Plângere contravenţională. Sentința nr. 5570/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5570/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 5570/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5570/2015
Ședința publică din data de 08 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: I. M. I.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul O. D. S., în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că s-au depus relațiile solicitate de la DEPABD.
Nemaifiind cereri în probațiune de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2015, petentul S. O. D. în contradictoriu cu intimata CNADNR - CESTRIN, a solicitat:
- anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/29.06.2015
- cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 451-453 N.C.P.
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 05.03.2014 petentul S. O. D. i-a vândut vehiculul marca Audi, tipul A3, nr. de înmatriculare_ lui A. T..
Transferul dreptului de proprietate s-a realizat în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de 05.03.2014. respectiv a fost vorba de transferul imediat al proprietății.
Ca efect principal al încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 05.03.2014 dreptul de proprietate asupra vehiculului marca Audi, tipul A3, nr. de înmatriculare_ s-a transferat din patrimoniul petentului în patrimoniului lui A. T., pe cale de consecință toate drepturile si obligațiile legate de deținere în proprietate a vehiculului mai sus numit au încetat să mai existe în sarcina petentului la data încheierii contractului.
Petentul este un terț care nu poate să fie ținut responsabil pentru omisiunea noului proprietar al mașinii a își îndeplinii obligațiile legale.
In drept, au fost invocate:
- dispozițiile cuprinse în textele legale menționate în cuprinsul prezentei plângeri.
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata CNADNR - CESTRIN a depus ÎNTÂMPINARE prin care a solicitat:
- respingerea plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 2/2001 și OG 15/2002.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
În ceea ce privește calitatea de subiect activ al contravenției, s-a arătat că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Din moment ce persoana sancționată contravențional este înscrisă în evidențele MAI ca proprietar/utilizator al autovehiculului, iar părțile contractante au obligația legală de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului și a asigura opozabilitatea tranzacției, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare nu poate fi opus intimatei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine persoanei sancționate contravențional
Atâta timp cât persoana sancționată contravențional figurează în calitate de proprietar în certificatul de înmatriculare și în evidențele SPCRPCIV, nicio altă persoană nefiind menționată în calitate de utilizator, aceasta va avea calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
In drept, au fost invocate:
- O.G. nr. 2/2001
- O.G. nr. 15/2002
- Legea nr.455 / 2001
- Ordinul M.T.I nr. 611/2015 - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei
- orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea susținerilor din cuprinsul întâmpinării
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
- De la data de 05.03.2014 nu se mai poate considera că bunul se mai află în patrimoniul petentului, neavând așadar calitatea de utilizator în sensul art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, astfel încât nu poate fi sancționat
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv fotografia efectuată de sistemul de camere video
ANALIZÂND ACTELE ȘI LUCRĂRILE DOSARULUI, INSTANȚA REȚINE URMĂTOARELE:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/29.06.2015 s-au reținut următoarele:
Vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a circulat, la data de 13.02.2015, pe DN12 km 107+350m – Sandominic, jud. HR, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru această faptă, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor, fiind semnat olograf de către agentul constatator.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001, iar cele speciale sunt cele ale OG 15/2002.
Conform acestor acte normative, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 din OG 2/2001 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe și din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17 din OG 2/2001, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu este incident niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii.
Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși.
Astfel, în vederea probării vinovăției persoanei sancționate, se impune ca intimata să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.
În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba foto depusă de intimat ca mijloc material de probă, rezultând identitatea dintre numărul de înmatriculare ce apare în imagine și numărul de înmatriculare menționat în procesul-verbal ca fiind atribuit autovehiculului persoanei sancționate.
Cu privire la fapta reținută în sarcina sa, persoana sancționată a arătat, în esență, că a înstrăinat autovehiculul menționat în procesul-verbal atacat, astfel încât nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției.
Instanța constată că aceste aspecte nu sunt de natură a atrage netemeinicia procesului-verbal atacat, în condițiile în care calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 din OG 15/2002 vizează persoanele înscrise în certificatul de înmatriculare ce au calitatea de proprietar, locatar, mandatar, etc., indiferent de persoana care conduce respectivul autovehicul.
Potrivit art. 8 alin. 1 OG 15/2001 (forma în vigoare la data săvârșirii contravenției) fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă., iar conform art. 7 al aceluiași act normativ responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
În terminologia OG 15/2002 prin noțiunea de utilizatori se înțelege în conformitate cu art. 1 alin.1 din același act normativ persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Art. 1280 Cod Civil, potrivit căruia contractul produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel, reglementează principiul relativității efectelor contractului,
Potrivit art. 936 Cod Civil, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credință a bunului mobil asigură opozabilitatea față de terți a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale
Art. 18 cod civil prevede că drepturile, actele și faptele în legătură cu bunurile care aparțin persoanelor, precum și orice alte raporturi juridice sunt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege, iar publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în cuprinsul prezentului cod și arhivă, prin registrul comerțului, precum și prin alte forme de publicitate prevăzute de lege.
Potrivit art. 22 din același act normativ, dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității sunt inopozabile terților, afară de cazul în care se dovedește că aceștia le-au cunoscut pe altă cale.
Art. 11 din OUG 195/2002 prevede un asemenea sistem de publicitate pentru autovehiculele care circulă pe drumurile publice, arătând că proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, înmatricularea vehiculelor presupunând și transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
Înscrierea dreptului de proprietate în registrele publice are rolul de a face opozabil terților, în speță autorităților statului, contractul încheiat între părți și transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului.
Până în acest moment contractul de vânzare cumpărare reprezintă pentru autoritățile statului un res inter alios acta, iar pentru aceste autorități proprietarul autovehiculului va rămâne persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare în această calitate.
Conform art. 17 alin 2 din OUG 195/2002, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Modalitatea concretă de efectuare a acestei operațiuni este prevăzută de art. 24 alin. 2 lit. d din Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006, potrivit căruia proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Potrivit prevederilor art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului, a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. 1-4.
Aceste din urmă texte prevăd situațiile care impun proprietarului de autovehicul să ceară radierea, printre aceste cazuri figurând și ipoteza trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane (alin. 2 lit. d), cum este cazul în prezentul dosar.
Susținerile persoanei sancționate cu privire la înstrăinarea autoturismului anterior datei la care a fost săvârșită fapta contravențională reținută prin procesul verbal atacat nu se încadrează în situațiile prevăzute expres prevăzute de dispozițiile de art. 11 din OG 2/2001 care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Lipsa de diligență a persoanei sancționate contravențional cu privire la îndeplinirea obligației de radiere și înmatriculare a autovehiculului pe numele noului proprietar nu poate fi invocată în susținerea plângerii formulate, potrivit principiului de aplicație generală, nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În cazul în care noul proprietar ar fi refuzat să solicite transcrierea pe numele său a dreptului de proprietate asupra autoturismului, persoana sancționată avea posibilitatea de a introduce o acțiune în scopul obligării acestuia la realizarea acestor operațiuni.
Totodată, în cazul aplicării sancțiunii contravenționale, fostul proprietar are posibilitatea introducerii unei acțiuni în regres împotriva noului proprietar.
Dacă s-ar raționa altfel, în sensul că nu este culpa vechiului proprietar că nu s-a transcris dreptul de proprietate, ar însemna crearea posibilității pentru orice persoană de a se sustrage de la răspundere contravențională prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare a respectivului autoturism, contract care să nu fie înregistrat niciodată în evidențele oficiale.
Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
Cheltuieli de judecată
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de:
- petentul O. D. S., CNP_, domiciliat în Târgu-M., . ., cu domiciliul procesual ales în Târgu- M., ..3, jud. M., în contradictoriu cu
- intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.06.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER I. M. I. |
4 ex./08.11.2015
Red. AA
Tehnored. AA
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5580/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5509/2015. Judecătoria... → |
|---|
