Plângere contravenţională. Sentința nr. 3477/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3477/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3477/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3477
Ședința publică din data de 02.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul N. J. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.07.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, 02.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015 sub nr. de dosar_, petentul N. J. A., în contradictoriu cu intimata I. M., a solicitat anularea procesului verbal . nr._/11.02.2015, prin care a fost sancționat cu o amenda de 390 lei si suspendarea permisului de conducere pe 30 de zile.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în ziua de 11 02 2015 ora 20,25 se deplasam cu autoturismul propriu_ cu prietena sa K. D. din . Carpati. A fost oprit de un agent de politie, care i-a adus la cunoștința ca l-a oprit pentru ca a depășit o coloana de autoturisme care așteptau la trecerea de calea ferata pe . făcut o manevra greșita.
Petentul a susținut că nu a circulat pe . a depășit nicio coloana de mașina acuzațiile din procesul verbal nu și le asumă, în opinia lui fiind sancționat pe nedrept.
Petentul nu și-a motivat în drept plângerea.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii petentului, solicitând totodată să se constate că procesul verbal atacat
corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu, semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petentul putând nota la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la actul sancționator.
De asemenea, intimatul a precizat că cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul radar montat pe autospeciala Poliției Române_ iar procesul verbal în sine coroborat cu
proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surprinsă de aparatul radar.
În fapt, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea disp. art.120 alin. 1 lit.k din RAOUG nr. 195/2002, respectiv a condus auto VW cu nr._ pe . de depășire a coloanei de mașini aflate în așteptare la trecerea cu nivelul de cale ferată, pentru care a fost sancționat cu amendă de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
In continuare, intimatul a menționat că petentul nu iși susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimatul a precizat că încălcarea normelor de siguranță rutieră genereaza o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. În condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, din ultimele statistici, viteza conducătorilor auto reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto soldate cu victime omenești. De asemenea sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată intimatul a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei - A. c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala “, atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. Romania, Hotararea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimata a solicitat să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie ( in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat, atât în privința măsurii principale, cât și în măsura sancțiunii complementare.
În temeiul art. 223 alin.3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei următoarele: talon (f. 3), procesul verbal atacat (f. 6), copii CI (f. 7, 18), carte de identitate autoturism (f. 9), adresa nr. 192/03.04.2015 cu înscrisurile anexate acesteia (f. 23-30).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 11.02.2015 petentul N. J. A. a fost oprit de organele constatatoare în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe ..-M., întrucât a condus autoturismul efectuând manevra de depășire a coloanei de autoturisme oprite la culoarea roșie la trecerea la nivel de cale ferată, depășire efectuată peste marcajul longitudinal continuu de culoare albă, intrând pe sensul opus de circulație, abatere filmată cu aparatul video montat pe auto_ . Acesta a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 120 alin.1 lit.k din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R și art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 R cu amenda în valoare de 390 de lei, precum și cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ (f.26).
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat textual „Am venit de vis-a-vis, nu am depășit coloana aflată în așteptare”.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Potrivit art. 120 alin.1 lit.k din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R „Se interzice depășirea vehiculelor: k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.” De asemenea, potrivit art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002R “(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”
Instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ș.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
Instanța constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârșite de petent o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
Cu referire la natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată (cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 390 lei, care imprima severitate sancțiunii aplicate petentului.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzație în materie penala".Astfel, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului.
Însă, întrucât niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut iar prezumția de nevinovăție nu este una absolută, rezultă că nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile cu respectarea prezumției de nevinovăție. O astfel de prezumție se referă la forța probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenție. Această prezumție este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.
În cauza de față, contravenția constatată prin procesul-verbal atacat are o natură deosebită datorită modului de înregistrare prin mijloace tehnice specifice, acest lucru făcând inutilă administrarea unor alte probe decât înregistrările video pentru dovedirea săvârșirii contravenției.
Instanța constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată contravenția este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică cu valabilitate un an (f. 29) dar și atestatul de operator al agentului șef de poliție (f.28).
În continuare, instanța apreciază că se impune cercetarea cu prioritate a înregistrărilor radar depuse la dosar de către intimat.
Instanța constată că în aceste înregistrări se pot distinge mai multe mașini, fiind aglomerație și nu se vede numărul de înmatriculare al autoturismului, motiv pentru care instanța constată că există un dubiu care îi profită prezumtivului contravenient.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.02.2015.Pe cale de consecință va dispune restituirea către petent a amenzii plătite în cuantum de 195 de lei conform chitanței . nr._ (f.8).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. J. A. cu domiciliul în Tîrgu-M., Aleea Carpați, ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Tîrgu-M., .. 16, jud. M..
Anulează procesul-verbal . nr._ emis de intimat la data de 11.02.2015.
Dispune restituirea către petent a amenzii plătite în cuantum de 195 de lei conform chitanței TGM_.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ., azi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehn. B.M.
ex./20.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 5569/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5580/2015. Judecătoria... → |
|---|
