras din anexa la contract (f.214-236), factură (f.282), tranzacție (f.283), a probei cu interogatoriul luat reclamantului (f.294-296).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul M. I. C. și C. E. IPOTECAR IFN SA, prin mandatar C. E. Bank (Romania) SA s-a încheiat la data de 18.03.2008, Contractul de facilitate de credit și de garanție nr._(fila 6-14).
La data de 31.03.2009, între C. E. Ipotecar, în calitate de cedent și C. E. NV, în calitate de cesionar, a intervenit un contract de cesiune de creanță (fila 196-213), prin care cedentul a cesionat către cesionar creanțele din portofoliu, însoțite de toate drepturile accesorii aferente.
La data de 05.12.2011, între C. E. NV, în calitate de cedent și C. E. Bank (Romania) SA, în calitate de cesionar, a intervenit un contract de cesiune de creanță (fila 215-236), prin care cedentul a cesionat către cesionar creanțele din portofoliu, însoțite de toate drepturile accesorii aferente.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul solicit în contradictoriu cu pârâtul C. E. Bank NV ca instanța să constate că anumite clauze inserate în contractul de facilitate de credit și de garanție nr._ sunt abuzive, cu consecința eliminării acestor clauze si repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sumelor achitate în baza acestor clauze, sume la care să se calculeze dobânda legală.
La termenul din data de 18.11.2015, la solicitarea expresă a instanței, reprezentanta reclamantului a arătat în mod expres că nu înțelege să introducă în cauză, în calitate de pârâți, alături de C. E. Bank NV și pe C. E. Ipotecar și pe C. E. Bank (Romania) SA și că singurul pârât din cauză este C. E. Bank NV, prin mandatar C. E. Ipotecar IFN.
Pârâtul din prezenta cauză a invocat prin întâmpinarea depusă, excepția lipsei calității procesual pasive, astfel că, în conformitate cu art. 137, al.1 cod pr. Civ., instanța va procedala analiza excepției invocate.
Cu titlu preliminar, se reține că pretenția concretă a reclamantului este să se constate nulitatea absolută a unor clauze contractuale, constatarea caracterului abuziv al acestor clauze reprezentând doar o premisă a admiterii cererii.
Cum orice cauză de nulitate a unui contract se analizează prin raportare la momentul încheierii acestuia, se constată că, la data încheierii contractului de facilitate de credit și de garanție nr._, părți contractante erau reclamantul M. I. C. și C. E. IPOTECAR IFN SA.
Cu privire la exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei C. E. Bank NV, instanța retine că aceasta nu este parte în conventia de facilitate de credit și de garanție nr._, părti contractante fiind C. E. IPOTECAR IFN SA, în calitate de bancă împrumutătoare și reclamantul M. I. C., în calitate de împrumutat.
Nefiind parte în conventia de credit, neexistând identitate între C. E. Bank NV si împrumutătorul din conventie, în persoana căruia s-au născut drepturi si obligatii efect al semnării contractului, instanța constată că pârâta C. E. Bank NV nu are calitate procesuală pasivă.
Aceeași este soluția și pentru capetele de cerere subsidiare, privind restituirea prestațiilor deja efectuate, deoarece, pe de o parte, aceste capete sunt accesorii capătului principal de cerere, privind nulitatea absolută a unor clauze contractuale, iar pe de altă parte, reclamantul are opțiunea de a introduce o astfel de cerere, ulterior, separat, astfel că efectele unei eventuale hotărâri de constatare a nulității absolute contractuale se vor putea produce asupra oricărei personae, fie ea cedentul sau cesionarul, care ar putea fi obligate la restituire.
Asadar, în baza disp. art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța va admite exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei C. E. BANK N.V.și va respinge actiunea fată de acest pârât pentru lipsa calitătii procesuale pasive.
Ca parte căzută în pretenții, reclamantul va fi obligat la plata către pârât a cheltuielilor de judecată, in cuantum de 5571,94 lei, reprezentând onorariu de avocat(fila 282).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E. BANK N.V..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I. C., domiciliat în Tg M., ., ., identificat prin CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al reprezentantului său convențional, av. F. S., din Tg M., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. E. BANK NV., cu sediul ales în București, . nr. 31, la reprezentantul său convențional R. & Musoi SPARL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 5571,94 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin.2 Cod procedură civilă, azi, 02.12.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. I. F. | M. P. |
4. ex.
Red. C.I.F./22.12.2015
Tehnored. C.M./ 23.11.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5509/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5597/2015.... → |
|---|
