Plângere contravenţională. Sentința nr. 739/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 739/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 739/2015
Dosar civil nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M. – JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 739/2015
Ședința publică din data de 20 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: S. L. C.
GREFIER: M. L. B.
Pe rolul instanței fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea formulată de petentul S. K. în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean M. și V. V. și cu intervenienții forțați E. R. SA. București și Uniqua Asigurări SA. București, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților nu a fost urmată.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în în.-cheierea de ședință din data de 06.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. sub nr._ din data de 11.02.2014, petentul S. K. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.02.2014, solicitând instanței ca prin hotărâ-rea care se va pronunța în contradictoriu cu intimatul I.. M., să dispună anularea actu-lui contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că la data de 10.01.2014 ora 18:00 circula cu automobilul marca VW P. cu nr. de înmatriculare_, pe . Târgu M., cu intenția de a efectua virajul la stânga pe banda de refugiu urmând să se încadreze pe . intenția de a se deplasa pe . procesul verbal s-a menționat locul în care ar fost implicat într-un eveniment rutier, ca fiind situat în P-ța Trandafirilor în apropierea magazinului Benvenuti și a stației de auto-buz, unde partea carosabilă este formată din două benzi pe același sens de mers.
A precizat că în momentul în care a ajuns cu autoturismul pe refugiul care face legă-tura între cele două sensuri de mers a semanlizat și s-a asigurat pentru a intra pe . sensul de mers spre . intrat pe banda a doua respectiv pe banda de lângă parc, fiind încadrat paralel cu axul ce desparte cele două benzi, moment în care a auzit in spatele său un sunet motiv pentru care a semanlizat dreapta și a oprit autotu-rismul pe care îl conducea, constatând că un autoturism care circula în spatele său a frânat brusc și a intrat în pilonul din beton ce desparte stația de autobuz de prima bandă de mers.
Petentul a susținut că în mod nelegal s-a dispus sancționarea lui întrucât nu s-au efectuat cercetările la fața locului pentru a se putea stabili cu exactitate vinovăția fiecărui conducător auto, procesul verbal fiind întocmit în baza unei declarații a unei persoane care ar fi fost martor ocular și nu în baza măsurătorilor și verificărilor de către agenții de poliție.
A apreciat că nu este vinovat de săvâșirea faptei contravenționale reținute în proce-sul verbal de contravenție, întrucât nu a încălcat dispozitiile OUG. nr. 195/2002 deoarece a fost o neatenție din partea conducătorului vehiculului_ care a intrat în parape-tul de beton ce delimitează stația de autobuz de banda de mers, iar autotursmul pe care îl conducea a circulat pe banda doi pe aceiași direcție fără pune în pericol siguranța circulației
În probațiune s-au depus copia procesului verbal de contravenție (fila 4), certificat
de înmatriculare (fila 5), acte de identitate (fila 6), planșe foto (fila 6-10).
În drept, au fost invocate dispozițiile OG. nr. 2/2001, OUG. nr. 195/2002 (r).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei (f. 3).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., deși legal citat, nu a depus întâm-pinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru a formula apărări față de cererea înaintată de petent, dar a comunicat la dosar materialul probator care a stat la baza încheie-rii procesului-verbal (fila 19-25 în dosar).
În temeiul dispozițiilor art. 78 al. 1 NCPC., a art. 33 al. 2 din OG. nr. 2/2001 și art. 119 din OUG. nr. 195/2002 (r), instanța a dispus citarea în cauză și a celuilalt conducător auto implicat în incident, intimatul V. V. și a societăților de asigurare la care au fost asigurate RCA vehiculele părților implicate în incidentul rutier.
La data de 17.09.2014, intimatul V. V. a formulat întâmpinare împotriva plângerii petentului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal nr._/2014, ca fiind temeinic și legal, cu menținerea sancțiunii aplicate.
În motivarea cererii, intimatul a arătat că autoturismul condus de petent a încalcat axul care desparte banda întâi de banda a doua, ocupând câte o porțiune din fiecare dintre cele două benzi, iar acesta s-a datorat vitezei neadaptate, prea mari, la efectuarea virajului executat de au-toturismul condus de petent.
Asigurătorii .. București si E. R. Asigurare Reasigurare SA, deși legal citați, nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat la jude-carea cauzei pentru a formula apărări față de plângerea înaintată de petent.
Față de dispozițiile art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice res-pectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 al. 1 din OG. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că, proce-sul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 06.02.2014 iar prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.02.2014, respectându-se termenul legal de 15 zi-le calculat conform prevederilor art. 181–184 NCPC.
În cursul judecării cauzei, la solicitarea petentului, instanța a încuviințat adminis-trarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale, fiind ascultat martorul B. G. D., cu declarația consemnată la fila 68 în dosar.
Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.02.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul I.. M. – BR. Târgu M., s-a dispus sancționarea petent-ului contravenient S. K. cu amendă în cuantum de 510 lei, în sarcina acestuia reți-nându-se nerespectarea dispozițiilor art. 57 al. 1 din OUG. nr. 195/2002 constând din aceea că la data de 10.01.2014 ora 18, în timp ce se deplasa în loc. Târgu M. zona Piața T.-lor, conducând automobilul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe . cele 2 sensuri din dreptul magazinului Orange, în momentul efectuării vira-jului spre stânga, cu scopul de a intra pe sensul de mers dinspre Piața Victoriei spre . a acordat prioritate legală autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_, care pentru a evita impactul a fost nevoit să efectueze manevra de evitare în urma căreia a tamponat o baliză delimitatoare din beton al stației de autobuz din fața magazinului Westfalia.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 al. 1 din OG. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost în-cheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazu-rile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul
verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din OG. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe pri-vind întocmirea procesului-verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, agent învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii soci-ale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de auten-ticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe contrare de către contravenient, fapt care în cauză nu s-a realizat.
Susținerile petentului din plângerea contravențională nu sunt în concordanță cu îm-prejurările cauzei stabilite prin actul constatator, astfel că prezumția relativă de legalitate a acestuia a fost răsturnată în condițiile în care petentul a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de organul constatator.
Referitor la afirmațiile petentului în sensul că în cauza de față agentul constatator nu a făcut în niciun fel dovada că faptele reținute în sarcina acestuia sunt adevărate, instanța reține că în cauză, cel care pretinde că situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde rea-lității, trebuie să probeze aceasta.
Deși această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina pro-bei, care în mod normal, ar trebui să aparțină celui ce acuză, în speță, organul constatator al contravenției, în realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției. Prezumția de legalitate a actului administrativ – actul care a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – este asociată cu prezumția de autenticitate, actul emană în mod real de la cine se spune că emană și cu prezumția de veridicitate, actul reflectând în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă. Or, în speță, existența prezumției relative că procesul verbal încheiat reflectă adevărul, nu este răsturnată, chiar în condițiile în care agentul nu a realizat o constatare personală a faptei contravenționale, constatările efectuate de acesta fiind realizate în baza declarațiilor conducătorilor auto implicați în incidentul rutier.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are în măsura în care cuprinde constată-rile personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă su-ficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevi-novăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 al. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să de-pășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apără-rii, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut. Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinu-ită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consem-nate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice în-doială rezonabilă. În prezenta cauză, însă, instanța constată că petentul nu a reușit să facă pro-ba contrară a celor reținute în procesul-verbal atacat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că în cauză a fost dovedită săvârșirea cu vino-văție de către petent a faptei reținute în sarcina lui prin procesul verbal contestat în condițiile în prezenta cauză, procesul-verbal deși nu cuprinde constatarea personală a agentului de poli-ție, stare de fapt reținută de acesta a fost confirmată prin susținerile intimatului V. Vir-gilius precum și prin declarația martorului ascultat, B. G. D. (f. 68), care au ară-tat că starea de fapt reținută de agent este corectă, iar petentul a încălcat dispozițiile legale din art. 57 al. 1 Codul Rutier, potrivit cărora La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducă-torul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în
condițiile stabilite prin regulament.
Față de cele expuse, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina acestuia, iar conduita părții se situează în sfera ilici-tului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Se reține de asemenea că agentul de poliție a realizat o încadrare legală corectă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei iar din probațiunea administrată în cauză se cons-tată că petentul a încălcat normele legale privind condițiile pentru circulația vehiculelor și re-gulile referitoare la obligația de a ceda trecerea. Se apreciază de asemenea, că agentul consta-tator a aplicat corect sancțiunile contravenționale, în limitele prevăzute de lege și proporțional cu gradul de pericol social al faptei. Față de acest criteriu de stabilire a sancțiunilor contraven-ționale, se apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii aplicate prin actul constatator atacat cu sancțiunea avertismentului, petentul nefăcând dovada unor împrejurări care să impună re-individualizarea sancțiunii aplicate, cu reținerea și a urmărilor deosebit de grave pe care le poate genera nerespectarea prevederilor legale indicate.
Față de cele expuse, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temei-nic iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în temeiul art. 34 și din OG. nr. 2/2001, va respinge în tot plângerea contravențională formulată de petent ca fiind ne-fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. K., domiciliat în ., ., CNP._ în contradictoriu cu inti-matul Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Târgu M., ., nr. 14, jud. M., cu intimatul V. V., domiciliat în Târgu M., ., apt. 2, jud. M., CNP._ și cu intervenienții forțați E. R. SA., cu sediul în loc. Voluntari, . City, nr. 10, jud. Ilfov și Uniqua Asigurări SA., cu sediul în Mun. București, bld. Dacia, nr. 30, sector 1, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.02.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
S. L. C. M. L. B.
Fiind plecat în concediu, semnează Fiind plecată în concediu, semnează
Președintele instanței, Grefier șef,
T. A. M. I. C.
Red./Teh.red. SLC. 05.08.2015
Listat 06.08.2015/ 6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 753/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 745/2015.... → |
|---|
